Legământul întoarcerii la Dumnezeu

Fragment dintr-o vorbire și rugăciunea fratelui Traian Dorz la o nuntă

(...) Ce bine ar fi dacă și-n familiile noastre, și-n adunările noastre s-ar instaura așa un obicei frumos! Atunci copiii fraților noștri credincioși, de la vârsta de 14 ani, când [copilul] a ajuns acum să aibă un echilibru sănătos în a cunoaște binele și răul, el e pus în fața unei zile hotărâtoare. El să știe că de aici trebuie să aleagă hotărât, cum a spus Iosua în cartea sa: „Iată, pun înaintea voastră calea vieții și calea morții. Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Cât despre mine, eu și casa mea voi sluji Domnului”. Asta a fost ziua legământului lui, zi de legământ, care trebuie să intervină în viața fiecăruia dintre noi, dacă vrem să devenim cu adevărat membri de fapt ai adunării lui Dumnezeu și cetățeni de fapt ai Împărăției lui Dumnezeu.

Zic, am dori ca și copiii fraților noștri credincioși, la vârsta de 14 ani, să știe să se pregătească, să depună ei, în mijlocul adunării și în mijlocul bisericii, un legământ de consacrare Domnului, de predare în slujba lui Dumnezeu. Ei atunci ar deveni, prin puterea legământului și a Cuvântului lui Dumnezeu, oameni noi, înnoiți, sfințiți, părtași firii celei noi prin nașterea din nou, care vine prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul lui Dumnezeu. Astfel el ar deveni un om nou.

În felul acesta, adunările noastre s-ar popula cu oameni noi, născuți nu numai din doi părinți credincioși, ci născuți din Duhul și din Cuvântul lui Dumnezeu, care i-a făcut nu membri de drept ai adunării Domnului, ci membri de fapt ai Lucrării lui Dumnezeu, devenind oameni duhovnicești, oameni pe care să se bizuiască Împărăția lui Dumnezeu și care să fie vrednici de Împărăția aceasta.

Ar fi multe de vorbit pe chestiunea aceasta. Dar Mântuitorul Însuși a adeverit aceste lucruri, cu sfintele Lui buze, lui Nicodim, în seara aceea care a început cu Ioan, capitolul 3. După aceea se vorbește acolo despre Ioan Botezătorul. Sunt doi oameni sfinți în capitolul 3: unul care a venit la Hristos și altul care a plecat de lângă Hristos. Nicodim, care a venit la Iisus și L-a cunoscut pe El, a devenit cu adevărat un om nou. Acum Mântuitorul lasă, în cuvântul Său din Ioan, capitolul 3 (de unde e Evanghelia de astăzi), să ne mai vorbească o dată Ioan Botezătorul. Cât ar fi de spus despre Ioan Botezătorul și cum se aseamănă Lucrarea Oastei Domnului cu soarta lui Ioan Botezătorul! Mărturia ei cu mărturia lui, viața ei cu viața lui, sfârșitul ei cu sfârșitul lui... Câte am avea de învățat! Dar timpul este scurt și trebuie să ne limităm cât mai scurt, la câteva cuvinte pe care aș vrea să le spun totuși.

S-a amintit despre trebuința legământului întoarcerii, predării și hotărârii noastre pentru Dumnezeu. În acest timp scurt care poate cuprinde totuși atât de mult înțeles, în aceste câteva cuvinte care sunt grele de conținut duhovnicesc, noi dorim să facem o chemare și o întrebare, și o îndemnare tuturor celor care pentru prima dată se găsesc în această adunare și în fața acestui Cuvânt al lui Dumnezeu. Și celor care, deși au mai fost și altă dată, încă n-au pus legământul și hotărârea lor, încă n-au devenit membri de fapt ai Împărăției lui Dumnezeu, prin nașterea din nou. După toate cele auzite și după tot ce, prin poezie, prin cântare și prin cuvânt, a fost un îndemn pentru a ne hotărî pentru Domnul, adică pentru a ne pregăti pentru cealaltă nuntă, pentru adevărata noastră nuntă, care va fi la plecarea noastră în veșnicie sau la venirea Domnului; adică chemarea noastră la El și dreptul nostru de intrare în Împărăția Lui și la nunta Lui cea cerească, dorim din toată inima să facem o chemare pentru toți cei care încă n-au făcut acest legământ, adică n-au făcut pasul hotărâtor de a intra în Lucrarea lui Dumnezeu, în părtășia lui Dumnezeu, în Împărăția lui Dumnezeu, în legătură cu Dumnezeu. Dacă este cineva și vrea să pună legământul, ca astăzi să devină de fapt copil al lui Dumnezeu și slujitor al lui Dumnezeu, e momentul să spună: „Eu vreau! Doresc să mă hotărăsc pentru Dumnezeu!”.

