Mila și dreptatea

1 - Omul nemilos nu cunoaște nici un alt drept, decât dreptul pumnului și dreptul fiarei.

Când tiranul este și viclean, iscodește destule lozinci și forme fățarnice pentru a-și ascunde sub acestea, sălbatica lui poftă de putere și de stăpânire

și blestemata lui foame de aur și de glorie,

- astfel ca cei stăpâniți și chinuiți de el și de legile lui, să nu mai simtă chiar așa de dur jugul și lanțurile sale.

Cea mai crudă fiară este un astfel de om.

2 - Când frâul și zăbalele sunt împodobite, calul se umflă de o prostească mândrie și-și scoate sufletul alergând sub biciul stăpânului din șea, care-l laudă, care-l îmboldește, alergându-l cu laudele, mai crunt decât cu loviturile.

Cât de nenorocit este un astfel de dobitoc!

3 -Când cel care stă în spatele calului va fi nemilos, viclean și nelegiuit, el va avea pentru cel de sub el numai zăbale, numai bici, numai pinteni.

4 - Cine se mai gândește atunci la foamea, la setea, la oboseala bietului truditor, care fiind nedreptățit pretutindeni, nu mai poate striga decât spre Dumnezeu,

fie animal, fie om?

- Este totuși pentru fiecare o măsură și o plată!

5 - Omul care nedreptățește vreo creatură a lui Dumnezeu, - va fi judecat de Dumnezeu, care a creat-o!

Tu cel care chinuiești și exploatezi pe vreo biată ființă care nu știe sau nu poate să-și strige durerea, nici să-și caute dreptatea împotriva ta, care îl chinuiești și îl nedreptățești,

- nu auzi tu oare cum durerea aceasta apăsată și sugrumată cu silnicie de către tine,

- strigă către Dumnezeu?

6 - Animalul muncit flămând,

sau legat în stare chinuitoare,

sau ținut în locuri prea rele -

sau omul osândit nevinovat, muncit neomenește, lăsat fără pâine,

alungat fără plată,

tratat ca un câine...

- sau dreptatea călcată în picioare,

încrederea înșelată,

nevinovăția silită,

sfințenia profanată,

- toate acestea strigă asurzitor spre Dumnezeu, cu atât mai puternic cu cât sunt mai sugrumate de tine, omule tiran, fățarnic și nelegiuit...

Le va auzi odată Dumnezeu!

7 - Vai va fi de tine, care faci să strige spre Dumnezeu vreun chinuit contra ta,

vai va fi de oricine nedreptățește,

cu orice și cu oricât,

vreo ființă sau vreo lucrare

care nu se poate, sau nu se știe apăra.

8 - Dumnezeul Cel Milostiv vede nedreptatea și intervine El în apropierea celui nedreptățit.

Dacă îți chinuiești animalul, te va lăsa fără el.

Dacă îți chinuiești un semen, te va bate prin altul.

Dacă îți calci un legământ te va pedepsi printr-o lepădare.

Fiecare va ispăși prin ce păcătuiește.

9 - Dacă tiranizezi pe mai mulți, osânda va fi înmulțită cu numărul gemetelor pe care le provoci.

Și te va ajunge osânda totdeauna devreme.

Și totdeauna necruțător.

Nimeni n-a scăpat până acum fără plată după faptele astea.

10 - Când omul este adânc nedreptățit,

când îndelungată vreme îi este încălcată dreptatea sa,

și este furată munca sa,

și este disprețuită răbdarea sa,

și este batjocorită cinstea sa,

și sufletul său și credința sa și familia sa -

adică tot ce omul are mai sfânt și drept și scump în viață

- atunci foarte rar mai poate umbla călăuzit de lumină (adică de o minte sănătoasă),

și foarte rar se poate lăsa îndrumat de credincioșia lui Dumnezeu (adică de simțămintele stăpânite și chibzuite).

11 - Când răbdarea, indignarea și amărăciunea omului ajung la margini,

atunci în tot ce face omul, este numai întuneric și nu lumină,

numai nebunie și nu înțelepciune,

numai nechibzuință și nu măsură.

12 - În întunericul mâniei omul săvârșește răzbunări,

în întunericul urii săvârșește crime,

în întunericul durerii otrăvite omul săvârșește orice nelegiuire,

ca să i se pară că a făcut dreptate

și că și-a spălat fața lui de om.

13 - Cine își mai aduce aminte în astfel de clipe sălbatice și răzbunătoare, de măsura peste care nu trebuie să treacă?

Cine știe și poate atunci să-și oprească la timp brațul dezlănțuit în orbia mâniei,

ca să nu treacă peste măsura dreptății

și să nu săvârșească de data asta el, nedreptatea,

acoperindu-se astfel el însuși, cu aceeași vină împotriva căreia se ridicase, când o săvârșise altul?

14 - Când omul astfel dezlănțuit este călăuzit numai de întuneric și de cruzime, niciodată nu va face dreptate.

Nu va pedepsi numai pe cei vinovați,

și nu-și va lua numai cât este cu drept să-și ia.

15 - Omul pus pe răzbunare, nu se va purta cinstit,

ci va pedepsi și pe nevinovați,

va lua și cât nu-i cu dreptate

și va face și ceea ce este necinstit

- și va întrece astfel în toate măsura pe care nu trebuie s-o treacă, săvârșind și el acte de tiranie, de cruzime, de rușine și nedreptate - poate și mai mari decât cel dinaintea lui.

Ca să vină și peste el pedeapsa prin altul,

cum venise peste altul prin el.

16 - Ceea ce întrece măsura, începe totdeauna să strige împotriva făptașului și să grămădească asupra lui, norii negri ai altei răzbunări,

care vor aduce alte trăsnete.

În felul acesta se urmează pe pământ judecățile oamenilor și judecata lui Dumnezeu.

17 - În felul acesta șirul răzbunărilor se lungește necurmat.

Fiindcă nu există nici un rău din care să iasă binele, -

și nici o nedreptate din care să nu iasă răzbunarea.

18 - Numai dreptarul învățăturii sănătoase al Adevărului lui Hristos și măsura echilibrată a simțămintelor stăpânite de ascultarea lui Hristos,

numai ele pot rezolva bine și definitiv toate problemele relațiilor dintre oameni,

la orice nivel s-ar pune între ei, aceste probleme.

19 - Când principiile lui Hristos călăuzesc pe cei mari, - ei nu vor mai nedreptăți niciodată și în nici un fel, pe cei mici.

Când ele vor călăuzi pe cei mici, ei nu vor mai urzi răzbunări niciodată împotriva celor mari.

20 - Când oamenii vor fi călăuziți de Hristos, atunci vor avea unii față de alții acel adânc respect care izvorăște din lumină, adică din inteligență

și din credincioșie, adică din dragostea,

care îi va face fericiți pe toți.

Doamne, adu mai curând ziua aceasta!

Amin.