La Sibiu, de Sfintele Rusalii 1986

Un cuvânt de început

Domnul și Dumnezeul nostru, Căruia Îi aducem slavă și mulțumire de la cel dintâi cuvânt, și de data aceasta ne-a ascultat rugăciunile și exact de la ora șase dimineața, când hotărâsem începutul adunării noastre la mormântul Părintelui nostru Iosif Trifa, ploaia care căzuse neîncetat de ieri și toată noaptea a încetat dintr-odată...

Am plecat cu toții - care de pe unde fuseserăm adăpostiți de noapte și de ploaie - și încă de la această oră eram câteva sute adunați în jurul mormântului neuitat.

Cerul se însenina promițător de o zi frumoasă și toți mulțumeam lui Dumnezeu pentru grija Lui ocrotitoare față de Sărbătoarea noastră...

Din cauza înghesuielii care începea să se producă prin venirea neîncetată a altor valuri de frați și surori, mai înainte de a se începe adunarea, s-a ridicat fratele Traian Dorz, salutându-i pe frați în Numele Domnului și făcându-le următoarea înștiințare și rugăminte:

Slăvit să fie Domnul, Care ne-a ajutat să ajungem și astăzi aici în această Mare și strălucită Sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt, care pentru noi are o și mai mare însemnătate, după cum știm și după cum ni se va mai spune. Peste câteva clipe, când vor sosi și ceilalți frați care sunt pe drum, noi, cu ajutorul Domnului, vom începe adunarea noastră de rugăciune și parastas, devenită tradițională acum de zeci de ani, aici la mormântul părintelui nostru sufletesc.

Dar înainte de orice, dorim să vă rugăm să ne ascultați, din respect pentru Praznicul de astăzi, din dragoste pentru Numele Domnului și Dumnezeului nostru și din evlavia și prețuirea pe care o datorăm memoriei Părintelui nostru Iosif: să păstrăm cea mai bună și mai ordonată ascultare tot timpul cât va trebui să stăm aici. Suntem chiar de acuma atât de mulți aici. Și, desigur vor mai veni poate și mai mulți. Vă rugăm pe toți să păstrăm cea mai creștinească și frățească ordine tot timpul.

Străduiți-vă cum puteți să stați numai pe spațiile goale ale drumului și trotuarelor, fără a vă așeza pe morminte ori a vă rezema de cruci. Nu ne vom atinge de florile ori de apărătoarele mormintelor pe lângă care stăm ori trecem. Din respectul față de mormântul Sfânt pentru care am venit aici, să le respectăm și pe celelalte, pe toate mormintele de aici, spre a nu produce cumva - chiar fără voia noastră - vreo stricăciune ori spre a da cuiva vreun prilej de sminteală, să vorbească de rău ceea ce noi cinstim și prețuim cu atâta evlavie. Sunt unii frați de ordine aici care vor mai trece printre rânduri și vor mai sfătui pe cei care nu vor ști sau vor uita aceste lucruri. Dar noi să-i rugăm pe toți frații și surorile să ajute fiecare la păstrarea acestei rânduieli. Nu numai să nu o încălcăm noi, ci să nu-i lăsăm nici pe alții s-o încalce...

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să avem tot timpul o înaltă și smerită stare duhovnicească, pentru ca folosul nostru sufletesc să fie cel mai mare.

Prima parte a programului nostru se va încheia la ora doisprezece, apoi va urma o pauză în care se vor împărți lumânările și pâinișoarele pregătite, după buna noastră rânduială la aceste slujbe. Apoi, când va veni părintele care va oficia slujba parastasului, vom aprinde cu toții lumânările și lacrimile rugăciunilor noastre, dând cu toții împreună frumoasele răspunsuri ale slujbei... Ceasurile acestea vor trece ca niște clipe - și știe Domnul dacă la anul vom mai putea veni aici... De aceea vă rugăm, chiar dacă sunteți obosiți de călătorie ori de înghesuială, ascultați totuși în ordine și evlavie totul.

Oboseala va trece, dar bucuria va rămâne pe veci.

Acum să ne înălțăm inimile și să ne plecăm capetele pentru rugăciune...

O intervenție a fratelui Traian Dorz din timpul adunării

Mulțimea fraților și surorilor crește. Se produce o oarecare înghesuială. Este nevoie de o nouă chemare, de un nou apel la o mai bună rânduială și ascultare evlavioasă.

Ia din nou cuvântul fratele Traian Dorz, pentru un nou apel și îndemn la păstrarea unei mai bune rânduieli.

