N-am drept să stau
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
N-am drept să stau, nici să privesc în urmă
cât am un steag şi-n duşman înrăit
nu-n perii albi şi-n anii ce se curmă
ci-n jertfa mea s-arat cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman.
Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte
jelim pe steaguri fără purtători.
...N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ şi nici în cer ai mei
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor cum au adus-o ei.
N-am drept să stau, - o torţă-mi fac fiinţa
arzând s-arat pericolul străin
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.
Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă, liniştit.