Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimes.
Necunoașterea lui Dumnezeu este starea cea mai nefericită, este întunericul, este moartea, este pierzarea veșnică.
În bucuria mulțumirii pentru ucenicii Săi care cunosc pe Tatăl Ceresc, Mântuitorul Își aduce în rugăciune, cu durere aminte de lumea care nu L-a cunoscut:
- Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimes.
Tatăl Ceresc iubise lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca lumea să nu piară ci să-L cunoască pe El, moștenind astfel viața veșnică (Ioan 3, 16).
Fiul Tatălui Ceresc iubise lumea atât de mult încât a primit pentru mântuirea ei a Se întrupa din Sfânta Fecioară Maria și a veni să-L facă cunoscut pe Tatăl și voia Lui care era însăși mântuirea lumii și viața ei veșnică.
- Dar lumea nu L-a cunoscut nici nu L-a recunoscut pe Isus ca Fiul Tatălui.
Lumea a respins astfel viața veșnică ce i se aducea.
De aceea nu poate să aibă această viață. Ci sfârșitul acestei lumi este hotărât din clipa când L-a respins pe Hristos (Ioan 8, 24).
Dumnezeu a vrut de la început ca tot ce face să aibă o durată veșnică, asemenea Lui.
Primii oameni erau făcuți să fie nemuritori. Cunoscându-L pe Dumnezeu și trăind permanent în Prezența Lui, ei erau în afară de Timp, erau părtași Firii Dumnezeiești prin neprihănire și prin ascultare.
Dar când s-au lepădat de ascultare și au căzut din neprihănire,
ei au pierdut nemurirea și au rămas fără viața veșnică.
Pământul pe care au fost alungați apoi, a devenit și el muritor din pricina păcatului celor ce-l stăpâneau...
Hristos venise acum, după făgăduința Tatălui, să-i aducă lumii viața veșnică descoperindu-i-L pe Tatăl și mântuirea voii Sale.
Cu câtă bucurie cântaseră în noaptea venirii, îngerașii deasupra Betleemului: Osana în înălțime și pace pe pământ...
Vestea cea Bună care v-o aducem - au zis ei - este că vi S-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul.
Așa a dorit Tatăl...
Așa a voit Fiul.
Așa au crezut îngerașii.
Dar lumea n-a făcut așa.
Lucrătorii viei, din clipa când L-au văzut au zis: iată, vine Moștenitorul, veniți să-L omorâm! (Luca 20, 14).
Astfel lumea și-a ales moartea.
Ce îngrozitoare și ce cumplită alegere!
Cât har i se îmbia și câtă osândă și-a ales!
Câtă lumină i se aducea - și în ce întuneric s-a aruncat!
Ce veșnică i-ar fi fost viața primind cunoașterea lui Dumnezeu - dar ce veșnică îi va fi moartea în care s-a aruncat prin lepădarea de El!
Scumpe suflete zidite de iubirea Tatălui și căutate de dragostea Fiului Sfânt, - și vouă vi s-a vestit Adevărul prin care puteți moșteni viața veșnică. El vi se mai vestește încă chiar și acum.
Nu vreți voi să-L cunoașteți pe Dumnezeu și să aveți viața?
În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea înaintea Tatălui între ucenicii Săi și lume.
Ucenicii Săi erau la dreapta iar lumea la stânga Lui.
În bucuria privind la ei, simțea durerea privind la lume... La lumea între care eram și noi, dar din care, prin cunoașterea lui Hristos, slavă Tatălui - am ieșit.
La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete chemate la mântuire și din care aceste suflete ies...
La lumea în care ești încă și tu suflete drag, chemat la viața veșnică - și din care tu încă n-ai ieșit.
O, ieși chiar acum și vino în ceata ucenicilor lui Isus care au viața veșnică prin credința și ascultarea Lui.
Nu refuza și azi această iubitoare și cerească chemare, nu cumva ea să fie ultima.
Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape (1 Petru 4, 7). Vremea este aproape (Apoc. 22, 10). Judecata este aproape (Rom. 2, 16). Hristos este aproape
Alege viața veșnică,
vino la Isus,
cunoaște pe Tatăl,
ca să fii între cei de-a dreapta Lui în curând
Vino astăzi, cât încă poți să intri în ea.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mijlocitorul nostru,
care privești cu bucurie la cei de-a dreapta Ta,
dar plângi cu durere,
Te rogi cu lacrimi
și chemi cu milă, pe cei ce stau încă sub osânda pierzării, departe de iertarea Ta
și de cunoașterea Tatălui.
Te rugăm fă-i pe cei credincioși să fie atât de uniți și atât de harnici, încât prin Tine să poată ajuta pe toți cei ce sunt încă sub moartea păcatului,
- să-și vadă pierzarea care îi așteaptă
și să vină la Tine spre viața veșnică,
înainte de a fi prea târziu.
Amin.
+
Când de la un hotar până la celălalt al țării noastre, tot românul se va hotărî să lupte împotriva păcatelor,
când de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorința să trăiască o viață nouă după Evanghelia lui Hristos,
când stăpânirea noastră va fi luminată de dragoste față de supușii ei,
când și stăpânitorii și poporul vor fi uniți în același gând curat și bun,
- atunci am asigurat pe veci viitorul acestei țări, al acestui neam!
Păr. Iosif Trifa.