Fraților și surorilor, trebuie să repetăm iarăși rugămintea de la început, de la cel dintâi cuvânt pe care l-am făcut ca rugăminte fraților și surorilor noastre: nu stați pe celelalte morminte. Așezați-vă, cât se poate, pe spațiul care nu-i al nimănui. Să nu stăm pe morminte, nici să punem bagajele noastre, chiar dacă sunt lespezi de acestea cărora nu li se întâmplă nimic dacă stăm pe ele. Din pietate, din evlavie față de ceea ce a însemnat pentru noi acest mormânt Sfânt, să respectăm și celelalte morminte.

S-au creat nemulțumiri din cauză că unii dintre frații noștri, fără să-și dea seama, s-au așezat pe mormintele altora sau s-au sprijinit de cruci.

Vă rugăm foarte mult: cât se poate, mai bine să ne grămădim și să suferim puțin mai strâmtorați, decât să creăm cuiva nemulțumire din cauză că frații noștri sau altcineva se așază pe mormintele altora.

Vă rugăm încă o dată, faceți tot ce puteți, nu stați pe nici un mormânt și nici n-așezați bagajele acolo; ci să stăm pe spațiul gol, care nu-i al nimănui. Să nu deranjăm pe nimeni.

Vă mulțumim că ați ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, căruia îi suntem datori cu toții. Porunca Domnului ne cere - și noi toți suntem datori să nu dăm niciodată și în nici un fel nimănui nici un prilej de păcătuire. Să nu facem ca binele nostru să fie vorbit de rău, ci în toate privințele să arătăm că suntem niște copii ai lui Dumnezeu, care, din respect față de Cuvântul Său, îi respectăm și pe ceilalți oameni, fie vii, fie morți. Noi avem datorii față de toți.

Domnul Iisus să vă răsplătească dragostea ascultării de aceste îndemnuri.

Acum repetăm: programul va continua până când se va face o mică pauză pentru diferite lucruri. Până atunci ne strâmtorăm cum putem. Va veni pauza la timp și, înainte de a veni părintele pentru oficierea începerii parastasului, se va face o pauză în care se vor împărți lumânările și pâinișoarele, pentru ca atunci când va începe slujba să avem cu toții lumânarea aprinsă și dovada dragostei lui Dumnezeu. S-a spus că oricine dă un pahar cu apă în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit. Tot ce se face aici se face în numele unui om neprihănit. Și oricine a făcut un gest, un pas, o lacrimă, o jertfă pentru acest cuvânt va primi răsplata lui Dumnezeu, Care este credincios făgăduințelor Sale.

Vom asculta în continuare cu toată evlavia Cuvântul lui Dumnezeu. Vom cânta acuma cântarea Fii binecuvântat, Iisuse, ca răspuns la Cuvântul pe care Duhul Sfânt ni l-a vestit prin fratele de mai înainte și Căruia noi toți suntem datori recunoștință și mulțumire. Slăvit să fie Domnul.

Vorbirea fratelui Traian Dorz

În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Slavă veșnică aducem Domnului și Dumnezeului nostru pentru această minunată și strălucită zi de sărbătoare. Pentru noi, în Numele Domnului Iisus, Tatăl Ceresc a mai făcut o minune și astăzi, trimițându-ne Duhul Său cel Sfânt cu atâta plinătate de revărsare și de binecuvântare, în toate privințele.

Au trecut câteva ceasuri de când Domnul Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem aici în locul acesta. Și parcă numai câteva clipe au trecut. Peste câteva minute se va încheia prima parte a acestei sărbători a noastre.

Suntem aici lângă mormântul acestui mare om al lui Dumnezeu. Nu de mult cineva ne-a învinuit: „De ce îl numiți sfânt, de ce îl numiți profet, de ce l-ați numit martir, de ce îi spuneți geniu?”. I-am zis: „Eu, cel puțin, am trăit aproape opt ani din viața mea în jurul acestui martir și sfânt, și profet, și geniu”. Și i-am spus: „Toate aceste calificative superlative nu sunt prea mult pentru acest mare și sfânt om al lui Dumnezeu.

Poate că suntem - am zis - prea aproape de acest uriaș al lui Dumnezeu care a trăit printre noi; și lucrurile mari nu se văd în toată frumusețea și dimensiunea lor de prea aproape. Poate va trebui să mai treacă încă multă vreme, vor trebui secole poate, cum a trebuit să treacă peste sfinții înaintași ai noștri. Căci, la vremea sa, și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare, și toți oamenii minunați ai lui Dumnezeu n-au fost cunoscuți în adevărata lor dimensiune pe care o aveau. Poate că va trebui să mai treacă mulți ani până când poporul nostru și lumea va vedea ce mare a fost, într-adevăr, acest om al lui Dumnezeu.

