Lumina tinereţii curate: Hristos

Educaţia este în primul rând Lumină.

Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, însetează după lumină şi caută lumina. Setea după cunoaştere este pusă de la începutul vieţii în sufletul omenesc, de aceea el doreşte mereu să vadă şi să ştie ce este înaintea lui, în urma lui, lângă el.

Fiecare întrebăm pe cel care credem că ştie mai mult ca noi despre ceea ce noi încă nu ştim, dar dorim să aflăm. Desigur că suntem şi putem fi de multe ori înşelaţi, întrebând pe cine nu ştie. Sau pe cine ştie rău.

De aceea este atât de însemnat lucru ca să cunoaştem pe acela care cunoaşte mai bine adevărul. Pe acela care pe lângă cunoaştere are şi cea mai mare dragoste şi milă faţă de noi, faţă de oricine care nu cunoaşte şi care doreşte să afle.

Nimeni pe lume nu este mai necesar pentru oameni decât cel care cunoaşte şi spune adevărul cu dragoste de ei (Ioan 19, 35). Acesta a fost, este şi va fi în primul rând Hristos. Apoi acei care văd prin lumina Lui.

Şi cum fericirea stă în primul rând în lumină, adică în curăţie, în inteligenţă, în conştiinţă, în Adevăr, - Hristos ne arată şi ne duce pe cea mai scurtă, mai directă şi mai fericită cale, pentru a le avea pe acestea. Abia prin ele apoi noi ajungem la adevărata fericire a inimii, a credinţei, a dragostei, a Duhului. Fiindcă trebuie mai întâi să auzim apoi vom crede (Rom. 10, 17).

Mai întâi vine învăţătura, apoi credinţa.

Mai întâi Cuvântul, apoi Duhul.

Mai întâi îndrumarea, apoi fapta.

Că una este mai întâi asta nu înseamnă că a doua vine mult în urmă. Ci amândouă sunt întâi. Numai forma sub care noi putem arăta acest lucru este neîndestulătoare, dar nu avem alta. Dumnezeu însă le-a binecuvântat pe amândouă şi ele sunt cele două jumătăţi ale aceluiaşi sfânt întreg.

Care este deci mai însemnată, auzirea sau credinţa? - fiecare este la fel de însemnată, fiindcă Hristos este amândouă. Şi Cuvântul şi Duhul.

Ce este în Lumină, în primul rând: căldura sau strălucirea? Nu ştim: - amândouă! Căci din chiar clipa ţâşnirii luminii ea este amândouă: şi strălucirea şi căldura.

Hristos este la fel: şi înţelepciunea şi puterea. El nu ne arată numai nişte cărări frumoase ci are şi puterea să ne ducă pe ele. El nu zice: iată calea, mergeţi pe ea! Ci zice: iată, veniţi după Mine, Eu sunt cu voi ca să vă port, să vă ajut, să vă înalţ (Isaia 41, 10; Matei 28, 20).

Aţi văzut pe la răspântiile drumurilor sau prin munţi, stâlpi care arată drumuri spre diferite locuri şi înălţimi? Aceşti stâlpi arată numai, dar nu duc spre ele. Arată numai drumuri pe care ei nu merg niciodată şi pe care n-au puterea să poarte pe nimeni. Îndeamnă spre înălţimi pe care ei n-au urcat niciodată şi pe care nu pot ajuta pe nimeni să urce. Aşa sunt mulţi educatori: vorbesc despre virtuţi pe care ei nu le au. Şi învaţă despre stări pe care ei nu le-au trăit, şi nu le ştiu deloc.

Dar Hristos nu este aşa. El, Singurul, ne arată, apoi ne ia şi ne înalţă cu Sine, spre ceea ce ne porunceşte să devenim. El Însuşi Se face pentru noi un car ceresc şi strălucit, ca pentru Ilie la înălţarea lui spre cer. Noi trebuie numai să ne suim şi să rămânem în El. Toată lucrarea slăvită a mergerii şi înălţării noastre apoi, o face în întregime Hristos.

Cel ce l-a suit pe Ilie la cer nu era altul decât Hristos. Fiindcă nimeni nu s-a suit la cer în afară de El (Ioan 3, 13). Carul văzut de Elisei era numai forma dinafară sub care Se arăta Hristos pentru ochii uimiţi ai lui Elisei (2 Împ. 2, 11).

Dar carul era Hristos, după cum Stânca din care Moise scotea apă pentru poporul însetat era Hristos (Exod 17, 6; 1 Cor. 10, 4).

După cum norul care a călăuzit şi umbrea poporul pribegind prin pustiu ziua, sau focul care i-a călăuzit şi îi încălzea noaptea, era tot Hristos (Exod 13, 21-22).

După cum Cel care vorbise cu Avraam, cu Moise, cu toţi prorocii, fusese tot Hristos (1 Petru 1, 10-12).

Căci pe Tatăl şi Dumnezeul Veşnic nimeni nu L-a văzut; este cu neputinţă vreunui om să-L vadă (1 Timotei 6, 16). Ci numai Singurul Său Fiu de o Fiinţă cu Tatăl, Singurul nostru Domn Iisus Hristos ni L-a făcut cunoscut (Ioan 1, 18).

Hristos este Singurul Educator Desăvârşit. Şi învăţătura Lui este singura cale spre fericirea fiecărui om, a fiecărui popor şi a fiecărei generaţii. Hristos este Lumina şi Rezolvarea fericită a fiecărei probleme, de orice fel şi de orice mărime.

Nu există nici un întuneric din care El să nu scoată.

Nici o trebuinţă pe care El să nu o împlinească.

Nici o primejdie din care El nu scapă.

Numai să fie primită îndrumarea Lui şi urmată.

Rugăciune

Slavă veşnică Ţie Iisuse Doamne, Ţie care ai fost Începutul oricărei zidiri şi Sfârşitul oricărui lucru, slavă Ţie!

Te rugăm îndură-Te de fiecare suflet care are nevoie de Lumina Ta şi izbăveşte-l din orice întuneric. Îndură-Te mai ales de tineretul care are mai multă nevoie de Tine decât are de carte şi de pâine. Îndreaptă pe copiii noştri, pe băieţii şi fetele poporului nostru şi ai tuturor popoarelor spre Tine, Părintele, Educatorul şi Duhovnicul Cel mai adevărat decât toţi, ca să primească Lumina Ta. Şi fă-i s-o urmeze spre a afla nu numai drumul spre fericirea Ta, ci fericirea însăşi.

Iar nouă tuturor ajută-ne să nu le arătăm numai drumul Tău ci să-i şi atragem prin pilda noastră, după noi, pe ei.

Ca să ajungem cu toţii la mântuirea Ta.

Amin.