Este cineva care vrea să se hotărască acum pentru Domnul? Iată, sunt câteva suflete care vor să se hotărască pentru Dumnezeu. Noi ne rugăm Domnului să binecuvânteze tot cuvântul ascultat și cei care doresc astăzi să pună legământ să aibă o zi neuitată din ziua aceasta, în această clipă de trecere din noapte la o zi strălucită; dintr-o stare de păcat și de depărtare de Dumnezeu, la o stare de unire și părtășie cu Dumnezeu.

Noi dorim din toată inima să mai facem încă o dată o chemare. Și acolo unde vă găsiți, cei care vor să se hotărască pentru Domnul să ridice mâinile. Slăvit să fie Domnul! Iată, atâtea mâini ridicate și atâtea inimi ridicate și îndreptate spre mântuire!

Noi acum, în numele tuturor, vom face o scurtă rugăciune de predare. Însoțiți-ne, pentru că timpul este scurt. Urmează un program foarte frumos, de care veți fi fericiți și binecuvântați că veți avea parte. Dar înainte de aceasta, dorim să intrăm în acest program cu această problemă rezolvată, problema mântuirii pentru cei care vor să se hotărască pentru Domnul. Toți cei care vor să se hotărască să repete - mai tare sau mai încet, după cum vor putea, din locul unde se găsesc - aceste câteva cuvinte din rugăciunea noastră de predare în slujba lui Dumnezeu. Și credeți din toată inima că Domnul este aici; că ascultă această rugăciune de predare; că numele vostru îl va scrie îngerul în Cartea lui Dumnezeu pentru viața veșnică. Și, în ziua când cărțile acestea vor fi deschise, toți cei care vor fi găsiți scriși în Cartea Vieții vor avea parte de mântuirea lui Dumnezeu. El să vă ajute să vă împliniți legământul. Și noi, care l-am pus mai demult, și cei care-l puneți astăzi, și cei care - dacă va mai fi har de la Dumnezeu - să-l puneți mâine, în ziua aceea să ne auzim numele citit în Cartea Vieții și să găsim dreptul să intrăm pe porțile cetății Ierusalimului ceresc.

Domnul va face aceasta, pentru că adevărat este Cuvântul Lui. Și oricine vrea să se hotărască pentru El acum va găsi atunci răsplată cerească în Împărăția Lui.

Ne ridicăm în picioare și, cu o scurtă rugăciune pentru cei care se predau Domnului, continuată apoi cu rugăciunea noastră de mulțumire pentru seara aceasta, vom încheia această primă parte a programului nunții noastre de astăzi.

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

(...) Și cu inima, și cu urechile sufletului și cu ale trupului, ascultând Cuvântul Tău. Binecuvântează pe cei care, auzind chemarea Ta lângă inima lor, Ți-au deschis inima și au zis: „Vino, Doamne Iisuse! Umple și inima mea! Schimb-o după voia Ta! Alungă păcatele și răutățile de acolo; și, înnoind-o, sfințește-o, umplând-o cu roadele Duhului Sfânt”. Ascultă rugăciunile noastre pentru ei și ale lor pentru ei și le dăruiește această înnoire și sfințire pentru viața veșnică.

Iar nouă, celor ce am pornit pe această cale, ajungând și dorind să ajungem niște cetățeni vrednici ai patriei noastre și niște fii credincioși și smeriți, trăitori ai Bisericii noastre, ajută-ne să ne ducem tot mai cu vrednicie viața aceasta, pentru a deveni și părinți credincioși, și soți credincioși, și soții credincioase, și copii credincioși. Și în toate privințele să fim vrednici copii ai Tăi, vrednici fii ai neamului nostru și ai Bisericii Tale.

Binecuvântează, Te rugăm, pe toți cei care au luat parte la nunta aceasta. Te rugăm, în primul rând, pentru mirii iubiți. Cum ne-am rugat de la început, ne rugăm și acum. Dăruiește-le o viață fericită și binecuvântată! Cuvântul Tău cel Sfânt fă să fie o candelă pentru picioarele lor și o făclie pentru drumul lor, și o mângâiere pentru genunchii lor, pentru lacrimile lor, pentru suferințele și jertfele care vin pe calea unei vieți de căsnicie, până la sfârșit. Și astfel, lumina Ta să-i călăuzească până vor ajunge în Împărăția Ta, așa cum și-au propus de la început.