Omenirea a avut destui oameni mari și poporul nostru a avut destui oameni mari, și Sfânta noastră Biserică a avut destui oameni sfinți. Dar mărimea fiecăruia se poate măsura după dimensiunea roadelor pe care le-a adus, după durata și după valoarea operei pe care au creat-o.

Iată, acest mare om al lui Dumnezeu s-a dus la Domnul acum aproape cincizeci de ani. În anul 1988 se vor împlini o sută de ani da la nașterea lui și cincizeci de ani de la moartea sa. S-a născut în 3 martie 1988 și a trecut la Domnul în 12 februarie 1938.

De câteva ori este cuprinsă cifra 8 în viața acestui om Sfânt al lui Dumnezeu! Știți ce înseamnă cifra 8? Cifra șapte este cifra desăvârșirii, dar 8 este ceva mai mare decât desăvârșirea; este număr divin. Și omul acesta a fost om divin, trimis de divinitate în viața noastră.

Iată, noi, câteva sute sau câteva mii care suntem acum în jurul acestui mormânt, suntem numai o infimă parte din marele, din desăvârșitul număr al celor care au fost aduși la Dumnezeu și născuți la o viață nouă prin puterea Duhului Sfânt și prin puterea Cuvântului Sfânt mărturisit de acest profet, sfânt, martir și geniu al poporului nostru și al poporului lui Dumnezeu.

Noi binecuvântăm pe Domnul din toată inima pentru tot ce-am auzit nu numai astăzi, ci de-a lungul tuturor anilor îndelungi pe care i-am trăit în legătură cu creația minunată a lui Dumnezeu prin omul acesta. Și binecuvântăm pe Domnul fiecare dintre noi că, dacă suntem fiecare dintre noi aici în feluritele chipuri în care se înfățișează starea noastră sufletească, fiecare purtăm o trăsătură din ființa lui duhovnicească. Cu toții împreună reprezentăm ființa lui: lacrimile noastre sunt o parte din lacrimile lui, ostenelile noastre sunt o parte din ostenelile lui, în jertfele și în alergările noastre, în dragostea noastră față de Dumnezeu, sunt o părticică din dragostea mare, uriașă, care în el a fost cât în noi toți pentru Dumnezeu.

De aceea suntem datori recunoștință lui Dumnezeu nu numai pentru părinții noștri care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu inspirat de El, ci și pentru prezentul acesta minunat; și mai ales pentru viitorul minunat, pe care-l puteți întrevedea prin minunații copii pe care Dumnezeu îi pregătește pentru viitorul patriei noastre. Prin tineretul acesta, prin tinerii aceștia minunați, înzestrați de Dumnezeu cu o frumusețe, cu o sănătate, cu o bucurie nu numai trupească, ci mai ales cu cea sufletească.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare și Sfânt eveniment.

Binecuvântăm pe Domnul că asupra acestui mormânt viu se revarsă mereu nu numai lacrimile recunoștinței noastre, nu numai cuvintele iubirii noastre și nu numai florile noastre, ci și binecuvântările roadelor pe care le aduc și le vor aduce în viitor viețile tuturor celor pe care îi vor mai întoarce la Dumnezeu urmările faptelor sale minunate.

Toate acestea întregesc dimensiunea mare, uriașă a acestui mare om al lui Dumnezeu contemporan cu noi. Dar totdeauna oamenii mari au avut contemporani foarte mici. De aceea lumea n-a prețuit niciodată pe nici un om trimis de Dumnezeu în adevărata lui valoare, în timpul cât l-a avut în mijlocul ei.

Ce s-a întâmplat cu marii profeți, cu marile genii ale omenirii în vremea cât au trăit pe pământ? Micimea contemporanilor lor nu i-a lăsat să le prețuiască valoarea, ca să poată să se folosească mai din plin de darurile pe care Dumnezeu le-a dat acestor oameni sfinți în timpul cât ei erau printre noi.

Marii oameni ai lui Dumnezeu au creat lucruri uriașe în timpul lor cel scurt. Toți marii noștri înaintași care au creat opere nemuritoare s-au sfârșit curând. Cât de curând a murit Eminescu și Brâncuși, și Enescu, și toți cei care au lăsat în urma lor niște dâre luminoase pe care urmașii vor putea merge strălucit și fericit, și frumos, lăudându-se cu ei în fața lui Dumnezeu și în fața istoriei, și în fața omenirii!

Și acest mare om al lui Dumnezeu a avut o viață scurtă. Fratele Marinii s-a dus la 39 de ani; Părintele Iosif n-a împlinit nici 50 de ani; și totuși ce opere uriașe [au realizat acești] oameni mari [pe care] i-am avut noi de la Dumnezeu!

