Isus a răspuns: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.
Desigur că gloata înarmată cu care venise Iuda era numeroasă.
Aceștia trebuia să-i fi înconjurat dintr-o dată pe Domnul și pe ucenicii Săi, cu strigăte, cu urlete, cu tot felul de zgomote spre a îngrozi și slăbi pe cei urmăriți.
Venind pe furiș, când au ajuns lângă Domnul, și lângă ai Săi, trebuia să-i fi înconjurat dintr-o dată cu strigăte:
- Drepți! Mâinile sus! Predați-vă! Nici o mișcare!...
Și lângă fiecare se vor fi repezit doi sau trei, sărindu-le în spate, prinzându-i de mâini sau de gât, după cum este obiceiul în astfel de împrejurări, când vinovatul căutat li se spune că este atât de periculos. Când ordinele primite sunt atât de drastice. Și când slujbașii sunt atât de înrăiți.
Ucenicii Domnului, oameni nevinovați cu sufletele sincere și simple, oameni neumblați prin astfel de stări și necunoscători ai acestor metode, trebuie să se fi înspăimântat de ei, ca de năvala neașteptată a unei haite de lupi turbați.
În astfel de împrejurări nimeni nu-și poate închipui prin ce stări trece un suflet nevinovat și neobișnuit cu ele și cu ei.
Dacă ucenicii Domnului ar fi fost niște oameni care să fi mai avut de-a face cu slujbașii legii pentru vreo călcare de lege, ar fi fost oarecum mai obișnuiți cu astea și n-ar fi fost atât de nepregătiți cum au fost.
Dar cum ei se știau fără nici o vină și nu se gândeau, nici nu se așteptau la ceva de felul acesta, e ușor să ne închipuim starea sufletească în care se vor fi prăbușit ei în primul moment al acestei năvăliri sălbatice asupra lor.
Domnul Isus le-a văzut starea alor Săi.
A avut timp să Se uite la fiecare dintre cei din jurul Său, cum se prezintă în fața vrăjmașului care a dat buzna dintr-o dată peste ei.
Le va fi văzut fețele înspăimântate și trupul tremurând.
Și Îl va fi umplut o nespusă milă de starea jalnică a bieților Săi ucenici înspăimântați.
Desigur Și-a adus aminte cu amărăciune de legământul pe care îl făcuseră cu toții abia cu câteva ceasuri mai înainte când ziseră: Chiar dacă ar trebui să murim cu Tine, nu ne vom lepăda de Tine (Matei 26, 35).
Dar știind cât de neașteptată și de năucitoare este încercarea aceasta, Domnul Isus i-a înțeles și i-a apărat.
Mai înainte când ei făcuseră acest legământ, Mântuitorul îi înștiințase spunându-le că și-l vor călca, dovedindu-se fricoși și slabi.
Dar după aceea, nu le-a mai spus niciodată că și l-au călcat.
O ce Bun și Înțelegător este El.
Domnul Isus știe slăbiciunile noastre și are milă de noi, atunci când, uitând făgăduința Sa, ne lăsăm zdrobiți de poveri mai mici decât puterile noastre. Ne înțelege și nu ne judecă, dacă îndată după aceea ne redresăm iarăși.
Isus le-a zis asupritorilor: Iată-Mă, Eu sunt aici. Ce aveți, aveți cu Mine. Pe aceștia lăsați-i să se ducă. Cu ei nu aveți nimic.
Hristos Se pune Garant pentru ai Lui.
Se dădea pe Sine zălog în locul lor.
Se preda legat pe Sine, pentru ca ei să fie lăsați dezlegați și liberi.
Hristos garanta că ei nu vor face nimic rău.
Hristos voia ca ucenicii Lui să fie lăsați a merge în toată lumea slobozi, spre a dezlega pe toți cei care sunt căzuți în robii nedrepte și ținuți în umiliri dureroase.
Hristos S-a dat pe Sine rob, pentru a ne slobozi pe noi toți.
El a primit orice suferință pentru Sine, dar a scos de sub orice primejdie pe ai Săi.
Hristos nu S-a scos pe Sine, băgând pe alții, cum fac atât de mulți oameni, cumpărându-și libertatea lor cu prețul înrobirii altora.
Hristos S-a dat numai pe Sine.
Pe nimeni altcineva n-a mai dat.
O, de-am gândi și noi așa.
Hristos le-a zis: Lăsați-i pe aceștia să se ducă...
Hristos poruncește și astăzi tuturor autorităților omenești: lăsați pe ai Mei să se ducă.
Lăsați-i să se ducă să propovăduiască Evanghelia, căci asta va aduce pacea și bunăvoirea între oameni, între ai voștri.
Lăsați-i să se ducă să se roage... Aceasta va coborî binecuvântarea peste întreagă țara voastră.
Lăsați-i să se ducă să facă bine, - aceasta va fi mângâiere, bucurie, bunătate, armonie pentru tot poporul și pentru toată lumea voastră.
Aceasta va fi în primul rând pentru propriul vostru folos.
Oprirea lor, ar fi în primul rând propria voastră nenorocire.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Îți mulțumim pentru dragostea și grija cea mare pe care ai arăta-o totdeauna față de ai Tăi.
Îți mulțumim pentru Prețul cel mare pe care l-ai dat Tu în locul nostru.
Și pentru mila cea mare pe care ai avut-o de slăbiciunile noastre.
Te rugăm ajută-ne și pe noi să facem asemenea Ție, ori de câte ori ar trebui să ajungem în fața încercării.
Să ne dăm numai pe noi.
Ajută-ne să nu împiedicăm în nici un fel pe ai Tăi să meargă.
Amin.
+
Fiule să știi că-n viață totdeauna e mai bine
tu să suferi pentru altul, decât altul pentru tine.