Asuprirea este o ruşine
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Ce ruşine pentru un om înarmat care se făleşte cum a băgat groaza în nişte oameni blânzi, slabi şi paşnici, săraci şi credincioşi!
2 - Ce ruşine pentru un popor mare, bogat şi puternic să aprindă, să ucidă, să jefuiască şi să terorizeze pe un popor mic şi sărac, a cărui dreptate şi pământ le calcă în picioare, el asupritorul celor slabi.
Nu există o mai mare crimă contra lui Dumnezeu şi contra umanităţii decât aceasta!
3 - Ce ruşine pentru un stat care nesocoteşte dreptatea cetăţeanului său, sau a unei categorii de cetăţeni ai săi - tocmai pe cei mai nevinovaţi şi mai liniştiţi - care nu-i ameninţă cu absolut nimic nici liniştea, nici existenţa, nici interesele sale!
Asuprindu-i când aceştia nu ştiu să se apere,
sau n-au cum se apăra de el!
4 - Oricine asupreşte pe un om fără apărare, în numele oricărei idei ar face-o, - săvârşeşte o crimă şi o josnicie,
iar cine se şi mai făleşte cu aceasta, acela este nu numai un rău ci este şi un nebun.
5 - Omule, oricât de tare te-ai simţi tu că eşti prin gura ta,
sau prin muşchii tăi,
sau prin inteligenţa ta,
sau prin relaţiile tale,
sau prin funcţia ta, sau prin armele tale, pe care le ai -
- nu asupri pe nimeni şi niciodată!
Cine asupreşte pe un semen, este fiară şi nu om!
6 - Dacă trebuie să prinzi şi să legi pe un om, procedează legal şi omeneşte, nu abuziv şi sălbatic.
Dacă trebuie să judeci şi să condamni pe cineva, fii om, nu fiară, faţă de semenul tău.
7 - Dacă trebuie să faci dreptate, fă-o fără să depăşeşti măsura legii drepte, nici în litera ei, nici în spiritul său.
Dacă eşti om, nu nesocoti niciodată legile umane, ci le respectă cu atât mai mult atunci când eşti tare, faţă de cei slabi.
Şi când eşti învingător, faţă de cei învinşi.
8 - Dacă într-o clipă de mânie şi de pierdere a echilibrului sănătos ai săvârşit vreo faptă nedemnă faţă de cineva,
ori dacă în vremea puterii şi a mărimii tale ai făcut acte abuzive şi samavolnice,
atunci cel puţin să-ţi fie ruşine de aceste fapte de rătăcire şi recunoaşte-le ca urâte, străduindu-te să îndrepţi ce se mai poate din urmările lor.
9 - Caută să repari răul făcut despăgubind moral şi material
în măsura în care mai poţi face aceasta,
pe toţi acei cărora le-ai făcut nedreptatea!
Numai aşa te vei putea reabilita ca om, în primul rând în faţa propriei tale conştiinţe,
apoi în faţa dreptăţii Dumnezeieşti
şi apoi în faţa semenilor tăi.
Altfel rămâi ceea ce ai dovedit că eşti: bestie şi nu om.
10 - Până când n-ai putut încă străpunge cerul, şi până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, - să ştii omule asupritor, că vei fi zdrobit de Hristos.
Oricât de tare ai fi tu, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune şi stăpâni, - teme-te! Cel deasupra ta are sabia scoasă!
11 - Pământul este încă atât de mic
şi toată puterea ta pe el este atât de puţină,
faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea puterii lui Dumnezeu,
- omule, teme-te!
12 - Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la pierzarea ta, fie că nu vrei să te gândeşti, - zilele tale sunt numărate.
Şi hotărât este până unde îţi este îngăduit să te întinzi. Totul îţi este măsurat. Teme-te!
13 - Oricât de întinse măsuri vei fi luat tu asupritorule împotriva duşmanilor tăi
şi oricât de mulţi supraveghetori vei pune la pândă ca să-ţi apere puterea şi trufia ta, - descoperind pe uneltitorii tăi,
- tu tot nu vei putea ocoli pierzarea ta
şi tot nu-ţi vei putea păstra locul peste marginile vremii rânduită ţie
Teme-te şi fă binele totdeauna, iar răul niciodată.
14 - Asupritorule, în ceasul în care nici nu te gândeşti tu, Mâna tainică şi Atotputernică a lui Dumnezeu, va aduce la îndeplinire sentinţa care a şi fost dată împotriva ta, cu acel înfiorător Mane, Tekel, Fares,
15 - Dacă eşti tânăr, puternic, sănătos şi înălţat astăzi, - nu-ţi pierde omule mintea ta sănătoasă, nici cumpătul tău bun,
neţinând seama de nimeni şi de nimic.
Nu-ţi batjocori părinţii bătrâni şi neputincioşi,
şi nu te ruşina de starea lor simplă,
căci în urma mâinilor lor bătătorite şi slabe, ai crescut şi te-ai ridicat tu.
16 - Nu dispreţui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit, - căci fără îngrijirea lor tu n-ai fi putut ajunge unde eşti niciodată.
17 - Nu-ţi uita datoria de recunoştinţă de cei care ţi-au dat viaţa, sau învăţătura, ori hrana, ori ajutorul ca să te ridici tu şi ai tăi.
Căci dacă nesocoteşti aceste lucruri, Dumnezeu te va doborî pe neaşteptate şi pe vecie,
în ceasul şi în felul în care tu nici nu te gândeşti.
18 - Nu te ridica împotriva familiei tale duhovniceşti şi împotriva fraţilor tăi, atunci când ţi se pare că ai ajuns destul de puternic prin prefăcătoria de care te-ai folosit până s-ajungi aşa.
Să nu te crezi sigur că vei reuşi în planul tău dezbinător.
Căci Dumnezeu este împotriva ta.
19 - Nu te ridica împotriva învăţăturii şi credinţei cărora de veacuri strămoşii tăi le-au fost credincioşi,
nici împotriva alor tăi,
- ca nu cumva Dumnezeu să te lovească şi să te doboare ca pe un răzvrătit - şi să nu mai fie nimeni care să te scape.
20 - Fiecare nu suntem decât oameni, oricât de tari şi de pricepuţi ni s-ar părea nouă că suntem astăzi.
Dincolo de funcţia noastră,
sau de gradul pe care l-am avea, oricare dintre noi,
dincolo de muşchii noştri sau de uniforma noastră,
- noi ne avem fiecare un suflet cu care va trebui să stăm mâine - sau poate chiar în noaptea aceasta, în faţa lui Dumnezeu!
Amin.