Iată, începe să se vadă roadele și dimensiunile noastre și mulțimea noastră, și numărul nostru, și creațiile noastre, ale celor care ne-am inspirat din izvoarele dăruite de Dumnezeu nouă prin ei. [Acestea], iată, se ridică mereu nu numai la o cantitate, ci și la o calitate tot mai frumoasă. Astea dovedesc ce oameni mari am avut noi și ce izvoare strălucite și eterne ne-au fost nouă oamenii aceștia.

Mulți oameni s-au dus și se vor duce, rând pe rând. Dar cei mai mari binefăcători ai omenirii rămân pentru totdeauna acei oameni care L-au vestit lumii pe Hristos, căci ei i-au întors pe oameni de la întuneric spre lumină, de la prăpastie spre slavă, de la iad spre Paradis.

Un astfel de om a fost acela pe care noi îl cinstim astăzi. Mormântul acesta este nemuritor. El n-a vorbit numai în timpul celor cincizeci de ani scurți cât a trăit el pe pământ, ci și de atunci - de când au trecut cincizeci de ani -, el vorbește oricui trece pe-aici. El predică cuvântul nemuritor. Și nemuritori vor fi toți aceia care, atingându-se de harul lui Dumnezeu adus prin el, se fac părtași la aceeași slavă, în aceeași credință și învățătură.

Noi Îl binecuvântăm pe Dumnezeul nostru Cel Adevărat și Atotputernic că S-a îndurat de mai-marii noștri, de înaintașii noștri, de părinții noștri și, după secole de jertfe aduse de ei, a răspuns la un moment dat cu independența noastră națională.

Câți înaintași ai noștri și-au dat viața pentru ca să vadă odată întregite hotarele țării acesteia peste care și vrăjmașii, și prietenii au trecut atât de sălbatic! Și numai Dumnezeu ne-a apărat și istoria, și ființa neamului nostru. El a adus în ziua aceea de 1 decembrie 1918 bucuria întregirii noastre naționale.

Cum a urlat atunci dragostea noastră, recunoștința ei spre Dumnezeu! Că n-au știut nici părinții noștri, care tânjeau după această zi, cum să-L slăvească pe Dumnezeu pentru ea!

Dar mai trebuia o independență. Mai trebuia o întregire: mai trebuia independența noastră sufletească.

Dacă atâtea secole ne-au asuprit popoarele străine, păgâne, vrăjmașe - iar Dumnezeu ne-a adus eliberarea a venit o zi în care Dumnezeu a vrut să ne-o întregească și cu independența noastră sufletească. Să ne aducă Lumina și Solia, și Calea prin care putem să ne câștigăm independența sufletească de sub tirania unor dușmani mai răi decât cei care ne stăpâniseră provinciile noastre despărțite și pe strămoșii noștri asupriți. L-a adus Dumnezeu pe acest profet și eliberator al țării noastre sufletești care ne-a vestit pe Iisus, Eliberatorul Etern și Slăvit.

Degeaba ne-am eliberat noi de asuprirea popoarelor păgâne care ne țineau înrobite hotarele noastre, dacă sufletele noastre au rămas roabe păcatului, stricăciunii și răutăților. De sub acestea trebuia să ne dezrobim noi Înșine. De sub celelalte ne-a dezrobit Dumnezeu, dar de sub robia păcatului noi înșine, fiecare dintre noi și toți împreună, trebuie să luptăm să ne dezrobim. Și această solie a dezrobirii noastre ne-a adus-o acest martir și mare om al lui Dumnezeu, Părintele Iosif Trifa.

Sute și sute de mii, poate milioane - numai Dumnezeu știe care este numărul sufletelor care au scăpat, prin solia și chemarea lui, de sub robia păcatului, de sub robia dușmanilor care ne asupreau sufletul și nefericeau ființa noastră spirituală.

Lucrarea Oastei Domnului este încă în desfășurare și Vântul cel Ceresc care duce pe vârful stâncilor semințe de flori a dus până la marginile lumii sămânța Lucrării Oastei Domnului. În toate continentele, fără nici o exagerare, activează Lucrarea Oastei Domnului, prin toate popoarele. Numele Domnului și al Lucrării Sale se răspândește pretutindeni, binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea inițiată de acest mare om Sfânt. N-am exagerat când am spus: e un sfânt, e un profet, e un geniu și a fost un martir al neamului nostru. De aceea Dumnezeu și Duhul Sfânt binecuvântează sămânța aruncată de el în hotarele patriei noastre și ale lumii întregi cu un rod atât de minunat.

