Moise, alesul Domnului, a petrecut

Am arătat minunata scăpare a lui Moise. Vom arăta acum școala pe care a făcut-o Domnul cu el. Pe toți aleșii Săi, Domnul i-a trecut printr-o școală sufletească. Printr-o astfel de școală a trecut și Moise. Școala lui e împărțită în trei clase, fiecare având 40 de ani din viața lui.

1 - Clasa primă sunt cei 40 de ani pe care i-a petrecut la curtea lui Faraon.

2 - Clasa a doua sunt cei 40 de ani pe care i-a petrecut la socrul său Ietro, păstorind oile.

3 - Clasa a treia sunt cei 40 de ani pe care i-a petrecut cu poporul în pustie, în drum spre Canaan.

Vedeți ce minunat este împărțită viața lui Moise în trei părți egale, în trei clase, fiecare clasă cu învățătura ei.

O, de am băgă bine de seamă, am putea afla că toți cei ce trăim o viață cu Domnul, am trecut și trecem și noi prin astfel de clase. Taina mântuirii este o școală a Domnului, e o școală minunată cu anumite clase și împărțiri. În care clasă ai ajuns tu?

Clasa primă a petrecut-o Moise la curtea lui Faraon. Trebuie să știm aici că Moise a fost crescut ca un fiu al lui Faraon (Exod 2, 10). Și trebuie să știm că Egiptul era în vremile acelea țara științelor și învățaților. Moise a fost crescut în știință mare. Învățații Egiptului erau profesorii lui. În școala asta înaintase foarte mult Moise cu știința, dar dăduse înapoi cu credința și cunoașterea Domnului. Lucrul acesta se vede și din felul cum și-a încheiat școala. La 40 de ani Moise omoară un egiptean (Exod 2, 12). Școala lui Moise de la curtea lui Faraon se gată cu un omor (știința de multe ori omoară credința). Era în planul lui Dumnezeu acest omor? Hotărât că nu!

Domnul avea un plan cu eliberarea israelienilor. În acest plan Moise era ales ca o unealtă a Domnului, ca un vas de care Domnul Se va sluji în lucrarea Sa.

Dar iată, prin uciderea egipteanului, Moise o ia înaintea Domnului. Fără să ceară și fără să aștepte răspunsul și împreună lucrarea Domnului, vrea cu puterea să rupă lanțurile iobăgiei. Cu 40 de ani vrea să grăbească planul Domnului și lucrul Domnului. Ieșirea lui n-a avut aprobarea și binecuvântarea Domnului. Și s-a uitat Moise în toate părțile când l-a ucis pe egiptean (Exod 2, 12). Așa sunt toate lucrurile care se fac fără voia și aprobarea Domnului. Omul se uită în toate părțile să vadă ca să nu-l vadă oamenii, dar nu se uită în sus să vadă ce zice Dumnezeu. Dacă Moise s-ar fi uitat în sus, Domnul ar fi spus că nu de aici pleacă eliberarea poporului.

În lupta dezrobirii și mântuirii noastre sufletești, trebuie să cerem ajutorul, darul și împreună lucrarea Domnului.

Fără Domnul nu putem face nimic. O hotărâre, o luptă contra păcatelor fără ajutorul Domnului se gată fără doar și poate, cu înfrângere, așa cum a pățit Moise.

Școala din Egipt s-a gătat cu o înfrângere pentru Moise. El avea lipsă de o școală nouă. Domnul Dumnezeu l-a scos din școala Egiptului și l-a băgat în școala din țara Madian. Moise a fugit din Egipt și s-a așezat la socrul său Ietro, în Madian, unde a păscut oile 40 de ani (Exod cap. 2).

Iată-l pe Moise în școala din pustia Madianului, păscând oile socrului său Ietro. Omul ar fi putut zice îndată și aici: O pierdere de vreme neînțeleasă este aceasta. Poporul geme în robie, iar Moise paște oile 40 de ani. Așa s-ar părea omului, dar altcumva vede Dumnezeu lucrurile. Moise, alesul Domnului, trebuia să treacă printr-o școală a Domnului. Cei 40 de ani sunt o școală prin care Domnul a stat de vorbă cu Moise, iar un timp petrecut în vorbire cu Domnul nu este niciodată un timp pierdut.

Minunată a fost școala ce a făcut-o Moise în cei 40 de ani. Toate școlile și toți învățații Egiptului nu l-ar fi putut învăța ceea ce a învățat în școala aceasta. Departe de zgomotul și învălmășagul Egiptului, în tăcerea pustiei, Moise a învățat să vorbească cu Domnul... să se adâncească în cunoașterea Domnului și a planurilor Lui.

De altcum toți aleșii Domnului au făcut școala aceasta. Pe toți aleșii Săi, Domnul i-a scos pe o bucată de vreme din lume. A ținut școală cu ei și pe urmă i-a trimis în lume. O astfel de școală a făcut psalmistul David la oi, Ilie la pârâul Cherit, ap. Pavel în Arabia, ev. Ioan în Insula Patmos. Trimisul Tatălui ceresc, Isus Mântuitorul, a făcut și El Însuși această școală în cele 40 de zile ce le-a petrecut în pustie.

Aleșii Domnului n-au ieșit din școlile filozofice, ci au ieșit din pustie, din retragerea în Domnul, din adâncirea tainelor mântuirii sufletești.

Dar școala pustiei nu e numai pentru aleșii Domnului, ci pentru toți cei ce vreau să apuce în calea mântuirii. Condiția cea dintâi a mântuirii, este retragerea în pustie, retragerea în Domnul, în adâncirea tainelor mântuirii sufletești. Mântuirea se poate afla numai departe de vuietul lumii.

Școala lui Moise din Egipt s-a gătat cu un omor. Școala din pustia Madian se gată cu altceva. Se gată cu un rug aprins. Domnul Se arată lui Moise în chipul unui rug aprins ce ardea, dar nu se mistuia (Exod cap. 3). Moise se mira de această arătare, dar în ea putea să vadă icoana poporului său. Rugul aprins închipuia suferințele israelienilor.

Cuptoarele Egiptului ardeau, dar poporul nu se topea în văpaia muncilor, pentru că Domnul era în mijlocul lor. Când trăim o viață cu Domnul și El cu noi, oricât de mari ar fi flăcările suferințelor și încercărilor, n-avem de ce să ne temem.

Arătarea Domnului în mijlocul unui rug aprins arzând ne poate fi mai departe și o adâncă învățătură și pildă de smerenie.

Însemnați-vă bine lucrul acesta: Atotputernicul Dumnezeu alege un rug, un spin în care pogoară și Se arată lui Moise. Erau ei și altfel de arbori mai mari și mai frumoși, dar Domnul alege rugul cel negru și smerit.

Cu măreția Atotputernicului Dumnezeu s-ar fi potrivit parcă mai mult să se arate într-un cadru falnic sau într-un stejar puternic, dar Domnul Dumnezeu alege rugul cel negru și smerit.

Oare nu este și lucrul acesta o strașnică predică și mustrare pentru îngâmfarea și trufia omenească?

În lucrarea mântuirii omului și omenirii găsim peștera, rugul, mielul, porumbelul, vase umile și smerite... oare nu este și acest lucru o strașnică predică și mustrare pentru îngâmfarea și trufia omenească?