Măreția și cuprinderea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Când ești foarte aproape de un munte, nu mai poți vedea muntele de el însuși.
Trebuie să-ți ridici privirea în sus, în foarte sus...
nici măreția lui Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, nu o poți vedea decât când stai în smerenie jos, foarte jos.
... Și te ridici doar prin rugăciune, prin cea mai înaltă rugăciune. Abia atunci poți să-L vezi pe Cel mai Înalt, în Dumnezeu-Tatăl, Una cu El.
2 - Există într-o biserică din Danemarca o statuie a lui Isus Cel Răstignit - vestită și unică în lume pentru frumusețea ei unică, - care însă nu se poate vedea în toată măreția ei decât admirată din genunchi.
Pentru că meșterul credincios a lucrat-o în întregime stând în genunchi.
Iată felul din care noi trebuie să privim, să lucrăm, să vestim și noi pe Hristos. Sufletului care face astfel - nu-i rămâne nimic nedescoperit, neînțeles și neîmplinit din Hristos.
3 - Fericit sufletul smerit. El Îl cunoaște pe Hristos nu în felul înșelător al Legii, ci în felul adevărat al Domnului,
nu în felul ereziilor felurite - ci în felul credinței unice și nu în felul întunecat al superstițiilor, ci în cel luminos al Evangheliei.
4 - De la început, Hristos S-a prezentat lumii cine este El. El a spus oamenilor: Eu sunt Pâinea, Eu sunt Apa, Eu sunt Calea, Eu sunt Adevărul, Eu sunt Viața.
Cum se putea spune oare mai limpede - și cine putea spune oare mai autorizat,
Cine este El, decât El Însuși?
De aceea este vinovat oricine poate să creadă cu cuvintele altora despre El dar nu-L poate crede pe Hristos Însuși, și Cuvântul Lui vorbind despre Sine.
5 - Oamenii L-au întrebat pe Isus: Tu cine ești? - așteptând ca El să le arate un act de naștere, un buletin de identitate, în care să poată vedea un nume omenesc, un chip omenesc.
Așa au vrut ei să-L cunoască pe Hristos. Așa vor să-L cunoască și azi. Dar așa poate să se arate numai un om.
Dumnezeul Nevăzut nu poate fi asemănat decât cu ceea ce are și nu are chip văzut cum este Lumina, Vântul, Apa, Căldura, Mișcarea, Viața...
De aceea cunoașterea Lui cere credința, nu numai vederea.
6 - Dumnezeu are o mie de chipuri dar nici unul nu este cel deplin și cel unic.
Dumnezeu, El Însuși n-are nici nume. Are mii de numiri, dar nici unul din câte putem noi spune acum, nu este nici cel deplin și nici cel unic.
Chipul Lui unic și Numele Său deplin, oamenii nu le pot nici cunoaște și nici spune acum (1 Ioan 3, 2; Apoc. 2, 17; Apoc. 19, 12).
Ele pot fi bănuite și asemănate doar... Dar așa cum sunt în adevăr, le vor vedea numai cei ce le-au crezut fără să le vadă (1 Petru 1, 8).
7 - Acum, singurul fel în care Hristos poate să ne spună cine este El, este numai cel în care ne-a spus.
Dacă oamenii inspirați ni-L zugrăvesc pe Dumnezeu într-un fel sau altul acum, cu condeiul sau cu dalta, cu penelul sau cu cuvântul lor,
- este numai pentru a ni-L putea apropia de înțelegerea noastră atât de mărginită - și de simțirile noastre atât de neputincioase. Cum zugrăvești unui copilaș un cerculeț cu câteva linii și-i spui: iată acesta este soarele.
- Altfel, cum să ni-L putem înfățișa noi, la vârsta și starea noastră pe El care nu are nici vârstă, nici chip, nici margini?
8 - Tot ce are lumina de osândit în inima și în viața ta, - este rău.
Tot ce are Adevărul de zis despre tine, - este drept.
Să asculți deci totdeauna de Lumină și de Adevăr care îți grăiesc prin conștiința ta și prin frații tăi. Prin Cuvântul sau prin Duhul Sfânt fie în timpul citirii, fie în al rugăciunii, fie în al ascultării.
9 - Ceea ce are Adevărul de zis despre tine îți zice drept. Și pe față. Și limpede.
Ceea ce are Hristos de osândit în tine, - îți spune clar și hotărât.
Iar tu simți aceasta, auzi aceasta și cunoști aceasta.
Dacă ești smerit și sincer, - primești și te îndrepți.
Dacă ești trufaș și necinstit - te superi și respingi
dacă ești nelegiuit, te mânii și ameninți
și dacă ești demon, lovești și te răzbuni.
10 - Față de omul și de Cuvântul lui Dumnezeu, - fiecare ascultător își alege o cale și ia o atitudine.
Omul cinstit și drept - se osândește pe sine și dă dreptatea lui Dumnezeu.
Omul prefăcut și viclean - osândește pe toți și se îndreptățește numai pe sine.
Omul ticălos și blestemat laudă pe față - și merge să vândă în ascuns.
Omul ambițios și trufaș răstălmăcește, tulbură și dezbină
- fiecare căutând partizani și argumente potrivit stării lui.
Numai sufletul smerit și sincer va avea un folos mântuitor din întâlnirea sa cu Hristos. Toate celelalte vor avea osândă.