Te rugăm pentru părinții lor trupești și duhovnicești, să-i ajuți la fel. Pentru cei care duhovnicește i-au crescut și i-au ajutat să ajungă în starea aceasta, îți mulțumim și ne rugăm pentru ei. Te rugăm pentru prietenii lor, pentru vecinii lor, pentru rudeniile lor, pentru consătenii lor, pentru toți cunoscuții lor și pentru toți cei care se roagă pentru ei și care în acest ceas hotărâtor pentru viața lor caută să-i sprijine cu un cuvânt frumos, cu un gest de dragoste, cu un ajutor în Numele Tău, fie de un fel, fie de celălalt.

Te rugăm să binecuvântezi cuvântul mărturisit și pe cei care l-au ascultat cu evlavie. Îți mulțumim, Doamne, pentru toți cei care au stat aceste ceasuri liniștiți și au ascultat cu evlavie Cuvântul Tău. Tu, Care ai fost aici de la cea dintâi clipă și ești aici, și vei fi până în cea din urmă, îi vezi bine pe toți, pe fiecare cum stă și cu ce gând a venit și cu ce gând stă acum în fața Ta. Binecuvântează-i și le răsplătește. Noi le mulțumim în Numele Tău pentru că au dat ascultare îndemnului și au stat cu atâta evlavie. Deși au trebuit să stea atâtea ceasuri în picioare, au stat liniștiți, respectând sfântul Tău Cuvânt. Nu uita aceasta, Doamne, și, în ziua răsplătirilor, răsplătește-le și aceasta. Celor care au stat pe scaun răsplătește-le o dată; celor ce au stat în picioare răsplătește-le de zece ori, pentru că Tu știi, Doamne, cât de mare este prețul cu care fiecare răscumpărăm fiecare clipă, dar pe care dorim să o dăm curată și frumoasă pentru Tine.

Te rugăm încă o dată să binecuvântezi autoritățile satului acestuia cu multă putere și lumină cerească. Binecuvântează-le familia și le răsplătește că ne-au asigurat aceste ceasuri liniștite în care să Te lăudăm pe Tine și să ne aducem aminte de istoria frumoasă a părinților și înaintașilor noștri și să căpătăm din ea inspirație și putere să trăim și noi demn și vrednic, ca niște urmași ai acestor oameni sfinți. Dacă suntem urmași ai unor lei, să nu fim niște pisici nevrednice, ci să fim și noi la înălțimea chemării lor, oameni superiori și vrednici în toate privințele.

Așa Te rugăm să ne ajuți să trăim frumos, pentru ca să antrenăm pe calea Ta cât mai multe suflete, până când toată țara noastră va deveni un colț de rai, plin de ființe sfinte și curate, care să se privească cu dragoste și să își dea binețe cântând, și să se îmbrățișeze totdeauna, sărutându-se pe lacrimi de bucurie și la întâlnire, și la despărțire. Atunci abia poporul nostru va fi deplin fericit, pentru că Tu vei fi pacea și bucuria inimii lui, de la cel dintâi până la cel din urmă și de la cel mai mare până la cel mai mic. Așa dorim, Doamne, pentru poporul nostru. Și Te rugăm pentru Biserica noastră și pentru toți păstorii rânduiți de Tine în ea. Dăruiește-le toată lumina și puterea de care au nevoie ca să poată ajuta cu răbdare, cu blândețe, cu bunătate pe toți cei slabi, până vor deveni tari; pe toți cei mici, până vor fi și ei mari; pe toți cei bolnavi, până vor ajunge și ei sănătoși; pe cei din urmă, până vor ajunge și ei înainte; pe cei smeriți, până vor ajunge și ei vrednici, Doamne, să fie pildă și frumusețe pentru urmași și pentru toți cei care privesc la noi.

Binecuvântează mamele poporului nostru. Ne rugăm îndeosebi pentru mamele tinere cu copilașii micuți, cele mai slabe ființe. Dăruiește-le puterea și ajutorul Tău, ca să-și poată crește copiii vrednici, după voia Ta și după Cuvântul Tău cel sfânt. Izbăvește țara noastră de calamități. Doamne, Îți mulțumim că de cutremurul înspăimântător care i-a nenorocit atât de mult pe alții, pe noi ne-ai ferit. Ce minunate și liniștitoare sunt comunicatele. N-avem victime, n-avem pagube deosebite. Îți mulțumim, Doamne, pentru astfel de comunicate. Păzește și mai departe țara noastră de orice rău. Și, când va trebui, din cauza păcatelor omenirii, să trimiți nenorociri peste oameni, ajută-ne ca noi să fim credincioși și peste noi nenorocirea să treacă fără urmări nefaste. Izbăvește-ne de cutremure, de inundații, de secete pustiitoare, de foamete, de ciumi [despre] care spune Cuvântul Tău că vor veni peste oamenii necredincioși din timpurile din urmă. Dă-ne nouă, Doamne, credința înainte de a veni aceste nenorociri, pentru ca credința în Tine și umblarea după voia Ta să ne pună la adăpost și să fim feriți, potrivit Cuvântului Tău care spune: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și face din Cel Atotputernic turnul lui de scăpare, nici o nenorocire nu-l va atinge și nici o nefericire nu se va apropia de cortul său. Doar vei privi cu ochii și vei vedea pedeapsa celor răi, dar de tine nu se va apropia. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, de tine nu se va apropia”. Doamne, puternic este Cuvântul Tău și adevărat! Noi credem! Am trecut, într-adevăr, prin toate aceste nenorociri în care alții au murit toți în jurul nostru, iar noi am scăpat, pentru că adăpostul nostru ai fost Tu. De-a lungul istoriei noastre, câte nenorociri au trecut peste noi! Popoarele care ne-au asuprit și ne-au pustiit sau nimicit, dar noi, Doamne, și părinții noștri, care am stat la adăpostul Tău, am rămas.

