Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Cât de slabă și neputincioasă este firea noastră omenească!
Avem nevoie mereu și mereu ca dovezile puterii și iubirii lui Dumnezeu să se reînnoiască față de noi, pentru ca în sufletele noastre credința în El să se fixeze definitiv. Să nu se mai clatine. În fața primejdiei de azi, uităm izbăvirea Lui de ieri.
Și de până ieri.
În fața lipsei de acum, uităm îndestularea de până adineauri.
În fața încercării acesteia uităm minunile de până aci.
- Și suntem atât de adesea gata să ne îndoim, să ne înspăimântăm, să ni se tulbure inima, ca și cum niciodată n-am fi avut puterea lui Dumnezeu.
Ca și cum niciodată n-am fi fost săturați, izbăviți și ajutați de El.
Ca și cum El n-ar mai fi făcut niciodată până acum o minune în fața noastră.
Suntem ca mulțimea care mergea după Isus numai pentru că zilnic vedeau câte un semn nou (Ioan 6, 9). Altfel n-ar mai fi mers.
Suntem ca ucenicii care tot nu înțelegeau...
Și tot nu ne aducem aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, cum spunea Domnul despre ei.
Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de oameni.
Tot uităm și tot cerem mereu alte semne.
Tot avem nevoie de alte minuni!
Ce slabă și neputincioasă este ființa noastră!
O, ce mari au fost acești sfinți care au crezut fără a mai cere nimic.
Și odată încredințați, nu s-au îndoit niciodată, despre adevărul în care au crezut. Unde suntem noi, sau cei mai mulți dintre noi astăzi, de credința acestora?
De nimic n-a dorit Domnul să-i încredințeze mai mult pe ucenicii Săi, ca despre Adevărul Învierii Sale. Ca despre faptul slăvit că asupra Lui moartea nu mai are nici o putere.
Că zidurile și ușile închise pentru El nu mai sunt nici o piedică. Că oamenii și împrejurările nu mai au asupra Lui nici o stăpânire. Că El este mai presus decât orice moarte.
Mai puternic decât orice împotriviri și mai aproape de noi decât orice vrăjmaș și decât orice nenorocire.
Domnul Isus a știut că dacă într-un suflet se zidește o puternică încredințare despre acest adevăr, - sufletul acela nu mai poate fi doborât niciodată și de către nimic.
Că dacă un ucenic și martor al Învierii Sale, ajunge pe deplin convins de aceasta, el va fi neînfricoșat în fața morții,
neoprit în fața primejdiei,
și nebiruit în fața ispitei.
Că viața lui va fi plină de sfințenie,
cuvântul lui plin de putere
și moartea sa plină de biruință.
De aceea a făcut în fața ucenicilor Săi atât de multe și felurite semne. Ca ei, din toate acestea, să vadă și să se încredințeze pe totdeauna că El este Dumnezeul Adevărat și Viața Veșnică.
Multe alte semne, - se spune de fapt, despre acelea care nu se păreau prea deosebite.
Se spune despre acelea a căror însemnătate nu se credea atât de mare încât să fie descrise pe larg, fiecare în parte.
Se spune despre acelea care de cele mai multe ori îi priveau numai pe unii personal, sau doar pe unul-doi dintre cei apropiați mai fără importanță.
Dar tocmai din acestea ni se arată nouă adesea în cel mai puternic fel, nu numai Prezența permanentă a Domnului lângă noi, dar și purtarea Lui de grijă deosebită de noi până chiar și în cele mai mici lucruri, și mai neînsemnate trebuințe și împrejurări.
O, cât de fericiți ne încredințăm de puterea Domnului, când fiind în fața unui om mare și având nevoie de un sprijin care ne lipsește puternic. Și imediat ne rugăm Domnului
- și vedem cum ne apără și cum ne ajută prin cine ne-am gândit. Și astfel ieșim de acolo cu hârtia aprobată. Cât de fericiți ne încredințăm de puterea Lui atunci, văzând...
Sau, grăbindu-ne undeva, vine tocmai atunci o ocazie și ajungem la timp.
Sau, trebuindu-ne ceva, dăm tocmai atunci peste omul care are.
Sau, temându-ne de ceva, primejdia ne ocolește, tocmai pe noi și chiar în ultima clipă.
Cât de fericiți ne încredințăm de grija și puterea Lui atunci, văzând minunea.
Viața fiecăruia dintre noi, este plină de astfel de semne pe care Domnul Isus le face zilnic... Dar luăm noi oare bine seama la ele ca să nu le mai uităm?
Deși aceste semne ne zguduie atunci prin graba cu care ne-a fost ascultată rugăciunea, sau înlăturată temerea, sau adusă bucuria, - totuși noi, vai, uităm prea curând.
Viața unui credincios ucenic al Domnului este plină de astfel de semne și fericit este numai acela care nu le uită, ci fiecare din ele îl face să-și întemeieze în inimă o credință de nebiruit, în puterea lui Hristos Cel Înviat și Viu în veci. Și în dragostea și grija Prezenței Sale în fiecare clipă a vieții. Și lângă fiecare din noi, în orice loc.
Suflete dragă! Și în fața și în viața ta Hristos a făcut nenumărate semne și minuni de acestea și de altele.
Oare tu le-ai înțeles însemnătatea și rostul acestora?
Oare tu nu le-ai uitat și nu le-ai disprețuit până la urmă, socotind că ele sunt numai întâmplări care oricum și dacă credeai sau nu, și dacă te rugai sau nu, tot așa ar fi fost?
O suflete dragă, nici o întâmplare nu este întâmplătoare.
Ceea ce pare întâmplare, este numai un fel de a lucra al lui Dumnezeu, pentru noi, pentru tine.
Părea întâmplare că înaintea ucenicilor s-a ivit tocmai atunci un om ducând un ulcior de apă (Marcu 14, 13).
Părea întâmplare că în pustie era un copil care avea tocmai atunci cinci pâinișoare și doi peștișori (Ioan 6, 9).
Par întâmplări atât de multe din cele ce le-am văzut sau le vedem, dar ele toate erau rânduite și sunt rânduite pentru un scop, pentru ceva, care va urma după ele, cu mult mai înainte de a se ivi trebuința lor. Nu le uita nici tu pe ale tale și vezi de ce au fost toate acelea și în viața ta.
Ca să înțelegi cum a lucrat Dumnezeu și cu tine.
Și văzând să crezi și să te mântuiești.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Slavă Ție pentru toate multele și minunatele semne care le-ai făcut Tu și cu mine și pentru mine.
De atâtea ori nici eu n-am avut vreme să mă rog - și Tu m-ai izbăvit. Numai după aceea m-am trezit.
Eu nici n-am văzut primejdia - și Tu m-ai salvat din ea. Numai după aceea am văzut ce rău putea fi.
Poate nici n-am îndrăznit să-Ți cer - și Tu ai făcut totul, cum nici nu puteam eu crede și gândi. Și o ce fericit am văzut apoi că totul a fost numai de la Tine.
O, cred pe vecii vecilor că Tu ești Viu și Tu ești Atotputernic. Ajută-mi să nu mă mai îndoiesc de nimic, niciodată.
Slavă veșnică Ție.
Amin.