Locurile și clipele
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Și tu ai pe lumea asta locuri care îți amintesc despre cuvintele pe care ți le-a spus Dumnezeu ție,
- sau le-ai spus tu Lui.
De făgăduințele pe care ți le-a făcut Dumnezeu ție, sau I le-ai făcut tu Lui,
- nu uita aceste locuri și nu uita aceste clipe
treci cât mai des pe acolo, ca să-ți aduci aminte cât mai des de ceea ce nu trebuie să uiți câte zile vei trăi. Ceea ce trebuie să-ți amintești neîncetat până la moarte și până în veșnicie.
2 - Dacă ai călcat peste legământul făcut cândva, în locul neuitat și în clipele neuitate.
Dacă ai părăsit și uitat ceea ce nu trebuia să mai poți uita și părăsi niciodată,
- atunci mergi la locurile și spre clipele acelea cu cele mai amare lacrimi de căință și cu inima zdrobită de cele mai grele păreri de rău,
întorcându-te pe totdeauna acolo de unde nu trebuia să poți să pleci, - ca la zidul plângerii tale...
3 - Dacă locurile sfinte te mustră, nu fugi de ele. Ascultă-le mustrarea.
Dacă te vor osândi, nu le urî. Primește-le osânda.
Dacă te recheamă, nu le nesocoti. Înțelege-le, ascultă-le și du-te. Căci numai așa îți vei putea redobândi ceea ce ai pierdut plecând.
4 - Când vei fi singur, vino la locurile tale sfinte și ele te vor însoți mângâindu-te.
Când vei fi lovit și părăsit, te vor ajuta să te ridici iarăși.
Când vei fi întristat, îți vor însenina sufletul din nou.
Și totdeauna îți vor întări credința, nădejdea și dragostea ta dintâi. Singurele tale comori, adevărate și fericite.
Fiindcă în ele îți este păstrată cea mai frumoasă parte din tine.
Și numai când te duci pe acolo ți-o regăsești totdeauna așa cum era atunci când ai fost fericit.
5 - O, ce încărcată este inima noastră de amintiri frumoase sau triste, din viața plină de lupte și de bucurii,
de biruințe și de înfrângeri,
de cântări și de lacrimi
de frați și de vrăjmași
de iubiri și de lepădări
- prin care am trecut...
O, ce încărcată ne este inima noastră de amintiri...
6 - Binecuvântăm pe Dumnezeu cu bucurie și recunoștință pentru amintirile noastre frumoase și fericite,
ne smerim înaintea Lui pentru cele dureroase și amare.
Îl rugăm să ne păstreze pe cele bune, să le înmulțească pe cele frumoase spre veșnica noastră mângâiere
și să ni le șteargă pe cele dureroase atât din inima noastră cât și din Cartea Lui.
7 - Nimic trist să nu ne mai umbrească niciodată, căci destulă a fost tristețea pe care am purtat-o în urma durerilor de pe pământ.
Răsplătește-i cu bucurie, Dumnezeule Bun, pe toți cei prin care ai înfrumusețat amintirile noastre și ne-ai fericit viața noastră.
8 - După ce s-a făcut noapte în zadar mai căutați soarele.
După ce a trecut primăvara, în zadar mai căutați ghiocei.
După ce s-au dus rândunelele, zadarnic mai căutați sub streașină
și după ce s-a închis la pâine, zadarnic mai mergi să ți se dea.
Există o vreme când trebuie să cauți dacă vrei să găsești, să bați dacă vrei să ți se deschidă, și să ceri dacă vrei să ți se dea.
Dacă faci aceste lucruri în vremea asta, găsești, ți se deschide, ți se dă... Dacă lași nepăsător ca vremea lor să treacă, - poți să tot plângi apoi veșnic în zadar...
9 - Doamne, fă să nu treacă zadarnic vremea mântuirii pentru nimeni, căci dacă nu vor veni să primească darul mântuirii acum când li se îmbie, - toate lacrimile veșnice nu le vor mai folosi la nimic.
Când Tu Isuse pleci definitiv de la cineva, la acela nu mai vine decât moartea și diavolul.