Ce minunați sunt copiii care-L iubesc pe Dumnezeu! Ați văzut ce minunat tineret ridică Dumnezeu? Ce creații minunate, ce cântări, ce poezii, ce cuvântări... Am fost așa de adânc impresionat de tot ce-am auzit aici. Nu numai florile acestea în mii de culori și de forme sunt o dovadă a nemuririi omului acestuia, ci aceste suflete și creațiile lor; poezie, cântare, declamări, lacrimi, sunt roadele minunate ale acestui Duh Sfânt revărsat cu atâta putere peste noi. Noi înșine, fiecare dintre dumneavoastră sunteți un astfel de rod.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare dintre voi. Vor fi, cu timpul, alții, mereu alții, schimbați, cei care ne vom aduna an de an aici. Mi-aduc aminte din anii trecuți: câți frați care erau printre noi [atunci] astăzi nu mai sunt între noi! Acum ei sunt între cei din cer. Sunt sub pământul nostru și deasupra, în cerul nostru. Poate anul viitor veți veni aici și multora dintre cei care suntem acum aici nu ne veți mai vedea fețele. Dar nici ei, nici noi n-am părăsit Biserica aceasta a Domnului și Lucrarea Lui sfântă. Ne vom însoți unii pe alții... noi pe ei și ei pe noi, în aceeași rugăciune, ca să ajungem cu toții să vedem Împărăția lui Dumnezeu pentru care au pornit înaintașii noștri și pe care ne-au învățat ei s-o dorim și noi și să călcăm pe urmele lor. Și urmașii noștri să se străduiască cu toată puterea să ajungă s-o moștenească și ei.

Ce fericit va fi întregul nostru popor când va avea un tineret întreg sănătos, când din viața noastră și din societatea noastră va fi alungat păcatul, alcoolismul, înjurătura, vorba murdară, lenea, dezordinea, neascultarea și când toată societatea noastră va fi o societate muncitoare, harnică, destoinică, credincioasă, unită, cu un suflet superior, cu o purtare superioară, așa cum au fost înaintașii noștri, pildă între toate neamurile printre care au trecut, prin înnobilarea lui Hristos! Fraților și surorilor, ceasul nostru de petrecere duhovnicească aici astăzi s-a cam încheiat și va urma o pauză de câteva minute în care frații noștri și surorile noastre care au pregătit în amintirea scumpului nostru Părinte Iosif câte-un mic dar: o lumânare și-o pâinișoară, după Cuvântul lui Dumnezeu, le vor împărți celor până unde vor ajunge. Noi ne-am pregătit gândindu-ne la un număr mai mic decât vedem că Dumnezeu v-a adus astăzi aici. Dar atâta cât se va putea se va împărți și fiecare va duce nu o cantitate, ci o calitate duhovnicească, o amintire frumoasă și neuitată dintr-o zi frumoasă și neuitată.

Binecuvântarea cerului cu acest timp plăcut, pentru noi, este și ea o dovadă a dragostei și a grijii Sale. Noi L-am rugat pe Domnul: Doamne, îndepărtează de peste ceasurile bucuriilor noastre numai norii care aduc ploaie și lasă norii care aduc umbră, că aceasta este necesară pentru liniștita noastră ascultare a Cuvântului Tău.

Și Îi mulțumim Domnului că și în privința aceasta ne-a ascultat.

Acum avem o singură rugăminte: după tot Cuvântul Domnului mărturisit cu atâta putere și într-un fel atât de înalt, și cu un conținut așa de bogat și după aceste chemări stăruitoare pe care le-au făcut toți frații noștri, cei care s-au întors la Domnul, care s-au hotărât mai înainte pentru Domnul și au intrat în Oastea Lui cea sfântă, în corabia cea mântuitoare, în casa Domnului, în Biserica cea vie și luptătoare de pe pământ să rămână statornici și să lucreze mai departe. Dar celor cărora sufletește nu s-au hotărât încă și nu s-au predat Domnului, dorim din toată inima să le aducem aminte că ziua de astăzi și momentul acesta este o zi, un moment deosebit. Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este o sărbătoare unică și mare. E a treia sărbătoare mare din viața noastră, după cum Dumnezeul nostru este Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Sărbătorim astăzi sărbătoarea uneia dintre cele mai binecuvântate persoane a Sfintei Treimi, a Cărei lucrare influențează, învie, binecuvântează, rodește și face să trăiască viața noastră, a fiecăruia dintre noi și a tuturor împreună.

