Livada
Traian Dorz - Cântările Roadelor
În ziua-aceea stând deoparte Învățătorul Și-a luat
pe-nvățăceii Săi la Sine
și-o pildă le-a grăit zicând:
- Era un Om ce-avea odată o rodnică livadă plină
cu fel de fel de pomi de roade,
la marginea unei păduri.
El și-a trimis acolo Fiul ca s-o lucreze,
s-o păzească
și multă roadă să-I aducă din ea la vremea de cules.
Atuncea Fiul Își alese din lucrătorii buni o seamă
și El cu ei lucrând alături sădeau și altoiau mereu
cu dragoste-ngrijind livada de pomi
și tineri și bătrâni.
Se bucura adânc Stăpânul văzând cum crește și la număr
și-n frumusețe pomii rodnici
pe-ntinsul scumpei Lui livezi
mlădițele de soi sălbatic crescute-n al pădurii-ntins
erau sădite și-altoite în brazda tinerei grădini
în locul celor fără roadă
în locul celor ce se uscă
și-a celor care se dezbină,
sau pier îmbătrâniți și goi...
- Creștea livada minunată de nu era pe lume alta
așa frumoasă și plăcută,
nici roade dulci, ca ale ei...
Dar iată c-au venit odată, aproape de livada plină
vrăjmașii-Acelui Om
și-n preajmă și-au măsurat și ei un loc
au dus acolo umplutură de pomi nealtoiți și vițe
neroditoare
dar cu frunză bogată și în fel de fel.
Vecinii-aceștia începură nerușinați și fără frică,
să smulgă și să fure pomii sădiți cu trudă
și-altoiți.
Smulgeau ades chiar și pe-aceia sădiți mai demult,
dar care
erau prea slabi la rădăcină
și prea săraci de rod frumos.
Hoția se făcea pe noapte,
sau când dormeau îngrijitorii
sau când îi cumpărau cu daruri,
cu laude
și cu minciuni.
... Dar pomii smulși a doua oară nu cresc
și nu rodesc nicicând
în noul loc, cei duși se uscă și mor pitici, neroditori.
Chiar asta și voiau vrăjmașii
căci ei nici nu doreau rodirea,
grădinile ce-aveau acolo erau anume ca să poată
mai siguri nimici livada Stăpânului Cel Bun așa...
Acum ce credeți că va face Stăpânul Cel Bun
al livezii
văzând purtarea mișelească cu care-acei vrăjmași ai Lui
au nimicit fără rușine mulți pomișori
sădiți cu trudă
cu-atâta dragoste și jertfă
de Fiul Său
și fiii Lui?
- vă spun că în curând veni-va și le va cere
socoteala
de toată paguba și răul
și-amărăciunea ce-au făcut
iar partea lor va fi Gheena și moartea veșnică,
cu-aceia
ce folosesc înșelăciunea și lauda
și Cartea Sfântă
în scopuri tâlhărești și rele,
stricând Lucrarea lui Hristos.
Adevărat vă spun c-acela ce-are iubirea pentru Domnul
va urmări întotdeauna foloasele lui Dumnezeu
căutând în dragoste unirea
și pacea între credincioși
și arătând statornicie pe calea de la început.
- Dar cine schimbă-nvățătura
și-nvață altfel
din mândrie
sau din prostie,
sau din ură,
sau din dorințe de câștig,
căutând să fure,
să dezbine
și-n orice chip să-și facă-o ceată
în urma căreia să aibă el, pământește, un folos,
acela va primi odată
și blestem de la Dumnezeu.
Și blestemat e orișicine primește duh străin în suflet
și-o altă-nvățătură, nouă
lăsând pe cea de la-nceput.
Dar cei ce le vor duce-acestea
făcând pe cei creduli să cadă,
un și mai mare blestem încă lua-vor
de la Dumnezeu.
De-aceea orișicine zice vreunuia din cei ce umblă
cu astfel de învățătură
în casa lui
un bun venit
sau îl ascultă
sau îl crede
sau îl ajută în ce face
osândă veșnică
asemeni lua-va de la Dumnezeu.
Cine citește să-nțeleagă
cine-i primejduit să fugă
iar cine face, să se teamă
de blestemul lui Dumnezeu!