N-am drept să stau
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
N-am drept să stau, nici să privesc în urmă
cât am un steag și-n dușman înrăit
nu-n perii albi și-n anii ce se curmă
ci-n jertfa mea s-arat cât am trăit.
Vrăjmașii vin năvală ne-ntreruptă
hotarul lor se-ntinde an de an
și rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu fața la dușman.
Tot mai grăbiți trec anii înainte
și-s tot mai rari vitejii luptători
în loc de frați îmbrățișăm morminte
jelim pe steaguri fără purtători.
...N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ și nici în cer ai mei
de n-aș lupta să treacă mai departe
solia lor cum au adus-o ei.
N-am drept să stau, - o torță-mi fac ființa
arzând s-arat pericolul străin
să pot trezi eroic conștiința
în toți ai mei câți sunt și câți mai vin.
Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
și-ai mei uniți că merg desăvârșit
abia atunci voi ști și eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă, liniștit.