Liniștea vieții curate
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Ce liniștitoare și fericită este viața sufletului sincer ascultător de Dumnezeu!
Viața trăită în rânduială și în armonie, cu tot Cuvântul voii lui Dumnezeu, în mijlocul Bisericii Sale vii, în familia Sa și în mijlocul tuturor celor care îl înconjoară, este o viață cu adevărat fericită.
2 - Nici un adăpost nu este mai liniștitor decât pacea petrecerii ascultătoare în Casa lui Dumnezeu...
În Comunitatea Bisericii Domnului,
în rândurile învățăturii ei
și în duhul și frățietatea acestora.
Nici o comoară nu-i mai scumpă ca pacea unui suflet care petrece într-o astfel de ascultare.
3 - Cine cu sinceritate și cu smerenie rămâne statornic și curat în Casa și în Lucrarea Domnului,
- acela totdeauna se dezvoltă și rodește frumos ca un măslin verde într-o livadă întreagă de frați frumoși ai săi, aducând cele mai plăcute roade pentru Dumnezeu și pentru semenii săi.
4 - Vai de cine se izolează rupându-se de unitatea iubirii frățești, prin învățături străine și pe căi deosebite de ai săi,
- acela sfârșește totdeauna rău.
5 - O frate al meu, eu nu-ți doresc nici ție, și nici nu-mi doresc nici mie o mai mare fericire pe lumea aceasta decât harul să rămânem totdeauna smeriți și totdeauna sinceri părtași cu frații noștri în Casa lui Dumnezeu. Statornici în credință, în învățătură și în dragostea frățietății în care de la început L-am cunoscut pe Domnul.
În care am pus legământul nemaicălcat cu El și cu ei.
Pentru că nu există pe lume o mai mare fericire pentru un suflet omenesc decât asta!
6 - Cei care se rup din Casa lui Dumnezeu,
și din unitatea dragostei și a ascultării frățești,
care se dezbină de Biserică,
și se despart de Hristos,
și sunt pierduți. Și tot ce fac ei va fi spre răul lor și al altora.
7 - Câtă vreme în sufletele oamenilor există frica de Dumnezeu și evlavia ascultării de El, pe care le dă credința adevărată,
atâta vreme bunele rânduieli sănătoase și morale sunt păzite în familie din tată în fiu.
8 - Copiii crescând într-o atmosferă cucernică și înfrânată, sunt cuminți și ascultători,
se rușinează de păcat,
și se feresc de purtările stricate.
Nu fac răul cel puțin pe față, fără rușine și cu obraznică îndrăzneală, - cum fac cei crescuți fără Dumnezeu.
9 - Copiii crescuți sub educația religiei și a bunului simț,
acasă și în școală,
sunt și ei la rândul lor niște părinți buni, care vor crește generația viitoare nu numai cu învățăturile bunei cuviințe moștenite de ei ci mai adăugând și partea lor frumoasă, la cea primită de la înaintașii lor.
Mai ales cu pilda înaltă și demnă a vieții lor trăită astfel.
Așa a fost viața moștenită în credință, din tată în fiu de veacuri și veacuri.
Numai veacul din urmă a rupt acest fir sfânt.
Urmarea se vede, - iar pustiirea se ivește.
10 - La înaintașii noștri credincioși, dragostea familiei se prelungea în bună învoire și în respect față de toți semenii lor,
iar înțelegerea și prietenia sănătoasă și morală apropiau sufletele tuturor până la căldură și bucurie.
Așa a fost viața multor generații de înaintași ai noștri, crescuți în credința și în învățătura lui Hristos.
11 - Dar când evlavia și credința lui Hristos se pierd, când frica de păcat devine necunoscută...
când dragostea devine numai o desfrânată trebuință trupească lipsită de orice fior dulce și curat care din credință izvorăște și în ea se păstrează,
când prietenia este subjugată numai interesului egoist și desfrânat al stomacului,
- ce mai rămâne atunci din frumusețea vieții omului între ceilalți?
Și ce valoare mai poate avea atunci omul ajuns astfel?