Îți mulțumim pentru părinții noștri sfinți. Acum ei nu mai sunt, dar pietrele ridicate de ei, mănăstirile frumoase, locurile de închinăciune, toate aceste pietre ne grăiesc nouă și ne aduc aminte [de ei], ca și clopotele de la Putna, ca zidurile de la Cozia, ca toate aceste monumente sfinte în care ne sunt păstrate faptele de credință și de jertfă ale înaintașilor noștri pentru care Tu ne-ai adus acum bucuria libertății și independenței noastre naționale.

Te rugăm, Doamne, ajută-ne să ne întoarcem cu adevărat la Tine, ca să ne scapi, Doamne, și de sub robia vrășmașilor răi care sunt: păcatul, alcoolismul, înjurătura, necredința, vorba murdară, lenea, pâra, hoția, toate celelalte răutăți care ne asupresc și ne nefericesc neamul nostru mai rău decât popoarele păgâne care ne-au asuprit. Dezrobește-ne sufletește, Doamne, și de sub aceste apăsări nefericite. Fă să devenim oameni noi, credincioși și sfinți, pentru ca să ne putem bucura de o libertate deplină nu numai națională, ci și duhovnicească, sufletească.

Mulțumim pentru toată bucuria pe care ne-ai dat-o astăzi. Te rugăm să-i binecuvântezi pe cei care au stat liniștiți și au ascultat. Binecuvântează sufletele care s-au hotărât pentru Tine și păstrează-le credincioase. Adaugă mereu la numărul lor altele și altele, până când toți vor fi credincioși și toată țara noastră va fi plină de cunoștința Cuvântului Tău cum e plin fundul mării de apele ce-l acoperă, pentru că aceasta este făgăduința Ta pentru vremile viitoare. Noi dorim să grăbești venirea acestor vremuri. Și, în anticiparea lor, Te binecuvântăm pe Tine, Care ni le vei aduce. Folosește-Te și de noi pentru grăbirea venirii acestei Împărății. Pe cei rătăciți de la credința noastră întoarce-i cu dragoste. Fă ca, văzând ei astfel de petreceri fericite, să vadă cât de frumoase sunt binecuvântările pe care le dai Tu în Biserica noastră și în credința noastră, pe linia sănătoasă a înaintașilor noștri și în simțământul curat al dragostei față de poporul nostru.

Binecuvântează-i pe toți cei prin care ne-ai dat această bucurie și le răsplătește. Iar nouă, acum, ajută-ne să nu uităm niciodată ceea ce am văzut și am simțit de data aceasta. Să punem gând și hotărâre să fim mai buni mâine decât astăzi. Și astfel, înnoind mereu viața noastră după voia Ta, să ne bucurăm în ziua când vei veni Tu sau când ne vei chema și vom veni noi de vederea și de moștenirea Împărăției Tale cerești.

Pentru toate Îți mulțumim și ne închinăm Ție, căci a Ta este Împărăția, puterea și mărirea, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Noi vom cânta cântările acestea, până când le vom putea uniformiza pentru noi toți, cu melodia cunoscută în zona respectivă. Vom cânta, deci, imnul de cinstire a Maicii Domnului după felul cum se cântă în zona aceasta, pentru ca să cântăm cu toții. Și după aceasta vom încheia cu „Fie Numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac...”. Și prima parte a acestui program se va sfârși; va începe partea a doua. Cine va putea să rămână și la partea a doua va rămâne. Iar cei care vor fi siliți să plece vor putea pleca în această scurtă pauză care intervine între programul acesta care se încheie cu rugăciunea și celălalt care va începe după aceea.

Acum, cântarea Cuvine-se cu adevărat.