Nu pleca Doamne de la nimeni niciodată, ca să nu fie pierdut nimeni niciodată.
10 - Când un om începe să nu mai aibă un sfânt respect și o temătoare evlavie față de Cuvântul lui Dumnezeu, atunci el începe să răstălmăcească în chip îngrozitor acest Cuvânt în tot ce spune El.
11 - Când un om începe să nu mai aibă temerea de Dumnezeu și când mintea lui trufașă și neascultătoare începe să se îngâmfe cu încăpățânare, - atunci toate cuvintele pe care el le spune cu gura sa ori le scrie cu condeiul său, sunt numai hule și stricări față de Cuvântul și de Duhul Sfânt, uneori mai îndrăznețe chiar și decât ale lui Satana.
Atunci sluga celui rău, îl întrece și pe însuși stăpânul lui.
12 - Fii plin de respect și de smerenie totdeauna în fața Domnului și a Cuvântului Său.
Căci numai o singură dată dacă nu veghezi, vei începe să te obișnuiești a nu asculta.
Apoi vei începe să te și îndoiești de adevărul Cuvântului Sfânt,
după aceea vei începe să tăgăduiești pe Însuși Cel ce L-a spus și să batjocorești răstălmăcind și căutând să nimicești tot ce-i sfânt până vei ajunge la vorbe și la fapte satanice.
Atunci vei fi satană și nu om. Și vei avea plata Satanei.
13 - Lipsa de respect față de Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, este unul din păcatele cele mai mari, este un păcat de moarte.
Oricine îl face, va ajunge la viermele care nu moare
și la focul care nu se stinge.
14 - Oamenii care nu au credința sunt de jos, adică din întuneric, din păcat, din neștiință.
Ca să ajungă omul la știință cât timp, câte eforturi, câtă jertfă a trebuit.
Ce distanță uriașă este de la peșteră - până la navele cosmice
și de la opaiț - până la lumina atomică.
Dar și mai multă este de la rob al păcatului până la fiu al lui Dumnezeu.
15 - Ridicarea înspre Hristos are în ea însăși o răsplătire deplină pentru jertfa pe care o cere.
După cum un savant descoperitor, sare și aleargă ca un nebun de bucuria descoperirii sale pe care o trăiește din ce în ce mai puternic pe măsura apropierii de ea, -
tot așa un năzuitor spre Dumnezeu, are după fiecare izbândă, - după fiecare nouă experiență cu Hristos, o nouă și negrăită bucurie.
16 - Toată taina puterii și vieții de bucurie a unui credincios, stă în faptul că el crede neclintit în existența și puterea lui Dumnezeu.
Știu că Răscumpărătorul meu este Viu - zicea Iov. Și această știință îi dădea puterea să rabde totul (Iov 19, 25-26).
17 - Știm că Hristos a Înviat și că El este Viu în vecii vecilor - spuneau apostolii și martirii lui Isus.
Această încredințare, această știință fericită i-a putut face în stare să biruiască rănile, schingiuirile și martiriul,
să sufere focul și fierul și apa,
să-și învingă frica, dragostea și viața din trup, pentru ca să primească viața veșnică și cununa cerească.
18 - Dacă nu crezi în Hristos că este, în zadar vei ști că a fost.
Dacă nu crezi că Hristos este aici, în zadar vei ști că El este în cer,
și dacă nu crezi că Hristos e Atotputernic, Atotștiutor, Atotprezent, zadarnic vei crede că El este orice altceva.
19 - Dacă nu recunoști că Hristos este Mântuitorul tău, zadarnic vei recunoaște că El este Mântuitorul lumii.
- chiar dacă ai recunoaște că El este în alții.
20 - Când știi că Hristos este; atunci nu mori în păcatele tale
- ci le părăsești, te predai Lui și crezi în răscumpărarea Lui.
Când știi că Hristos este Viu și Prezent, te cutremuri și nu mai păcătuiești.
Când știi că Hristos este Mântuitorul tău, binecuvântezi pe Dumnezeu cu viața ta și cu moartea ta.
Acesta este marele har de care au parte cei aleși.
O, Doamne dăruiește-ni-l tuturor oamenilor pe care i-ai creat Tu.
Amin.