Asuprirea este o rușine
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Ce rușine pentru un om înarmat care se fălește cum a băgat groaza în niște oameni blânzi, slabi și pașnici, săraci și credincioși!
2 - Ce rușine pentru un popor mare, bogat și puternic să aprindă, să ucidă, să jefuiască și să terorizeze pe un popor mic și sărac, a cărui dreptate și pământ le calcă în picioare, el asupritorul celor slabi.
Nu există o mai mare crimă contra lui Dumnezeu și contra umanității decât aceasta!
3 - Ce rușine pentru un stat care nesocotește dreptatea cetățeanului său, sau a unei categorii de cetățeni ai săi - tocmai pe cei mai nevinovați și mai liniștiți - care nu-i amenință cu absolut nimic nici liniștea, nici existența, nici interesele sale!
Asuprindu-i când aceștia nu știu să se apere,
sau n-au cum se apăra de el!
4 - Oricine asuprește pe un om fără apărare, în numele oricărei idei ar face-o, - săvârșește o crimă și o josnicie,
iar cine se și mai fălește cu aceasta, acela este nu numai un rău ci este și un nebun.
5 - Omule, oricât de tare te-ai simți tu că ești prin gura ta,
sau prin mușchii tăi,
sau prin inteligența ta,
sau prin relațiile tale,
sau prin funcția ta, sau prin armele tale, pe care le ai -
- nu asupri pe nimeni și niciodată!
Cine asuprește pe un semen, este fiară și nu om!
6 - Dacă trebuie să prinzi și să legi pe un om, procedează legal și omenește, nu abuziv și sălbatic.
Dacă trebuie să judeci și să condamni pe cineva, fii om, nu fiară, față de semenul tău.
7 - Dacă trebuie să faci dreptate, fă-o fără să depășești măsura legii drepte, nici în litera ei, nici în spiritul său.
Dacă ești om, nu nesocoti niciodată legile umane, ci le respectă cu atât mai mult atunci când ești tare, față de cei slabi.
Și când ești învingător, față de cei învinși.
8 - Dacă într-o clipă de mânie și de pierdere a echilibrului sănătos ai săvârșit vreo faptă nedemnă față de cineva,
ori dacă în vremea puterii și a mărimii tale ai făcut acte abuzive și samavolnice,
atunci cel puțin să-ți fie rușine de aceste fapte de rătăcire și recunoaște-le ca urâte, străduindu-te să îndrepți ce se mai poate din urmările lor.
9 - Caută să repari răul făcut despăgubind moral și material
în măsura în care mai poți face aceasta,
pe toți acei cărora le-ai făcut nedreptatea!
Numai așa te vei putea reabilita ca om, în primul rând în fața propriei tale conștiințe,
apoi în fața dreptății Dumnezeiești
și apoi în fața semenilor tăi.
Altfel rămâi ceea ce ai dovedit că ești: bestie și nu om.
10 - Până când n-ai putut încă străpunge cerul, și până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, - să știi omule asupritor, că vei fi zdrobit de Hristos.
Oricât de tare ai fi tu, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune și stăpâni, - teme-te! Cel deasupra ta are sabia scoasă!
11 - Pământul este încă atât de mic
și toată puterea ta pe el este atât de puțină,
față de nemărginirea cerurilor și față de mărimea puterii lui Dumnezeu,
- omule, teme-te!
12 - Asupritorule rău, fie că te gândești tu la pierzarea ta, fie că nu vrei să te gândești, - zilele tale sunt numărate.
Și hotărât este până unde îți este îngăduit să te întinzi. Totul îți este măsurat. Teme-te!
13 - Oricât de întinse măsuri vei fi luat tu asupritorule împotriva dușmanilor tăi
și oricât de mulți supraveghetori vei pune la pândă ca să-ți apere puterea și trufia ta, - descoperind pe uneltitorii tăi,
- tu tot nu vei putea ocoli pierzarea ta
și tot nu-ți vei putea păstra locul peste marginile vremii rânduită ție
Teme-te și fă binele totdeauna, iar răul niciodată.
14 - Asupritorule, în ceasul în care nici nu te gândești tu, Mâna tainică și Atotputernică a lui Dumnezeu, va aduce la îndeplinire sentința care a și fost dată împotriva ta, cu acel înfiorător Mane, Tekel, Fares,
15 - Dacă ești tânăr, puternic, sănătos și înălțat astăzi, - nu-ți pierde omule mintea ta sănătoasă, nici cumpătul tău bun,
neținând seama de nimeni și de nimic.
Nu-ți batjocori părinții bătrâni și neputincioși,
și nu te rușina de starea lor simplă,
căci în urma mâinilor lor bătătorite și slabe, ai crescut și te-ai ridicat tu.
16 - Nu disprețui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit, - căci fără îngrijirea lor tu n-ai fi putut ajunge unde ești niciodată.
17 - Nu-ți uita datoria de recunoștință de cei care ți-au dat viața, sau învățătura, ori hrana, ori ajutorul ca să te ridici tu și ai tăi.
Căci dacă nesocotești aceste lucruri, Dumnezeu te va doborî pe neașteptate și pe vecie,
în ceasul și în felul în care tu nici nu te gândești.
18 - Nu te ridica împotriva familiei tale duhovnicești și împotriva fraților tăi, atunci când ți se pare că ai ajuns destul de puternic prin prefăcătoria de care te-ai folosit până s-ajungi așa.
Să nu te crezi sigur că vei reuși în planul tău dezbinător.
Căci Dumnezeu este împotriva ta.
19 - Nu te ridica împotriva învățăturii și credinței cărora de veacuri strămoșii tăi le-au fost credincioși,
nici împotriva alor tăi,
- ca nu cumva Dumnezeu să te lovească și să te doboare ca pe un răzvrătit - și să nu mai fie nimeni care să te scape.
20 - Fiecare nu suntem decât oameni, oricât de tari și de pricepuți ni s-ar părea nouă că suntem astăzi.
Dincolo de funcția noastră,
sau de gradul pe care l-am avea, oricare dintre noi,
dincolo de mușchii noștri sau de uniforma noastră,
- noi ne avem fiecare un suflet cu care va trebui să stăm mâine - sau poate chiar în noaptea aceasta, în fața lui Dumnezeu!
Amin.