Așa de minunat s-a explicat lucrarea Tatălui Ceresc, a Duhului Sfânt în viața Bisericii și în viața societății, în viața lumii, în viața familiei, În viața fiecăruia dintre noi! A fost o descoperire cerească explicația aceasta. De aceea, lărgindu-ni-se atât de mult și înălțându-ni-se atât de frumos orizonturile cunoașterii noastre în privința aceasta, să ne dăm toate silințele să ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt, să ne naștem din nou, să începem o viață sfântă, pentru ca, primindu-L în viața noastră, să-L primim în familia noastră, să-L primim în societatea noastră, să-L primim în țara noastră, să-L primim în lumea noastră, pentru ca să ne dea cu adevărat viața veșnică, să ne călăuzească, să ne sfințească, să ne binecuvânteze, să ne dăruiască cea mai fericită familie și cei mai fericiți urmași, cea mai fericită viață, cea mai fericită țară, cel mai fericit popor, cea mai fericită Biserică, cele mai fericite bucurii și inspirații. Numai Duhul lui Dumnezeu poate - și El face aceasta.

Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre. Să credeți din toată inima. Când vă rugați, rugați-vă din toată inima, conștienți și conștiincioși. Dumnezeu ascultă rugăciunile și nu există faptă mare și minune mare pe care Dumnezeu să n-o facă, dacă noi cerem cu o credință atât de mare cât e minunea pe care o cerem. Să credem din toată inima și să-L binecuvântăm pe Dumnezeu - și vom vedea realizându-se minuni pe care, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu: El poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, dacă avem o credință atât de mare cât vrea El să avem, pentru ca să ne arate ce mari sunt minunile pe care El poate să ni le arate.

Din toată inima Îi mulțumim Domnului pentru această zi minunată. Îi mulțumim pentru cerul acesta binecuvântat care nu ne-a lăsat să ne fie nici frig, nici cald, ca să putem avea liniștea deplină în ascultarea Cuvântului.

Mulțumim Duhului Sfânt, Care ne-a dat această bogăție de hrană sufletească, spre a putea pleca liniștiți înapoi de aici, gândind din plin la ceea ce am primit și valorificând în viața de fiecare zi tot ce ne-a îmbogățit Duhul Sfânt prin Cuvântul pe care ni l-a împărțit cu atâta dărnicie și inspirație astăzi. Am văzut atâția frați bătrâni, frați tineri, am văzut atâtea tinere surori ale noastre. Tineretul nostru, copiii noștri slăvind pe Dumnezeu! Cât de minunat se împlinește Cuvântul Domnului care spune: „Tu scoți laude și din gurile pruncilor”.

Slavă veșnică Domnului Dumnezeului nostru, Care scoate laude nu numai din gurile bătrânilor, ci și din gurile copiilor; și nu numai din gurile celor vii, ci, iată, și din viața celor morți.

Acest mormânt este viu și va rămâne viu în vecii vecilor, cum a rămas mormântul Domnului și ale tuturor celor care au semănat viață pe pământ. Oricine va trece pe aici va avea un îndemn sfânt.

Mulți care nu-L cunosc pe Domnul vor fi inspirați că creadă că aici e înmormântat cineva mort în anul acesta. Cine se gândește oare că omul acesta, trupul lui, zace aici de cincizeci de ani?

A întrebat cineva:

- Ce faceți aici?

- Un parastas, o rugăciune la un mormânt! - am răspuns.

- Dar când a murit?

- Acum cincizeci de ani!

- Acum cincizeci de ani?! Și mai faceți încă?...

- Și peste cinci sute de ani, poate și peste cinci mii de ani... și peste cât încă va trăi lumea și Cuvântul lui Dumnezeu va fi viu, și puterea Duhului Sfânt se va revărsa prin cuvintele acestea și [ele] vor crea mereu suflete noi - vor tot veni aici suflete să-I mulțumească lui Dumnezeu și să-L slăvească pe Domnul pentru astfel de oameni; după cum și noi acum, după mii de ani, Îl lăudăm pe Domnul și-I mulțumim pentru oameni ai Săi credincioși care, de-a lungul istoriei Vechiului și Noului Testament, ne-au grăit și ne grăiesc și astăzi cu atâta putere și viață.

Abia când va veni Judecata cea mare, Judecata cea din urmă, când vor învia și cei care au făcut bine, și cei care au făcut rău și se vor judeca și se vor răsplăti faptele - nu numai [cele făcute] câtă vreme omul sau ființa aceea le-a avut în viață, ci cele pe care le-a lucrat în urma lui activitatea lui și creația lui, după moartea lui - atunci se va vedea cât mare bine a făcut Sfântul Apostol Pavel, sfinții înaintași ai noștri care ne-au lăsat nouă scris Cuvântul Său cel sfânt, [precum] și acest mare om sfânt care, prin lucrarea sa scrisă, continuă să aducă oameni - mii și tot mai multe mii de oameni - la Dumnezeu.

