Neuitat părinte Iosif

- 12 februarie 1938 -

Neuitat părinte Iosif astăzi te-ai nălţat spre slavă

a căzut sub greul crucii biata-ţi inimă firavă

şi te-ai stins ca o lumină pusă-n sfeşnic arsă-ntreagă.

- Mare-a fost iubirea sfântă ce pe veci de veci ne leagă,

mare ni-e durerea astăzi când te duci în veşnicie

şi ne laşi în lupte singuri scumpul nostru Neemie

când ne laşi pe umeri nouă toate crucile şi spinii

şi-apăsaţi de greutate, plângem Dorz şi cu Marini,

calfele ce-n vremuri grele şi-n prigoane-au fost cu tine

sprijinindu-te în lupte, mângâindu-te-n suspine,

şi toţi fiii care-n luptă ţi-au fost credincioşi, părinte

care nu-şi vândură dreptul pentru nici un blid de linte

ci-au ţinut a tale braţe ridicate spre Tărie

netrădând a Oastei Cauză, nefugind de datorie

ci statornici lângă tine în vestire şi-n urgie

au fost credincioşi chemării - scumpul nostru Neemie.

Astăzi plângem şi vom plânge vreme îndelungă încă

că-i atât de dureroasă rana noastră şi adâncă

e atât de mare preţul care-l pierdem noi, cu tine

că nici lacrimi nici cuvinte n-avem câte se cuvine

şi de-aceea plângem astăzi împrejurul tău grămadă

toţi acei ce ştiu că-n lume faţa n-au să ţi-o mai vadă.

Lângă jertfa ta deplină ne legăm pe veşnicie

să păşim pe calea Crucii ne-ncetat la datorie,

ne legăm să nu ne-abatem nici un pas în altă parte

ci să ţinem sus Cuvântul semănându-l mai departe

şi să spunem Adevărul până-n temniţi şi morminte

Adevărul pentru care ai căzut luptând părinte,

Adevărul că credinţa este viaţă şi trăire

fără care nu-i putere, nici avânt, nici mântuire...

Căci avem naintea noastră pildă vie jertfa mare

şi curajul tău puternic până-n clipa de plecare.

Vom nălţa prin noaptea lumii mai aprinsă-a ta lumină

toţi cei depărtaţi s-o vadă şi la Dumnezeu să vină

lângă Cruce să-ngenunche, legământ pe veci să pună

că vor asculta de Domnul şi de Vestea Lui cea Bună.

Ştim că vor veni şi vânturi şi furtuni şi mai haine

ca să stingă torţa sfântă pusă-n sfeşnic să lumine

vor veni porniri vrăjmaşe să-ntineze-n răutate

amintirea ta cea sfântă şi cărările-ţi curate,

vor cerca cu-ameninţare şi cu-argint şi cu renume

să lăsăm cărarea Oastei renunţând la scumpu-i nume,

să ne-abatem de pe cale ori în care altă parte

ca să poată duce Oastea la ruşine sau la moarte.

Dar decât s-ajungem Doamne trădătorii Cauzei sfinte

o mai bine să ne stingem pân-la unul în morminte

Domnul să ne facă-n stare a muri în orice vreme

pentru marea-I biruinţă dacă El o să ne cheme.

...Domnul te-a chemat părinte la odihna-I minunată

credincios sfârşit-ai calea şi lucrarea-ncredinţată

ţi-ai sfârşit de-acuma lupta, osteneala şi-alergarea

ca o slugă credincioasă împlinindu-ţi ascultarea

şi mergând la Răsplătire Sus în Cer să te primească

cu cântări de biruinţă toată Oastea Lui cerească.

- Bucuria strălucită umple cerurile toate

vine-n ele-un suflet mare neînvins de răutate!

Un viteaz al luptei sfinte, un apostol, o lumină

ce-a căzut, dar cauza sfântă n-a-ncetat mai sus s-o ţină.

Slavă Ţi-a adus el Doamne, - slava dă-i-o moştenire

mântuire-a dus la alţii, - ea să-i fie răsplătire,

fericiţi făcând pe alţii - fericirea s-o găsească,

veselie împărţit-a - veşnic să se veselească,

mult iubind, - de-a Ta iubire veşnică să aibă parte

în lumina negrăită şi-n viaţa fără moarte.

Stăm aici acum părinte calfele ce-am stat în casă

şi-am purtat cu tine-alături lupta Domnului frumoasă

cei ce-am stat cu tine-n lucru nopţi şi zile nedormite

martorii lucrării Tale şi-a răbdării negândite,

despărţindu-ne pe-o vreme te petrecem la odină

şi-ţi dorim s-o ai la Domnul fericită şi deplină.

Noi rămânem să ne ducem încă lupta mai departe

să purtăm şi noi solia ca şi tine pân-la moarte.

Dar oricum ne-ar fi şi drumul şi răsplata de la lume

vrem ca tine, pân-la moarte Jertfa Crucii să ne-ndrume,

vrem Isus Biruitorul să ne fie Steag şi Soare

lumea-ntreagă să-I privească Faţa Lui strălucitoare,

lumea-ntreagă să-I audă a iertării Lui vestire

asta-i ţinta vieţii noastre, până la a ei sfinţire.

Pentru noi, şi tu părinte, cere-I Domnului putere

ca să nu ne poată-nfrânge nici o luptă sau durere

să învingem şi-ndoiala şi ispitele şi spinii

să fim iarăşi lângă tine veşnic, Dorz şi cu Marini...

Vă rog pe toţi care credeţi că v-am făcut vreun bine sufletesc, să nu mă uitaţi. Să veniţi şi la mormântul meu în fiecare an la Rusalii, să veniţi, când şi câţi veţi putea, la mormântul meu, cu flori, cu cântări, cu rugăciuni, cu vorbiri, cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca şi dincolo de mormânt să mă încredinţez şi să mă bucur că Oastea Domnului cea vie trăieşte, lucrează şi biruieşte.

Din vorbirea păr. Iosif la Rusaliile anului 1937.