11 - Dumnezeul tău și inima ta știu totdeauna cel mai bine care este adevărul despre tine.
Dacă te osândește Dumnezeu atunci să te osândească și inima ta.
- Dar dacă nu te osândește Dumnezeu - nici inima ta să nu se îndoiască de iertarea Lui.
12 - Dacă ești osândit pe nedrept nu trebuie să te superi ci dimpotrivă, să te bucuri că acei care te osândesc nu au dreptate.
Căci dacă acei care te judecă într-adevăr n-au dreptate, - nu va trece mult timp și adevărul tău va străluci, iar hulitorii tăi vor fi dați de rușine.
Și ce frumos vei fi atunci, față de ei!
13 - Dacă au dreptate cei ce te judecă, - atunci și mai mult nu trebuie să te superi. Atunci și mai mult trebuie să-ți pleci capul și să primești cu răbdare și căință îndurerată mustrarea și pedeapsa pentru ca dreapta cumpănă a lui Dumnezeu să fie din nou restabilită.
Așa, - oricum vei fi câștigat.
Altfel, - oricum vei pierde.
14 - Câtă vreme le merge oamenilor „bine”, cât timp ei sunt tineri și sănătoși, iar pământul nu se despică sub ei, cerul nu se prăbușește deasupra lor,
- oamenii vorbesc cu trufie și răspund cu batjocuri
- se poartă cu înfumurare și lucrează cu nedreptate împotriva lui Dumnezeu și a semenilor lor.
Atunci dacă nu-i salvează nuiaua lui Dumnezeu, cu o zi înainte, sigur îi va zdrobi toiagul Lui, cu o zi în urmă.
15 - Când ochii omului păcătos se trezesc în fața prăpastiei înspăimântătoare, fără putință de ocolit,
- atunci mintea lui întârziată se izbește de zidul realității osânditoare fiind silită să recunoască îngrozită, ceea ce putea recunoaște bucuroasă la timp, - dar n-a vrut.
N-a vrut să vrea
n-a înțeles să înțeleagă
și n-a ascultat să asculte.
E un bine totuși că înțelege măcar și atunci și dacă mai are timp să se poată prăbuși la picioarele lui Dumnezeu, atunci scapă din mâinile judecății Lui.
16 - Numai după ce oamenii Îl înalță pe Hristos, - atunci Îl recunosc că El este Fiul lui Dumnezeu.
Și vrăjmașii Lui numai după ce L-au înălțat pe Cruce, au recunoscut aceasta.
După ce L-au înălțat pe Golgota au recunoscut iudeii că El este Trimesul lui Dumnezeu și că adevărate erau toate cuvintele Lui.
Și răstignitorii Lui au recunoscut atunci.
Și Pilat - și nevasta lui. Și sutașul și străjerii și toți cei ce L-au străpuns.
Dar recunoașterea aceasta, nu le-a mai folosit la nimic. Ei au fost pierduți, fiindcă n-au făcut aceasta la timpul ei.
Înalță-L pe Hristos înainte de a-L răstigni, dacă vrei să fii mântuit.
17 - Meritul și slava sufletului credincios este că el Îl recunoaște pe Isus ca Singurul Mântuitor acum, când lumea întreagă Îl tăgăduiește și-L judecă.
Și caută să-L slujească și să-L înalțe acum când pentru aceasta trebuie să sufere ocara și osânda lumii acesteia.
Dar meritul acesta înseamnă slava și mântuirea veșnică.
18 - Începutul cunoașterii lui Hristos se datorește desigur marelui Har al lui Dumnezeu care Se îndură de cine vrea El, -
- dar continuarea și adâncirea cunoașterii cu Hristos - se datorește tot atât de sigur curăției dragostei noastre ascultătoare de toată voia Lui
pentru că El vrea să Se îndure totdeauna, de cel ce vrea să-L asculte totdeauna.
19 - Fiecare copil va vorbi după cum a fost învățat de părinții săi
fiecare elev va face după cum i-a spus profesorul lui
fiecare ucenic va lucra după cum i-a arătat maistrul său.
De aceea este lucrul cel mai însemnat ca de la început fiul să aibă niște părinți buni, elevul un învățător bun, ucenicul un maistru bun.
Dar un și mai mare lucru ca atunci când îi are, - copilul să-i asculte și să-i urmeze.
Fiindcă mulți i-au avut, - dar dacă nu i-au urmat pedeapsa lor va fi cu atât mai mare. Și regretul lor odată, cu atât mai amar.
20 - Ce mare nenorocire este o boală molipsitoare, mai ales atunci când cei bolnavi, sunt sufletește...
Părinții bolnavi, vor transmite boala fiilor lor.
Învățătorul nepregătit, va transmite prostia sa elevilor săi
- maistrul slab - va transmite ucenicilor săi, nepregătirea sa
- și aceste mari greșeli se pot răzbuna cumplit nu numai asupra acelor nefericiți - ci încă a multor altora.
Dacă se iau măsuri împotriva transmiterii bolilor trupești și cei dovediți bolnavi sunt izolați spre a nu-i îmbolnăvi și pe alții
- de ce oare nu se iau tot așa măsuri împotriva bolnavilor sufletești?
Căci nefericirile provocate de aceștia sunt infinit mai mari și mai adânci.
O, Dumnezeul nostru înștiințează-ne și ferește-ne pe toți la timp.
Amin.