Să binecuvântăm - și vom binecuvânta totdeauna - pe astfel de oameni; și să ne rugăm Domnului să nu lase niciodată gol locul acelora pe care îi cheamă la răsplătire. Așa minunați copii ai lui Dumnezeu au plecat în ultimii ani din mijlocul nostru! Să ne rugăm ca Domnul să-i înlocuiască pe cei plecați și pe cei mulți care s-au lepădat în mijlocul încercărilor prin care au trecut.

Și astfel generațiile viitoare de luptători din Biserica Domnului să sporească mereu, până va cuprinde lumea întreagă. Ce fericiți vom fi când tot poporul nostru va veni la Domnul, spre slava Numelui Său cel Sfânt, și toate Bisericile lumii vor slăvi pe Dumnezeul nostru!

Ce fericiți vom fi noi atunci și ce fericită va fi omenirea aceasta! Abia atunci va fi îndepărtat de Hristos pentru totdeauna spectrul războiului nimicitor și al urii nimicitoare. Și Dumnezeu îl va înlătura pentru totdeauna pe cel rău și va face să înverzească, să încolțească, să rodească sămânța cea nouă a Duhului Sfânt, așa cum vedem că înverzește și încolțește, și rodește acum.

Încă o dată Îi mulțumim Domnului pentru toate. Ne rugăm Domnului să-i binecuvânteze pe toți cei care de prima dată au auzit puternic această puternică chemare a Domnului. Să le străpungă inimile cum le-a străpuns Duhul Sfânt în ziua primelor Rusalii, în ziua primei Cincizecimi pe ale celor trei mii de suflete care au strigat: „Ce să facem ca să fim mântuiți?”

Cuvântul lui Dumnezeu le-a răspuns și ei au înțeles că trebuie să se predea Domnului, să se nască din nou, să înceapă o viață nouă cu Dumnezeu și să devină făpturi noi, binecuvântați de Dumnezeu.

Este cineva aici care a fost astăzi pătruns de Cuvântul lui Dumnezeu și vrea să se hotărască pentru Domnul lângă acest mormânt sfânt, în această zi sfântă și în acest moment sfânt?

Iată, un suflet a spus da. Mai este cineva care vrea să se hotărască?

Noi chemăm în Numele Domnului și alte suflete. Vă rugăm, ridicați mâinile acolo unde sunteți toți cei care vreți să vă hotărâți pentru Domnul.

O mulțime de mâini se ridică spre cer din toate părțile... Cine are timp să-i numere! O, Duhule Sfinte, binecuvântează-i pe toți! Sunt rodul revărsării Tale de Astăzi

Mulțumim Domnului, iată cât de multe mâini se ridică! Binecuvântăm pe Domnul pentru toți. Din cauza mulțimii și a timpului, vom face aici o singură rugăciune de predare în numele tuturor. Urmați-ne în gând sau în murmur [cu] aceste cuvinte de rugăciune, de mulțumire către Dumnezeu și de legământ pentru înnoirea și sfințirea noastră. Pentru ca, începând din această zi strălucită și Sfântă, să putem deveni cu toții Biserica cea vie și adevărată, oștirea cea minunată și sfântă a Domnului nostru Iisus. Și apoi să ne rugăm și să lucrăm până când tot pământul va fi plin de cunoașterea Domnului cum e plin fundul mării de apele ce-l acoperă, după cuvântul sfintei profeții. Și atunci Domnul va binecuvânta nespus de mult patria noastră, Biserica noastră, familia noastră, binefăcătorii noștri, păstorii noștri și pe toți cei care se vor ruga, ajutând cu o lacrimă, cu o zi de jertfă, cu o rugăciune, cu tot ce pot la grăbirea venirii Împărăției lui Dumnezeu, în care va fi pace și fericire veșnică pentru toate creaturile Lui.

Pentru aceasta S-a jertfit Domnul, pentru aceasta S-a pogorât Duhul Sfânt, pentru ca să lucrăm și să lucrăm și să colaborăm. Și în ziua cea mare a răsplătirii cerești, toți vom fi acolo binecuvântați de Dumnezeu, împreună cu părinții noștri credincioși, cu frații și surorile noastre cu care am trăit împreună și am suferit împreună și cu urmașii noștri care, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și luând pildă de la înaintașii lor sfinți, le vor urma faptele.

