Măsura cea bună în toate
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Iubirea se măsoară numai prin ceea ce dă.
Dumnezeu a dat pentru tine atât de mult - tu ce dai pentru El?
2 - Faceţi ucenici pentru Hristos şi Adevărul Lui, - iar nu prozeliţi pentru voi şi rătăcirea voastră.
Pentru că veţi face ucenici, veţi fi binecuvântaţi, - dacă veţi face prozeliţi, veţi fi alungaţi cu blestem şi osândă.
3 - Orice urmare a lui Hristos, este împreunată cu ameninţare.
Orice lucru pentru El, este unit cu un risc.
Cine riscă ceva pentru Hristos, face ceva pentru El,
cine nu este în stare să rişte nimic, acela nu va face nimic.
4 - Dacă priveşti la ameninţări, - nu vei porni niciodată.
Dacă te temi de răcnetele leului, nu te vei ruga niciodată.
Dacă te înfiori de flăcări şi moarte, nu vei birui niciodată
- dar dacă priveşti la Hristos, - atunci da!
Priveşte numai la Hristos. Totdeauna numai la El.
5 - Cine este ostaş iar nu dezertor, - acela trebuie să fie totdeauna supus, ascultător, disciplinat şi statornic în unitatea sa. Aceasta o cere Comandantul fiecărui ostaş al său.
Domnul nu cere mai mult, dar nu primeşte nici mai puţin de la ostaşii Săi.
6 - Un copil tot plângea, fără nici un motiv.
- Bine, zise tatăl supărat, - lasă că am să te fac eu să ai de ce plânge.
- Dacă şi noi ne tot plângem, adesea fără motiv, Tatăl nostru Cel ceresc ne poate face să avem de ce plânge.
Să nu-L supărăm pe Dumnezeu!
7 - O luptă nu se poate câştiga numai prin apărare. Trebuie date şi multe atacuri împotriva vrăjmaşului.
Împărăţia lui Dumnezeu nu se poate dobândi numai ferindu-te de rău - ci trebuie mai ales să faci binele.
8 - E fericit să-L cunoşti pe Hristos Mântuitorul din Cuvântul Său, - sau din cuvântul altora,
- dar dacă adevărata Lui cunoaştere n-o dobândeşti prin experienţa ta personală, prin părtăşia ta adâncă şi intimă cu Isus,
- atunci cunoaşterea ta este numai amăgitoare şi nu o realitate fericită.
Abia atunci când vei spune şi tu ca samaritenii din Ioan 4,42: - acum am văzut noi înşine că este Hristosul, Mântuitorul lumii - abia atunci ai început să-L cunoşti pe El cu adevărat.
Nu te mulţumi cu mai puţin, ca să nu te afli odată înşelat.
9 - Nu-ţi face părerea înainte de a asculta - ci după!
Ascultă mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi spune: da!
Nu spune: da, - sau nu spune: nu, - înainte de a asculta tu însuţi ce spune Hristos despre El - sau despre tine.
Ascultă mai întâi cuvântul fratelui tău - şi apoi fă-ţi o părere despre el.
Nu spune: ştiu, - înainte de a şti bine.
10 - Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfinte nu sunt aşa.
Nu crede şi nu spune rău, - înainte de a gândi bine.
Iată, însuşi Moise care a adus legea cu porunca împotriva chipurilor cioplite, - el însuşi a făcut un chip cioplit şi l-a înălţat în faţa poporului ca un simbol al lui Hristos.
Şi totuşi nimeni nu l-a învinuit pentru asta.
Depinde cu ce scop faci aceasta.
Depinde ce simţământ te îndeamnă să-l faci.
Şi cu ce scop spui.
11 - Cuvântul Sfânt - nu-I numai cuvinte,
ci El este Duh şi Viaţă.
Dacă Îl asculţi numai cu urechile şi nu cu inima ta, - El se preface în tine vorbă şi vânt.
Dacă Îl asculţi cu duhul, El se preface în tine Duh.
Dacă Îl asculţi cu viaţa, El se preface în tine viaţă.
12 - Este scris: Dumnezeu îl scapă pe cel nenorocit, prin chiar nenorocirea lui.
Ceea ce omul consideră că e nenorocire a lui, este de fapt mijlocul prin care Dumnezeu îl scapă de marea nenorocire a pierzării şi osândei lui veşnice.
O, dacă aşa am învăţa noi toţi - să privim la orice nenorocire prin care trecem!
13 - Mântuirea noastră - primirea făgăduinţei ei - stă în harul lui Dumnezeu şi în credinţa noastră ascultătoare de acest har.
Mântuirea noastră - dobândirea ei - stă în lucrarea noastră neprihănită pentru păstrarea noastră în ea... şi munca noastră pentru mântuirea altora.
14 - Mântuitorul nu i-a spus sfântului apostol Petru: paşte oile Mele, pentru că el atunci ar fi fost mai presus de ceilalţi apostoli - ci pentru că atunci era mai prejos, din pricină că se lepădase - şi el însuşi nu se mai credea vrednic de încrederea Domnului său.
Şi nu i-a spus acest lucru pentru a-l ridica mai presus de fraţii săi, ci pentru a-l ridica până la starea lor.
- Nimeni nu poate merge la păstorirea altora, până când mai întâi nu-i ridicat el însuşi din căderea în care s-a prăbuşit în faţa lui Dumnezeu
şi în faţa fraţilor.
15 - Lacrimile adevărate izvorăsc mai mult din sufletul omului decât din trupul său.
Mai greu şi mai mult plângem pentru durerile sufleteşti decât pentru cele trupeşti.
16 - Durerile trupeşti nu pot apăsa inima, dar numai cele sufleteşti o pot zdrobi.
De aceea durerile trupeşti le pot alina şi oamenii, dar cele sufleteşti numai Dumnezeu Singur le poate vindeca şi linişti.
17 - Despre fiecare om se spune de obicei că s-a născut - şi a murit.
Nu prea are însemnătate câţi ani de viaţă au trecut pentru el sau pentru alţii între aceste două date scrise, - ci are însemnătate cât bine a făcut în ei.
Sau cât rău.
După asta îl judecă oamenii - şi după asta şi Dumnezeu.
18 - Moartea noastră este numai un termen pe care ni l-a pus Dumnezeu şi până la care noi putem face binele, până la care putem să ne întoarcem de la rău, până la care noi putem să ne aflăm mântuirea sufletului nostru veşnic.
Sau data până la care Dumnezeu ne îngăduie să facem rău.
Un minut după moarte, după acest termen, totul s-a sfârşit pentru ceea ce putem face noi.
Şi va începe să facă ceea ce ne-am făcut prin faptele noastre.
19 - Moartea nu este un prag care desparte - ci un prag care uneşte.
Nu este un perete ci o uşă.
Nu este un sfârşit ci este începutul celeilalte existenţe a noastre.
A adevăratei şi eternei noastre existenţe...
20 - Hristos a avut totdeauna autoritate. El totdeauna a fost sus - şi niciodată jos.
A vorbit totdeauna cu înţelepciune ca un înţelept - şi nici un cuvânt al Lui n-a fost de prisos şi nelalocul lui.
A mers totdeauna Singur şi Biruitor - şi nici un pas n-a fost greşit sau corectat.
Şi a lucrat totdeauna cu putere şi nimic din ce a făcut El n-a avut nici o parte slabă sau rea.
De aceea El este Dumnezeu.
Fiindcă nici un om din lume n-a mai putut face aşa.