Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăște pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
Câtă vreme predici numai, lumea nu te urăște,
dimpotrivă, te admiră, te laudă, sau chiar te iubește!
Câtă vreme nu te amesteci în viața oamenilor și în treburile lor, spre a le arăta că faptele lor sunt rele,
că starea lor este nenorocită
și că în felul cum trăiesc fără de Hristos, sunt pierduți, atâta vreme tu ești un predicator și ești un învățător după poftele oamenilor (2 Tim. 4, 3).
Ești un păstor plăcut,
ești un povestitor ascultat,
căci le delectezi urechile cu lucruri plăcute...
Câtă vreme întreții între oameni dulcea legănare în amăgirea că sunt foarte buni creștini, nemaiavând nevoie de nimic, căci doar toți fac așa...
că dacă își îndeplinesc unele îndatoriri dinafară, nu trebuie să se mai gândească la nimic, căci locul lor este bine asigurat în cer,
- atâta vreme, fii sigur, nimeni nu se va ridica împotriva ta.
N-ai nici o teamă, nu vei fi nici bătut, nici închis, ci te va lăuda și te va asculta cu indiferență sau chiar cu oarecare mulțumire...
Câtă vreme predici și slujești un cult oarecare,
o formă de evlavie oarecare, specifică familiuței tale sau a lor,
și favorabilă intereselor firești,
câtă vreme cânți oamenilor predicuțe dulcege și comode,
câtă vreme îi distrezi plăcut și chiar mișcător cu istorioare lacrimogene,
câtă vreme nu te atingi deloc de păcatele iubite și de fărădelegile lor plăcute,
câtă vreme le vestești o evanghelie care să nu le ceară oamenilor nașterea din nou, să nu le ceară o neapărată schimbare a vieții,
nici lepădarea de sine și de felul deșert de viețuire ori de poftele blestemate,
nici predarea inimii și vieții fără rezervă lui Hristos, nici luarea crucii și urmarea lui Isus în fiecare zi,
nici jertfirea propriei vieți, fără condiții pentru Dumnezeu și pentru de-aproapele,
nici trăirea în sfințenie cu gândul, cu cuvântul și cu fapta, neîncetat și până la moarte,
- atâta vreme lumea nu te urăște,
nu te poate urî,
și nici n-are de ce să te urască.
Fiindcă nu numai că nu o incomodezi cu nimic, dar chiar îi faci mare plăcere.
Lumea tocmai după o astfel de evanghelie și după astfel de predicatori dorește și caută.
Dar ia începe să mărturisești puternic!
Să mărturisești despre lume că lucrurile ei sunt rele,
să mărturisești cu putere, cu convingere, cu necruțare,
să mărturisești Cuvântul lui Hristos, luminos și cu curaj, să mărturisești viu și fierbinte tuturor pocăința, nașterea din nou, ascultarea de Dumnezeu,
să mărturisești că oamenii se înșală crezând că vor putea intra în cer fără să se predea în totul lui Dumnezeu,
și că trebuie să o rupă cu păcatele și cu poftele lumești,
sau că cine clevetește, se mânie, se ceartă și minte, este de la diavolul,
Că cine zice că Îl cunoaște pe Hristos, trebuie să trăiască neapărat și el cum a trăit Isus (1 Ioan 2, 6).
Că în nici un alt nume nu există mântuire decât în Numele lui Isus, singurul Mântuitor (Fap. Ap. 4, 12)
Că, dacă vei începe să mărturisești cu tărie aceste lucruri și să le trăiești tu însuți cu tărie, vei vedea cum vor începe toți să te privească, întâi cu nedumerire,
apoi cu dispreț,
apoi cu ură.
Dar abia atunci cuvântul tău și conștiința ta vor căpăta limpezirea Adevărului.
Și prietenia Lui. Căci numai aceasta este mărturisire. Toate celelalte sunt doar predici.
O Dumnezeul nostru Cel Adevărat și Slăvit,
învață pe toți slujitorii Tăi în revărsarea Sfântului Duh
că atât prin cuvântul lor cât și prin prețuirea lor de fiecare zi,
fiecare din ei să-Ți fie un mărturisitor puternic și înflăcărat, iar nu numai un predicator.
Lumea atât de adânc îngropată în păcat, nu va putea fi trezită și întoarsă la Tine, decât de mărturisitori ai Tăi.
Scutură de peste toată ființa noastră plăcerea și greutatea păcatului,
pentru ca treji și harnici în învățătura cea sănătoasă
și în credința cea vie,
să Te putem duce pe Tine lumii
și să putem aduce lumea la Tine.
Amin.