Lucrarea Duhului Sfânt
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Lucrarea Sfântului Duh este mărturisirea Domnului Isus.
Lucrarea Aceluia pe care Mântuitorul nostru plin de dragostea şi de grija Lui milostivă faţă de orfanii Săi, când i-a lăsat pe pământ,
- cu cea mai sfântă poruncă: să iubească
- şi cu cea mai nevinovată armă: iubirea,
le-a făgăduit că li-L va trimite pe Duhul Sfânt, ca Sprijinitor, ca Ocrotitor şi Mângâietor, în această Dumnezeiască luptă şi în această zdrobitoare muncă.
Şi iată că oriunde este Duhul Sfânt, aceasta va fi şi Lucrarea Lui: mărturisirea despre Hristos, împreună cu mărturisitorii trimeşi de El.
2 - Da, Lucrarea adevărată a Duhului Sfânt este şi va fi mărturisirea despre Jertfa Domnului Hristos şi despre puterea Sângelui Său Răscumpărător,
despre Harul Său mântuitor şi despre dragostea Lui iertătoare,
despre Cuvântul Lui adevărat şi despre dreapta Lui învăţătură,
despre unica Lui credinţă şi despre unica Lui poruncă,
despre unicul Său Har câştigat nouă prin Crucea şi prin Învierea Sa.
Da, aceasta mărturiseşte Duhul Sfânt.
Şi cine nu mărturiseşte tot aşa, nu-L are.
3 - Primul cuvânt cu care sfântul apostol Petru se adresează mulţimii este acesta:
„...Isus, Cel adeverit de Dumnezeu înaintea voastră...
Isus, Cel dat în mâinile voastre...
Isus, Isus Dumnezeul Cel Înviat...
Isus, - Noi toţi suntem martorii Lui.
Isus, Cel înălţat acum Domn şi Hristos în Cer
Isus, Isus, - în nimeni altul să ştiţi că nu este mântuire, decât în Acest Isus.
Isus, căci nu mai este sub cer alt nume dat oamenilor în care să fie mântuiţi, decât Isus.
Isus... Isus... Isus...”
Isus Singur. Numai El. Totul.
Aceasta este mărturisirea Duhului Sfânt.
Şi aceasta a rămas şi va rămâne până în veci.
4 - Orice om care se laudă că-L are pe Duhul Sfânt, dar nu-L cunoaşte pe Hristos şi nu-I mărturiseşte puternic Jertfa Lui,
nici puterea Învierii şi a înnoirii Sale,
nici părtăşia la suferinţele Lui,
nici asemănarea cu moartea Lui în toată umblarea sa adânc lăuntrică şi puternic lucrătoare,
acela este un mincinos.
Acela nu-L are pe Duhul Sfânt.
Acela nu-L cunoaşte pe Hristos.
Acela Îl huleşte pe Dumnezeu.
5 - Iar dacă în afară, un astfel de suflet, înşelat şi înşelător, are totuşi manifestări neobişnuite, - acelea nu sunt lucrări ale Duhului Sfânt,
ci sunt manifestările nefericite şi îngrozitoare ale altor duhuri, în stăpânirea cărora Dumnezeu îi lasă să cadă, numai pe acei care nu doresc cu smerenie lauda lui Dumnezeu.
Şi caută cu ascunsă sau văzută trufie lauda lor înşişi.
6 - Pe acei care nu doresc câştigul lui Hristos, ci îşi urmăresc numai scopul lor, câştigul firesc - Dumnezeu îi lasă pradă duhurilor false.
În robia aceasta ajung acei care nu păstrează dragostea adevărului, adică ascultarea de învăţătura şi părtăşia cu fraţii (2 Tes. 2, 10-12).
Dumnezeu să ne ferească de astfel de duhuri. Şi să ne dea Duhul Său Sfânt care nu mărturiseşte nimic altceva,
7 - Datoria trimişilor lui Hristos, a fost, este şi va fi pe totdeauna, - să se unească cu mărturisirea Duhului Sfânt, spre vestirea lui Hristos şi spre răspândirea Evangheliei Sale.
Tot ce aveau apostolii de făcut era ca să se lase umpluţi de Duhul Sfânt, în toată vestirea lor.
Să trăiască în roadele Duhului Sfânt,
şi să propovăduiască pe Hristos prin cuvintele, prin puterea şi prin Lucrarea Duhului Sfânt.
8 - Când prin ascultarea de Voia lui Dumnezeu, copiii Domnului s-au rugat şi au cerut revărsarea şi primirea Duhului Sfânt, Duhul care de la Tatăl purcede, iar de la Hristos era trimis, i-a umplut totdeauna de lumină, de căldură şi de putere.
Lumină în cunoaşterea tainelor lui Hristos
căldură în dragostea din Hristos
şi putere în mărturisirea pentru Hristos.
Acestea sunt singurele, dar puternicele dovezi ale Duhului Sfânt.
9 - Iată aceasta este dovada şi semnul că cineva este un adevărat om plin de Duhul Sfânt: acela va mărturisi totdeauna pe Hristos, în cele trei feluri: prin lumină, prin căldură şi prin putere.