Dea Domnul ca aceste binecuvântate semințe aruncate astăzi în ogorul inimii noastre să prindă rod veșnic.

Acum ne rugăm împreună cu toate sufletele de frați și de surori care au ridicat mâna și care doresc să se predea astăzi Domnului.

Slavă veșnică Ție, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Din toată inima Îți mulțumim în această clipă pentru bucuria acestei zile binecuvântate, pentru Cuvântul Tău cel minunat mărturisit aici și pentru sufletele cele scumpe care, străpunse la inimă, se predau astăzi Ție, hotărându-se pentru totdeauna.

Doamne Duhule Sfinte, sfințește hotărârea aceasta și o umple de putere, în Numele și Jertfa Domnului Iisus. Revarsă-Te cu putere peste sufletele acestea de frați și surori care se hotărăsc astăzi și dă-le plinătatea binecuvântărilor Tale pentru viața aceasta și viața veșnică. Ajută-le ca să fie niște vrednici slujitori ai Tăi, aducându-și sufletele lor, familiile lor și pe toți cei din jurul nostru la cunoașterea și la mântuirea Ta.

Ajută-ne, Doamne Iisuse, să devenim niște copii ai Tăi credincioși. Iartă păcatele noastre și spală-le cu Sângele Tău cel Sfânt. Scrie și numele nostru în Cartea Vieții Tale și pomenește-ne când vei veni în Împărăția Ta.

Ajută-ne să Te putem sluji. Revarsă peste noi Duhul Tău cel Sfânt, luminează-ne mintea, curățește-ne ființa, îndrumă-ne viața, ca să Te putem urma pe Tine în viața aceasta și în viața veșnică. Suntem slabi, dar Tu ești puternic; suntem puțini, dar Tu ne poți face mulți.

Binecuvântează Biserica noastră și pe cei rânduiți de Tine păstori în ea. Ajută-ne să vedem întreagă Biserica Ta și slujitorii Tăi credincioși, plini de roadele Sfinte ale Duhului Sfânt.

Binecuvântează poporul nostru și conducătorii lui și ajută-ne pe toți, de la cel dintâi până la cel din urmă, să Te slujim pe Tine. Ce fericit va fi tot poporul nostru și toată țara noastră când toți vom fi credincioși copii ai Tăi!

Te binecuvântăm pentru această măreață și minunată sărbătoare. Îți mulțumim pentru rugăciunile pe care ni le-ai împlinit. Primește legământul nostru și ajută-ne să-l împlinim până la sfârșitul vieții și până la venirea Ta și să vedem Fața Ta cu bucurie.

Că a Ta este împărăția și puterea, și slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Încheierea făcută de fratele Traian Dorz

În urma tuturor, rămânea mormântul neuitat acoperit de zeci și sute de cununi, de buchete de flori, de panglici și inscripții pline de versete și strofe ale iubirii nemuritoare care le înnoiește și le reînnoiește mereu și mereu.

Prima parte a adunării noastre se încheie la ora 13, cu cântarea Fie Numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac, cântată de trei ori de toată mulțimea fraților și surorilor noastre.

A urmat o scurtă pauză, apoi la venirea preotului local a început slujba înălțătoare a parastasului, cu rugăciunile pentru odihna sufletelor scumpe ale celor adormiți în Domnul: al părintelui nostru și ale celor din familia sa pământească.

Cu lumânări aprinse în mâini și cu lacrimi în ochi, toată mulțimea fraților și surorilor au însoțit cu glasurile și cu duhurile lor răspunsurile Sfintei rugăciuni.

Ca un înalt gest evanghelic, am pomenit și în anul acesta, în fruntea celor înscriși, numele mitropolitului Bălan, rugându-ne și pentru mântuirea sufletului său, căci în primii zece ani ai Oastei Domnului și el a sprijinit adeseori cu cuvântul și cu bunăvoința sa pe Părintele nostru Iosif în Lucrarea Oastei Domnului. Cele de mai târziu, Domnul Dumnezeu să ni le ierte tuturor, căci numai El, Singurul, este negreșit.

Adunarea s-a terminat frumos și frații s-au despărțit cu îmbrățișări și lacrimi, fiecare ducând în suflet o mare putere și binecuvântare primită prin revărsarea dumnezeiască a Focului Ceresc. Încă o Sărbătoare neuitată ne-a dăruit Dumnezeu.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, mai dăruiește-ne astfel de sărbători din ce în ce tot mai fericite, până la cea din urmă, care se va desfășura în Cerul cel nou și în Pământul cel nou, pe care ni le pregătești Tu în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Slavă veșnică Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin. Slăvit să fie Domnul!