Măsura cea bună în toate
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Iubirea se măsoară numai prin ceea ce dă.
Dumnezeu a dat pentru tine atât de mult - tu ce dai pentru El?
2 - Faceți ucenici pentru Hristos și Adevărul Lui, - iar nu prozeliți pentru voi și rătăcirea voastră.
Pentru că veți face ucenici, veți fi binecuvântați, - dacă veți face prozeliți, veți fi alungați cu blestem și osândă.
3 - Orice urmare a lui Hristos, este împreunată cu amenințare.
Orice lucru pentru El, este unit cu un risc.
Cine riscă ceva pentru Hristos, face ceva pentru El,
cine nu este în stare să riște nimic, acela nu va face nimic.
4 - Dacă privești la amenințări, - nu vei porni niciodată.
Dacă te temi de răcnetele leului, nu te vei ruga niciodată.
Dacă te înfiori de flăcări și moarte, nu vei birui niciodată
- dar dacă privești la Hristos, - atunci da!
Privește numai la Hristos. Totdeauna numai la El.
5 - Cine este ostaș iar nu dezertor, - acela trebuie să fie totdeauna supus, ascultător, disciplinat și statornic în unitatea sa. Aceasta o cere Comandantul fiecărui ostaș al său.
Domnul nu cere mai mult, dar nu primește nici mai puțin de la ostașii Săi.
6 - Un copil tot plângea, fără nici un motiv.
- Bine, zise tatăl supărat, - lasă că am să te fac eu să ai de ce plânge.
- Dacă și noi ne tot plângem, adesea fără motiv, Tatăl nostru Cel ceresc ne poate face să avem de ce plânge.
Să nu-L supărăm pe Dumnezeu!
7 - O luptă nu se poate câștiga numai prin apărare. Trebuie date și multe atacuri împotriva vrăjmașului.
Împărăția lui Dumnezeu nu se poate dobândi numai ferindu-te de rău - ci trebuie mai ales să faci binele.
8 - E fericit să-L cunoști pe Hristos Mântuitorul din Cuvântul Său, - sau din cuvântul altora,
- dar dacă adevărata Lui cunoaștere n-o dobândești prin experiența ta personală, prin părtășia ta adâncă și intimă cu Isus,
- atunci cunoașterea ta este numai amăgitoare și nu o realitate fericită.
Abia atunci când vei spune și tu ca samaritenii din Ioan 4,42: - acum am văzut noi înșine că este Hristosul, Mântuitorul lumii - abia atunci ai început să-L cunoști pe El cu adevărat.
Nu te mulțumi cu mai puțin, ca să nu te afli odată înșelat.
9 - Nu-ți face părerea înainte de a asculta - ci după!
Ascultă mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu și apoi spune: da!
Nu spune: da, - sau nu spune: nu, - înainte de a asculta tu însuți ce spune Hristos despre El - sau despre tine.
Ascultă mai întâi cuvântul fratelui tău - și apoi fă-ți o părere despre el.
Nu spune: știu, - înainte de a ști bine.
10 - Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfinte nu sunt așa.
Nu crede și nu spune rău, - înainte de a gândi bine.
Iată, însuși Moise care a adus legea cu porunca împotriva chipurilor cioplite, - el însuși a făcut un chip cioplit și l-a înălțat în fața poporului ca un simbol al lui Hristos.
Și totuși nimeni nu l-a învinuit pentru asta.
Depinde cu ce scop faci aceasta.
Depinde ce simțământ te îndeamnă să-l faci.
Și cu ce scop spui.
11 - Cuvântul Sfânt - nu-I numai cuvinte,
ci El este Duh și Viață.
Dacă Îl asculți numai cu urechile și nu cu inima ta, - El se preface în tine vorbă și vânt.
Dacă Îl asculți cu duhul, El se preface în tine Duh.
Dacă Îl asculți cu viața, El se preface în tine viață.
12 - Este scris: Dumnezeu îl scapă pe cel nenorocit, prin chiar nenorocirea lui.
Ceea ce omul consideră că e nenorocire a lui, este de fapt mijlocul prin care Dumnezeu îl scapă de marea nenorocire a pierzării și osândei lui veșnice.
O, dacă așa am învăța noi toți - să privim la orice nenorocire prin care trecem!
13 - Mântuirea noastră - primirea făgăduinței ei - stă în harul lui Dumnezeu și în credința noastră ascultătoare de acest har.
Mântuirea noastră - dobândirea ei - stă în lucrarea noastră neprihănită pentru păstrarea noastră în ea... și munca noastră pentru mântuirea altora.
14 - Mântuitorul nu i-a spus sfântului apostol Petru: paște oile Mele, pentru că el atunci ar fi fost mai presus de ceilalți apostoli - ci pentru că atunci era mai prejos, din pricină că se lepădase - și el însuși nu se mai credea vrednic de încrederea Domnului său.
Și nu i-a spus acest lucru pentru a-l ridica mai presus de frații săi, ci pentru a-l ridica până la starea lor.
- Nimeni nu poate merge la păstorirea altora, până când mai întâi nu-i ridicat el însuși din căderea în care s-a prăbușit în fața lui Dumnezeu
și în fața fraților.
15 - Lacrimile adevărate izvorăsc mai mult din sufletul omului decât din trupul său.
Mai greu și mai mult plângem pentru durerile sufletești decât pentru cele trupești.
16 - Durerile trupești nu pot apăsa inima, dar numai cele sufletești o pot zdrobi.
De aceea durerile trupești le pot alina și oamenii, dar cele sufletești numai Dumnezeu Singur le poate vindeca și liniști.
17 - Despre fiecare om se spune de obicei că s-a născut - și a murit.
Nu prea are însemnătate câți ani de viață au trecut pentru el sau pentru alții între aceste două date scrise, - ci are însemnătate cât bine a făcut în ei.
Sau cât rău.
După asta îl judecă oamenii - și după asta și Dumnezeu.
18 - Moartea noastră este numai un termen pe care ni l-a pus Dumnezeu și până la care noi putem face binele, până la care putem să ne întoarcem de la rău, până la care noi putem să ne aflăm mântuirea sufletului nostru veșnic.
Sau data până la care Dumnezeu ne îngăduie să facem rău.
Un minut după moarte, după acest termen, totul s-a sfârșit pentru ceea ce putem face noi.
Și va începe să facă ceea ce ne-am făcut prin faptele noastre.
19 - Moartea nu este un prag care desparte - ci un prag care unește.
Nu este un perete ci o ușă.
Nu este un sfârșit ci este începutul celeilalte existențe a noastre.
A adevăratei și eternei noastre existențe...
20 - Hristos a avut totdeauna autoritate. El totdeauna a fost sus - și niciodată jos.
A vorbit totdeauna cu înțelepciune ca un înțelept - și nici un cuvânt al Lui n-a fost de prisos și nelalocul lui.
A mers totdeauna Singur și Biruitor - și nici un pas n-a fost greșit sau corectat.
Și a lucrat totdeauna cu putere și nimic din ce a făcut El n-a avut nici o parte slabă sau rea.
De aceea El este Dumnezeu.
Fiindcă nici un om din lume n-a mai putut face așa.