Mobilizarea generală a iadului în contra omului celui duhovnicesc

Când un om lumesc e pe cale de a deveni un om duhovnicesc, când un om e pe cale de a o rupe pentru totdeauna cu lumea și păcatele, iadul se cutremură... iadul face mobilizare generală în contra lui. Satan se vede în primejdie de a pierde pentru totdeauna un suflet care, mai târziu, poate deveni o primejdie și pentru alții. De aceea ordonă mobilizare generală în contra lui.

Foarte potrivită e pusă această ofensivă a iadului în chipul următor. În partea de sus e omul cel duhovnicesc, iar jos, dedesubtul lui, e mobilizarea iadului. Comanda luptei o ține însuși Scaraoschi, mai-marele diavolilor. Din adâncul iadului, Scaraoschi telefonează la argații lui din lume să pornească ofensiva în contra celui pierdut pentru împărăția iadului:

- Alo! Alo! Aghiuță!... Alo, Prichinduță!... Alo, argații mei din lume!... Ce-i cu voi, iarăși dormiți?... Cum mai stați cu omul acela pe care l-am pierdut?...

- Stăm rău, Întunecimea Voastră, stăm rău... A apucat a-l birui puterea Duhului Sfânt și n-avem ce-i face.

- Alo, Aghiuță!... Alo, argații mei!... Dați-i băutură... Dați-i târcoale cu ispita băuturii.

- I-am dat, Întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-i trebuie... Strigă cât îl ține gura că băutura-i duhul iadului nostru și încă și pe alții îi abate de la băutură.

- Alo, Aghiuță... Alo, argații mei!... Dați-i femei.

- Am încercat și cu asta, Întunecimea Voastră, am încercat și cu asta... I-am scos în cale multe ispite de acestea, dar pe toate le-a biruit...

- Alo, Aghiuță! Alo, tartorii mei!... Scorniți ceartă în casa omului pe care l-am pierdut; aprindeți ceartă între el și soția lui și copiii lui…

- Am încercat și asta, Întunecimea Voastră, dar n-am putut reuși nimic, pentru că și familia lui e cuprinsă de puterea Duhului Sfânt.

- Alo, tartorii mei! Avea omul acesta o veche ură și dușmănie cu vecinul său, George. Aprindeți iar între ei dușmănia.

- Am încercat și cu asta, Întunecimea Voastră. Pe George l-am sculat în capul lui, dar el a tăcut și a răbdat.

- Alo, Aghiuță!... Alo, tartorii mei!... Sculați pe oameni în capul lui! Șoptiți-le tuturora că „s-a pocăit” și scorniți pe oameni să-l batjocorească și să-l alunge!

- Am făcut-o și pe asta, Întunecimea Voastră... Oamenii l-au batjocorit, i-au rupt Biblia și cărțile, (un ostaș din Oastea Domnului îmi scrie că pe a treia Biblie i-au rupt-o oamenii) l-au bătut, l-au alungat..., dar el pe toate le-a răbdat cu nepăsare. Ba încă spune că se bucură că poate suferi pentru Domnul său.

- Alo, Aghiuță!... Alo, argații mei!... Luați-vă iar cu buna cu omul cel pierdut! Încercați o pace și împăcare cu el... Șoptiți-i să mai lase din ale lui și să mai ia și din ale noastre... Șoptiți-i că e din lume și că trebuie să trăiască și pentru lume... ca prin asta să-l puteți înșela să iasă afară din cetatea Golgotei...

- Am încercat, Întunecimea Voastră, am încercat și a cest lucru, dar n-am putut ieși la cale. El strigă în gura mare că nu poate sluji la doi stăpâni.

- Alo, Aghiuță!... Alo, tartorii mei!... Apoi rău destul v-ați purtat... Vedeți de întoarcerea omului, altfel vai de voi și vai de pielea voastră va fi... Pe toți am să vă leg cobză... Grijiți cel puțin ca omul pe care l-a pierdut împărăția noastră să nu-i mai strice și pe alții... Închideți-l în casa lui și grijiți ca să nu-i mai înșele și pe alții”...

Aceasta-i mobilizarea și ofensiva iadului în contra omului cel duhovnicesc. Față de omul cel duhovnicesc iadul este într-o continuă mobilizare și ofensivă. Scaraoschi dă mereu telefoane, iar diavolii țin planuri și se frământă din greu cum ar putea să-l amăgească.