Iar mărturisirea aceluia va fi întotdeauna tot aşa cum a fost şi cum este a Duhului Sfânt, adică luminos, cald şi puternic,
- prin înţelepciune, prin iubire şi prin roade.
10 - Abia când le va avea pe acestea, omul va începe să fie un adevărat mărturisitor al lui Hristos,
iar Duhul Sfânt va fi un puternic Însoţitor al său cu mereu alte noi dovezi de putere, de iubire şi de înţelepciune.
Prin această mărturisire Hristos va fi vestit cu vrednicie
Duhul Sfânt ascultat şi purtat cu roade,
iar Tatăl va fi slăvit şi închinat cu cinste.
11 - Duhul Sfânt ne învaţă şi ne cere ca tot ce facem pentru Domnul Isus, să fie făcut la timp, curajos, atent, curat, deplin şi limpede.
Nici mai mult, dar nici mai puţin decât ne cere El.
Nici mai devreme, dar nici mai târziu decât trebuie.
Nici mai grăbit, dar nici mai încet decât se cuvine.
Şi numai cine face aşa este un vas al Duhului Sfânt.
12 - Dacă suntem cu adevărat nişte chemaţi ai Tatălui
şi nişte trimeşi ai Duhului Sfânt, -
atunci vom pune o grijă sfântă în tot ce facem pentru ca prin toate faptele noastre să fie cinstit şi vestit în faţa lumii Domnul Isus Hristos.
13 - În fiecare clipă prezentă, Domnul Isus ni Se înfăţişează prin Duhul Sfânt, ascuns sub fapta bună pe care trebuie să o facem,
sau sub suferinţa pe care trebuie s-o îndurăm
sau sub mărturisirea pe care trebuie să o împlinim
sau sub semenul pe care trebuie să-l ajutăm
- şi numai dacă facem aceasta cu bucurie din toată inima noi suntem cu adevărat purtători de Duhul Sfânt.
14 - Dacă Dumnezeu ţi-a pregătit o adunare frăţească, sau un prilej de propovăduire, trebuie să spui Cuvântul lui Hristos, cu înflăcărarea Duhului Sfânt, întocmai cum este şi scris de El,
fără să mai adaugi ori să scoţi după capul sau interesul tău, nimic din El. Ci limpede, desluşit, ca să-L poată înţelege toţi.
15 - Dacă Dumnezeu a pregătit o rugăciune ca s-o înalţi spre El,
sau o jertfă ca s-o împlineşti,
sau o dărnicie ca s-o aduci
sau un bolnav ca să-l îngrijeşti
sau un soţ aspru pe care să-l iubeşti şi să-l asculţi
sau o boală pe care s-o suferi
sau o lucrare în care să osteneşti
- în toate acestea, în chiar toate trebuie să fii plin de Duhul Sfânt, împlinindu-le întocmai cum le-ar împlini Isus, dacă ar fi în locul tău.
- Aceasta va fi dovada că ai Duhul Sfânt.
16 - Când sfinţii scriitori ai Bibliei au fost puşi de Duhul Sfânt ca să scrie Cuvintele lui Dumnezeu, ei au pus atâta grijă în tot ce făceau încât n-au uitat şi n-au greşit în nici o virgulă şi nici un punct al Sfintelor Scripturi.
Tot ce trebuia făcut, ei au făcut întocmai, fără să le scape nimic, fără să schimbe nimic, fără să strice nimic.
Şi oricine are pe Duhul Sfânt, - aşa va căuta şi el să facă.
17 - Respectul evlavios faţă de tot Cuvântul lui Dumnezeu
şi faţă de toţi credincioşii Domnului Isus
şi faţă de toate lucrurile sfinte ale tuturor credincioşilor - este încă o dovadă puternică a oricui are pe Duhul Sfânt. Evlavia este şi ea o cerinţă fără de care un suflet nu poate intra în Împărăţia Duhului Sfânt, nici nu poate face parte din Lucrarea Lui.
18 - După coajă ştii să preţuieşti miezul şi după faptele dinafară vezi credinţa din inima omului.
După învăţătura şi după roadele cuiva, preţuieşti duhul lui şi după felul cum spune cineva, preţuieşti ce spune el.
19 - Dacă vrem cu adevărat să facem binele, atunci trebuie să-l şi facem în felul cel mai frumos, cel mai curat şi cel mai iubitor.
Duhul Sfânt ne învaţă toate lucrurile, dar şi cum să lucrăm.
Cine nu face aşa, acela nu are pe Duhul Sfânt, fiindcă Duhul este întâi lumină, apoi putere. Adică întâi înţelepciune şi apoi faptă.
20 - O Doamne şi Dumnezeul nostru Duhule Sfinte, Te rugăm luminează-ne ca să Te cunoaştem pe Tine, dintre multele duhuri false, care se prefac că eşti Tu.
Şi ajută-ne ca să ştim bine deosebi ce este din Tine şi ce nu.
Şi să ştim cunoaşte bine pe trimeşii Tăi şi lucrările Tale, din cei ai duhurilor înşelătoare care bântuie acum pretutindeni.
Ajută-ne să umblăm totdeauna în sinceritate şi în smerenie ca să ne poţi călăuzi numai în adevăr şi să ne poţi păstra numai în dragoste.
Căci în acestea două eşti Tu.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Amin.