Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimes.
Necunoaşterea lui Dumnezeu este starea cea mai nefericită, este întunericul, este moartea, este pierzarea veşnică.
În bucuria mulţumirii pentru ucenicii Săi care cunosc pe Tatăl Ceresc, Mântuitorul Îşi aduce în rugăciune, cu durere aminte de lumea care nu L-a cunoscut:
- Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimes.
Tatăl Ceresc iubise lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca lumea să nu piară ci să-L cunoască pe El, moştenind astfel viaţa veşnică (Ioan 3, 16).
Fiul Tatălui Ceresc iubise lumea atât de mult încât a primit pentru mântuirea ei a Se întrupa din Sfânta Fecioară Maria şi a veni să-L facă cunoscut pe Tatăl şi voia Lui care era însăşi mântuirea lumii şi viaţa ei veşnică.
- Dar lumea nu L-a cunoscut nici nu L-a recunoscut pe Isus ca Fiul Tatălui.
Lumea a respins astfel viaţa veşnică ce i se aducea.
De aceea nu poate să aibă această viaţă. Ci sfârşitul acestei lumi este hotărât din clipa când L-a respins pe Hristos (Ioan 8, 24).
Dumnezeu a vrut de la început ca tot ce face să aibă o durată veşnică, asemenea Lui.
Primii oameni erau făcuţi să fie nemuritori. Cunoscându-L pe Dumnezeu şi trăind permanent în Prezenţa Lui, ei erau în afară de Timp, erau părtaşi Firii Dumnezeieşti prin neprihănire şi prin ascultare.
Dar când s-au lepădat de ascultare şi au căzut din neprihănire,
ei au pierdut nemurirea şi au rămas fără viaţa veşnică.
Pământul pe care au fost alungaţi apoi, a devenit şi el muritor din pricina păcatului celor ce-l stăpâneau...
Hristos venise acum, după făgăduinţa Tatălui, să-i aducă lumii viaţa veşnică descoperindu-i-L pe Tatăl şi mântuirea voii Sale.
Cu câtă bucurie cântaseră în noaptea venirii, îngeraşii deasupra Betleemului: Osana în înălţime şi pace pe pământ...
Vestea cea Bună care v-o aducem - au zis ei - este că vi S-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul.
Aşa a dorit Tatăl...
Aşa a voit Fiul.
Aşa au crezut îngeraşii.
Dar lumea n-a făcut aşa.
Lucrătorii viei, din clipa când L-au văzut au zis: iată, vine Moştenitorul, veniţi să-L omorâm! (Luca 20, 14).
Astfel lumea şi-a ales moartea.
Ce îngrozitoare şi ce cumplită alegere!
Cât har i se îmbia şi câtă osândă şi-a ales!
Câtă lumină i se aducea - şi în ce întuneric s-a aruncat!
Ce veşnică i-ar fi fost viaţa primind cunoaşterea lui Dumnezeu - dar ce veşnică îi va fi moartea în care s-a aruncat prin lepădarea de El!
Scumpe suflete zidite de iubirea Tatălui şi căutate de dragostea Fiului Sfânt, - şi vouă vi s-a vestit Adevărul prin care puteţi moşteni viaţa veşnică. El vi se mai vesteşte încă chiar şi acum.
Nu vreţi voi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să aveţi viaţa?
În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea înaintea Tatălui între ucenicii Săi şi lume.
Ucenicii Săi erau la dreapta iar lumea la stânga Lui.
În bucuria privind la ei, simţea durerea privind la lume... La lumea între care eram şi noi, dar din care, prin cunoaşterea lui Hristos, slavă Tatălui - am ieşit.
La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete chemate la mântuire şi din care aceste suflete ies...
La lumea în care eşti încă şi tu suflete drag, chemat la viaţa veşnică - şi din care tu încă n-ai ieşit.
O, ieşi chiar acum şi vino în ceata ucenicilor lui Isus care au viaţa veşnică prin credinţa şi ascultarea Lui.
Nu refuza şi azi această iubitoare şi cerească chemare, nu cumva ea să fie ultima.
Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape (1 Petru 4, 7). Vremea este aproape (Apoc. 22, 10). Judecata este aproape (Rom. 2, 16). Hristos este aproape
Alege viaţa veşnică,
vino la Isus,
cunoaşte pe Tatăl,
ca să fii între cei de-a dreapta Lui în curând
Vino astăzi, cât încă poţi să intri în ea.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mijlocitorul nostru,
care priveşti cu bucurie la cei de-a dreapta Ta,
dar plângi cu durere,
Te rogi cu lacrimi
şi chemi cu milă, pe cei ce stau încă sub osânda pierzării, departe de iertarea Ta
şi de cunoaşterea Tatălui.
Te rugăm fă-i pe cei credincioşi să fie atât de uniţi şi atât de harnici, încât prin Tine să poată ajuta pe toţi cei ce sunt încă sub moartea păcatului,
- să-şi vadă pierzarea care îi aşteaptă
şi să vină la Tine spre viaţa veşnică,
înainte de a fi prea târziu.
Amin.
+
Când de la un hotar până la celălalt al ţării noastre, tot românul se va hotărî să lupte împotriva păcatelor,
când de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorinţa să trăiască o viaţă nouă după Evanghelia lui Hristos,
când stăpânirea noastră va fi luminată de dragoste faţă de supuşii ei,
când şi stăpânitorii şi poporul vor fi uniţi în acelaşi gând curat şi bun,
- atunci am asigurat pe veci viitorul acestei ţări, al acestui neam!
Păr. Iosif Trifa.