Dar toate sforțările și opintelile iadului sunt zadarnice. Ion, omul cel duhovnicesc, biruie toate ispitele și atacurile iadului. Le biruie, pentru că el acum nu mai e singur. El este acum aliatul Domnului. În lupta contra diavoleștilor ispite, Domnul este aliatul lui. Domnul îi pune la îndemână darul biruinței pe care l-a câștigat asupra lui Satan sus pe Golgota. Domnul îi pune la îndemână o cetate nebiruită: Golgota.

Iadul nu-l poate înfrânge pe omul cel duhovnicesc, pentru că el este „născut din nou” prin Jertfa Golgotei. „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea (1 In 5, 4). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că cel născut din Dumnezeu se păzește pe sine și cel rău nu-l poate atinge” (1 In 5, 18).

Iadul știe că taina biruinței omului cel duhovnicesc este alianța, este legătura lui cu Domnul, cu Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură. Dar toate încercările lui sunt zadarnice. Omul cel duhovnicesc rămâne în Domnul, strigând triumfător: „Cine mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau golătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredințat sunt că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile... nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus” (Rom 8, 35-39).

Omul cel duhovnicesc trăiește o viață cu Domnul, o viață legată clipă de clipă cu Domnul - și, până trăiește această viață, el strigă triumfător: „Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?” (Ps 26, 1). „…Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești, Doamne” (Ps 22, 4).

Bine te-ai luptat, Ioane dragă! Rămâi mai departe în această luptă! Ascultă glasul și sfatul Duhului Sfânt: Roagă-te și priveghează. Viața ta să fie o viață de rugăciune și priveghere. Nu te încrede că l-ai biruit pe Satan, ci te luptă mai departe ca un bun ostaș al lui Hristos, căci gloatele lui Satan pândesc neîncetat clipa în care ar putea iarăși năvăli în hotarele tale sufletești.

Tu, Ioane dragă, ești acum un om duhovnicesc și trebuie să știi că trăiești acum în declarație de război cu diavolul; trăiești într-un război neîncetat cu ispitele și atacurile lui Satan și până la sfârșitul vieții tale trebuie să porți cu biruință acest război. Ia seama! Diavolul are o stăruință extraordinară. Pe Însuși Mântuitorul L-a ispitit neîncetat, până când, în sfârșit, Satan a fost definitiv înfrânt pe Golgota. Consiliul de război al iadului lucrează în permanență în contra ta. Roagă-te, priveghează și te luptă neîncetat ca un bun ostaș al lui Hristos!

Rugăciune

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Îți mulțumesc că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Îți mulțumesc că m-ai ajutat să gust din dulceața unei vieți trăite cu Tine... Îți mulțumesc că m-ai ajutat să aflu „comoara cea ascunsă” a Împărăției lui Dumnezeu (Mt 13, 44). Te rog însă ajută-mă și mă întărește neîncetat să pot păstra această comoară scumpă și dulce.

Ajută-mă să o pot apăra contra vrăjmașului diavol.

Iisuse, Bunule Doamne! De când trăiesc o viață cu Tine, Satan mă ispitește neîncetat, căutând să mă atragă iarăși în robia din care am scăpat. Îl simt cum aprinde în mine focul patimilor pe care le-am avut... Îl simt cum deschide la fiecare pas în fața mea calea cea largă ce duce la pierzare... Îl simt cum pândește neîncetat să năvălească iarăși în hotarele mele sufletești.

Eu sunt într-un război neîncetat cu vrăjmașul diavol. Fii cu mine, Preabunule Doamne, în acest război, căci fără de Tine și fără alianța Ta eu cad înfrânt și bătut! Rămâi întru mine și eu întru Tine, căci fără Tine nu pot face nimic (In 15, 9).

În războiul cel mare cu ispitele vrăjmașului diavol, eu cad înfrânt în clipa în care Te părăsesc și Tu mă părăsești. Orice clipă trăită fără Tine îmi poate fi spre pierzare. Diavolul așteaptă o astfel de clipă. Diavolul așteaptă clipa în care păcatul să mă despartă iarăși de Tine. Iisuse, Bunule, fii neîncetat cu mine și eu cu Tine!

Eu îți predau Ție toată inima mea, toate gândurile mele, toate hotarele vieții mele, toată viața mea, ca să fii Tu Stăpân peste ele și să le aperi Tu cu darurile Crucii Tale.

Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu ești cu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea, eu nu mă tem. Fii cu mine ca să pot trăi până la sfârșit o viață de biruitor, cântând cu Psalmistul: „Domnul este Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?” (Ps 26, 1). Amin.