Mă veţi căuta... şi veţi muri în păcatele voastre...

Isus le-a mai spus: Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.

După ce s-a făcut noapte, în zadar mai căutaţi soarele.

După ce a trecut primăvara, zadarnic mai cauţi ghiocei.

După ce s-au dus rândunelele, zadarnic mai cauţi sub streaşină,

şi după ce s-a închis la pâine, zadarnic mai mergi să ţi se dea.

Există o vreme, când trebuie să cauţi dacă mai vrei, să găseşti. Dacă mergi în vremea asta, afli. Dacă laşi să treacă vremea nepăsător, - poţi să tot plângi...

Pentru că toţi ştiţi că fiecare lucru îşi are vremea sa, ştiţi şi că cine îl caută când se poate găsi îl găseşte cu uşurinţă şi se bucură de el. Şi că îl dobândeşte şi dacă îl păstrează, îl are pe totdeauna.

Mântuitorul spunea odată: Căutaţi şi veţi găsi (Matei 7, 7). Adică să căutaţi până veţi găsi,

şi să căutaţi până când se poate găsi (Isaia 55, 6),

căci atunci veţi găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28).

Dar, am mai spus-o mereu, şi aflarea lui Hristos îşi are vremea ei.

Cine nu înţelege vremea aceasta, acela ajunge să se trezească prea târziu (Matei 25, 10).

Atunci Îl va mai căuta, dar nu-L va mai găsi.

Va bate, dar nu i se va mai deschide (Luca 13, 25).

Va striga, dar nu i se va mai răspunde (Prov. 1, 28).

Şi va muri în păcatele lui, fiindcă n-a vrut să audă când Hristos a bătut la uşa sa,

la uşa inimii lui (Apoc. 3, 20).

Şi n-a vrut să răspundă când l-a chemat El, după cum spune cântarea:

Deschide cât se poate... de ce voieşti să pieri

îndepărtat de Domnul în veşnice dureri

deschide-I cât aşteaptă, căci dacă tot amâi

se poate pe vecie în noapte să rămâi...

O, Isuse Doamne, Mântuitorul nostru Iubit şi plin de îndurare,

până în vecie îţi vom fi recunoscători pentru mila şi îndelunga Ta răbdare cu care ne-ai chemat şi ne-ai aşteptat, până când Te-am primit în inimile noastre.

De aceea cum ai avut milă de noi, îndură-Te şi de toţi semenii noştri, care încă nu ştiu sărmanii ce slăvită fericire este primirea Ta şi ce veşnică osândă este depărtarea de Tine,

fă-i să se grăbească să-Ţi deschidă inima lor.

Fă să nu treacă zadarnic vremea mântuirii pentru nimeni.

Căci dacă nu vor veni să primească darul mântuirii acum când li se îmbie,

toate lacrimile veşnice nu le vor mai folosi la nimic.

Căci dacă Tu pleci de la cineva, la acela nu mai vine decât moartea şi diavolul.

Nu pleca Doamne Isuse de la nimeni, ca să nu vină iadul la nimeni.

Amin.