12 - Când copiii cresc într-o familie lipsită de credință, de iubire, de evlavie și de orice morală, adică lipsită total de Dumnezeu,
- ce să devină ei altceva, decât niște nenorociți, stricați, vagabonzi, dezordonați, nepăsători, leneși și primejdioși?
Ce devin băieții unei astfel de familii?
Și ce devin fetele crescute astfel?
Dar cei ce se vor naște din ei?...
13 - Când într-o societate se înmulțesc și devin majoritatea astfel de elemente - e cutremurător să te gândești ce va deveni peste câțiva ani neamul acesta întreg!
Iată uriașa răspundere a Statului, a Educației și a Familiei, față de Prezent și de Viitor.
14 - Constatarea aceasta tot mai îngrijorătoarei stări trebuie să facă tot mai hotărâți pe cei credincioși în lupta contra stricăciunii din lume.
Dacă vedem ce urâtă și ce primejdioasă devine stricăciunea oamenilor, trebuie și mai cu mare hotărâre să luptăm împotriva ei.
15 - În primul rând trebuie să înlăturăm hotărâți și definitiv din viața și din familia noastră orice necredință și neascultare de Dumnezeu,
- căci noi avem prima și cea mai mare datorie spre asta
-iar apoi cu tot ce putem, să luptăm pentru înlăturarea acestui rău și din jurul nostru,
pentru ca prin Hristos și prin credință, să devină iarăși însănătoșirea sufletului și a vieții familiei și a neamului nostru.
16 - Părinți, educatori, păstori - și orice om matur și sănătos,
- noi toți avem mereu datoria și sfânta răspundere față de copii și față de viitorul poporului nostru,
să oprim răspândirea stricăciunii, până când nu este încă prea târziu.
17 - Să ne ridicăm pentru oprirea stricăciunii care vine în familie, în școală și în societate - prin necredință și prin depărtarea de Dumnezeu.
Să trecem cu hotărâre la o îndrumare sănătoasă a celor care vin după noi, mai întâi prin credința și evlavia din inima și din purtarea noastră, apoi prin toate celelalte mijloace pe care le avem, - din ale altora.
O, dacă acest strigăt îndurerat ar fi înțeles măcar acum, în acest al doisprezecelea ceas!
18 - Până când noi nu vom avea condițiile morale, nu vom avea nici curajul și nici dreptul să le pretindem altora.
Dar când noi trăim cinstit,
și umblăm corect,
și muncim conștiincios după voia lui Dumnezeu - atunci desigur,
avem nu numai dreptul, ci și datoria s-o cerem oricui aceasta!
19 - Nădejdea nu trebuie să ne părăsească niciodată.
Deznădejdea nu trebuie niciodată să pună stăpânire pe noi.
Nu există nici o stare, oricât de grea ar fi ea, să dăinuiască pe totdeauna.
Nu există nici un asupritor, oricât de tare ar fi el, ca să rămână veșnic.
Nu există nici un rău care să nu se ducă și nici un bine care să nu vină.
Numai să avem noi credință și nădejde,
adică să avem curaj și răbdare, - până va birui Binele.
20 - Adevărata nădejde și credință se bucură încă din timpul luptei de lumina și biruința viitoare. Căci credința și nădejdea cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi (Rom. 4, 17).
Și nu se înșală niciodată, fiindcă Dumnezeu le ajută până ce în curând ajung și ei să primească numele biruitorului,
în lupta cea sfântă a mântuirii.
Amin.
O, iată cununa strălucitoare cu care Domnul așteaptă pe orice ostaș și luptător al Său. Nu dorim noi oare cu tot sufletul s-o dobândim?
O, dacă dorim, atunci vino urmașul meu, veniți frații și surorile mele să dăm năvală cu toate puterile noastre și să alergăm cu toată stăruința noastră pentru a câștiga numele și cununa biruinței pe care ne-a făgăduit-o Domnul în Ziua aceea tuturor celor ce vom lupta până la moarte și vom răbda până la sfârșit.
Prin Sângele Lui Sfânt Hristos Domnul și Împăratul nostru ne-a garantat tuturor biruința. De aceea să ne avântăm și mai hotărâți înainte spre Biruința Finală cântând Numelui Său
Slavă veșnică Ție
Singurul Biruitor Etern și Marele nostru Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.