Medalia (cruciulița) Oastei

Pentru cei intrați în Oastea Domnului avem și un fel de medalie a cărei chip îl dăm alături. E un fel de semn al celor intrați în Oastea Domnului.

Semnul acesta are multe înțelesuri. El are forma Sfintei Cruci, întrucât lupta noastră se reazemă pe Jertfa Crucii, adică pe harul și pe puterea ce iese din Jertfa Crucii de pe Golgota. Hotărârea noastră este și trebuie să fie o hotărâre cu Hristos împotriva păcatelor și pentru o viață nouă.

Pe medalie sunt scrise cuvintele ap. Pavel: „Iar tu te luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos” (2 Tim. 2, 3). Viața noastră trebuie să fie o viață de luptă. Viața noastră trebuie să se încheie cu cuvintele ap. Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi s-a gătit mie cununa dreptății pe care mi-o va da mie Domnul, Judecătorul Cel drept în ziua aceea...” (2 Tim. 4, 7-8).

Medalia s-a făcut la Viena din material ce nu-și pierde culoarea (email).

Ținem să spunem că medalia nu e obligatorie. Ținem să spunem că și fără medalie poate fi cineva un bun ostaș al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage și prin ea pe alții în fronturile mântuirii sufletești. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume mai ales faptele noastre cele bune.

Cei ce vreau să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de declarație sufletească. Și iată de ce: Între cei înscriși în Oaste avem și foarte mulți dezertori. E și firesc să fie așa, căci și între cei doisprezece ucenici s-a aflat un Iuda. Astă vară am văzut într-un sat un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la... joc. Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declarație sufletească de la cei ce vreau să o poarte. Nu cerem în această declarație să pună omul jurământ că va ține regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că îndată ce va dezerta din rândul nostru și va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaș al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostași mulți. Mai bine puțini și dospiți, căci puțin aluat dospește frământătura.

Dăm mai jos această declarație sufletească.

Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declarația sufletească de mai jos, și anume: Unde Oastea are îndrumător, o vor citi în fața îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostași singuratici, se va citi în fața lor; iar unde nu sunt ostași, noul ostaș o va citi în fața lui Dumnezeu și a conștiinței sale.

Semnul cruciuliței e foarte potrivit și pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri, etc, frații care poartă același semn se vor cunoaște îndată și se vor bucura în Domnul.

Declarație sufletească

Eu ostașul N. N., voind a purta cruciulița (medalia) făcută pentru cei din Oastea Domnului, făgăduiesc că o voi purta cu cinste din toate puterile mele să împlinesc regulile ostășiei Domnului pe care le-am citit în cartea despre Oaste.

La cazul că aș dezerta din această ostășie, adică m-aș întoarce iarăși la purtările și patimile cele rele ce le-am avut și m-aș purta fățiș în contră cu regulile celor intrați în armata Domnului, pentru acest caz pun făgăduință în fața Crucii Mântuitorului că nu voi mai purta nici medalia, nici numirea de ostaș al Domnului.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!