Pilat a răspuns: Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?
Când se săvârșește nelegiuirea, vinovați de săvârșirea acesteia nu sunt numai cei care o pun la cale,
sau cei care o execută,
- ci se fac vinovați împreună cu ei și acei care văd nelegiuirea ce se face, cei care ar putea s-o împiedice dar care nu fac nimic ca să o oprească.
Pilat spune aici un cuvânt care - cel puțin atunci - nu era adevărat.
Neamul lui Isus, adică poporul iudeu, încă nu știa nimic despre patimile Mântuitorului său.
Nici despre osânda care I se pregătea.
Pilat pune vina cea mai mare întâi pe neamul care nu știa nimic, apoi pe arhiereii care știau totul.
Pilat aruncă răspunderea principală asupra unui alt nevinovat - cel puțin până în acel moment: poporul. Și numai după aceea asupra celor care lucrau în numele acestui popor.
Mai târziu sfântul apostol Petru va spune același lucru, vorbind poporului despre păcatul săvârșit față de Hristos: Voi L-ați răstignit și L-ați omorât dar prin mâna celor fărădelege (Fap. Ap. 2, 22-23).
Spusele lui Pilat le adeverește sfântul Petru.
Ceea ce Pilat zisese despre vinovăția poporului iudeu în predarea lui Isus în mâinile sale, avea să se dovedească atât de amar și de dureros foarte curând.
Acei care cunoscând bine nevinovăția și bunătatea din care se împărtășiseră atât de fericit, nu numai că n-au făcut nimic să împiedice osândirea lui Hristos, dar s-au unit și ei întru totul cu ucigașii Lui. Devenind apoi și mai vinovați prin violența și ura cu care au fost față de Isus și au impus această crimă, prin strigătele lor.
Încă odată: când se săvârșește o nelegiuire de o proporție epocală și de o mărime istorică împotriva lui Dumnezeu, împotriva Adevărului și împotriva Nevinovăției, - prima vinovăție pentru aceasta este a celor în numele cărora se face această nelegiuire,
pentru că fie tăcând, fie vociferând, neamul acelora își dă învoirea. Și autorizează fărădelegea.
Cei care o săvârșesc, n-ar avea nici puterea nici îndrăzneala să o facă fără această învoire și autorizare dată de poporul celor mulți.
De aceea și când va trebui să fie ispășită nelegiuirea - căci nu există nelegiuire care să nu trebuiască să fie ispășită de cel vinovat de ea, - această ispășire trebuie să fie plătită atunci tot așa, cu prețul cel mai greu
- și în primul rând -
- tot de cel mai mare dintre cei vinovați: - poporul care a păcătuit.
Poporul are totdeauna o mare putere și o mare înțelepciune.
Când puterea poporului este condusă de înțelepciunea lui, atunci el săvârșește cele mai frumoase minuni din viața sa. Și scrie cele mai minunate pagini ale istoriei sale.
- Când însă puterea poporului nu este condusă de înțelepciunea sa, ci de viclenia altora, poporul săvârșește cele mai costisitoare greșeli.
Căci poporul are puterea totdeauna, dar curaj și înțelepciune nu are totdeauna.
Înțelepciunea este în primul rând prevedere. Și cine o are pe aceasta nu se va lăsa târât în păcate care prin urmările lor este sigur că se vor răzbuna peste vremuri, peste întinderi și peste mulțimi nebănuite.
Dragi suflete nevinovate, să nu ne dăm învoirea la nici un păcat și la nici o fărădelege. Oricine ar fi aceia care au interesul ca să piară lumina din mijlocul nostru,
oricine ar fi acei care caută să-l ucidă pe cel nevinovat,
să-l închidă pe cel bun,
să-l osândească pe cel curat,
să-l înlăture pe cel binefăcător,
să-l înăbușe pe cel adevărat,
- noi să nu lăsăm să o facă aceasta în numele nostru.
Oricât ar fi de mare puterea ucigașului să nu ne temem de el.
Oricât ar fi de cumplită amenințarea răzbunării lui,
oricât ar fi de greu prețul cu care ar trebui să plătim împotrivirea noastră față de o nelegiuire,
- să nu tăcem. Să nu primim. Să nu ne învoim la nelegiuire!
Căci mai cumplite vor fi urmările păcatului că am participat la crimă, că ne-am dat și noi învoirea la ea, decât oricare alte urmări.
Chiar dacă n-am fi vinovați că am zis da, vom fi vinovați că n-am zis nu!
Fiindcă aceasta înseamnă același lucru.
Pentru Adevăr trebuie oricum să suferi într-un fel. Ori înainte, fericit că l-ai spus sau l-ai apărat, - ori în urmă, osândit că l-ai tăcut!
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Te rugăm îndură-Te și dă-ne totdeauna Doamne înțelepciunea prevăzătoare de a nu ne uni cu nici o fărădelege.
Și de nu a osândi nici un nevinovat.
Nu ne lăsa pe noi să ne însoțim cu cei care pun la cale răul împotriva binelui
și crima împotriva Ta,
Ci să ne ridicăm contra păcatului cu orice preț.
Amin.
+
Cum îți sărezi mâncarea, așa ți-o vei mânca
așa vei și culege, precum vei semăna
așa-ți va fi și plata precum ai să muncești
și așa-ți va fi și moartea precum ai să trăiești.