Neuitat părinte Iosif

- 12 februarie 1938 -

Neuitat părinte Iosif astăzi te-ai nălțat spre slavă

a căzut sub greul crucii biata-ți inimă firavă

și te-ai stins ca o lumină pusă-n sfeșnic arsă-ntreagă.

- Mare-a fost iubirea sfântă ce pe veci de veci ne leagă,

mare ni-e durerea astăzi când te duci în veșnicie

și ne lași în lupte singuri scumpul nostru Neemie

când ne lași pe umeri nouă toate crucile și spinii

și-apăsați de greutate, plângem Dorz și cu Marini,

calfele ce-n vremuri grele și-n prigoane-au fost cu tine

sprijinindu-te în lupte, mângâindu-te-n suspine,

și toți fiii care-n luptă ți-au fost credincioși, părinte

care nu-și vândură dreptul pentru nici un blid de linte

ci-au ținut a tale brațe ridicate spre Tărie

netrădând a Oastei Cauză, nefugind de datorie

ci statornici lângă tine în vestire și-n urgie

au fost credincioși chemării - scumpul nostru Neemie.

Astăzi plângem și vom plânge vreme îndelungă încă

că-i atât de dureroasă rana noastră și adâncă

e atât de mare prețul care-l pierdem noi, cu tine

că nici lacrimi nici cuvinte n-avem câte se cuvine

și de-aceea plângem astăzi împrejurul tău grămadă

toți acei ce știu că-n lume fața n-au să ți-o mai vadă.

Lângă jertfa ta deplină ne legăm pe veșnicie

să pășim pe calea Crucii ne-ncetat la datorie,

ne legăm să nu ne-abatem nici un pas în altă parte

ci să ținem sus Cuvântul semănându-l mai departe

și să spunem Adevărul până-n temniți și morminte

Adevărul pentru care ai căzut luptând părinte,

Adevărul că credința este viață și trăire

fără care nu-i putere, nici avânt, nici mântuire...

Căci avem naintea noastră pildă vie jertfa mare

și curajul tău puternic până-n clipa de plecare.

Vom nălța prin noaptea lumii mai aprinsă-a ta lumină

toți cei depărtați s-o vadă și la Dumnezeu să vină

lângă Cruce să-ngenunche, legământ pe veci să pună

că vor asculta de Domnul și de Vestea Lui cea Bună.

Știm că vor veni și vânturi și furtuni și mai haine

ca să stingă torța sfântă pusă-n sfeșnic să lumine

vor veni porniri vrăjmașe să-ntineze-n răutate

amintirea ta cea sfântă și cărările-ți curate,

vor cerca cu-amenințare și cu-argint și cu renume

să lăsăm cărarea Oastei renunțând la scumpu-i nume,

să ne-abatem de pe cale ori în care altă parte

ca să poată duce Oastea la rușine sau la moarte.

Dar decât s-ajungem Doamne trădătorii Cauzei sfinte

o mai bine să ne stingem pân-la unul în morminte

Domnul să ne facă-n stare a muri în orice vreme

pentru marea-I biruință dacă El o să ne cheme.

...Domnul te-a chemat părinte la odihna-I minunată

credincios sfârșit-ai calea și lucrarea-ncredințată

ți-ai sfârșit de-acuma lupta, osteneala și-alergarea

ca o slugă credincioasă împlinindu-ți ascultarea

și mergând la Răsplătire Sus în Cer să te primească

cu cântări de biruință toată Oastea Lui cerească.

- Bucuria strălucită umple cerurile toate

vine-n ele-un suflet mare neînvins de răutate!

Un viteaz al luptei sfinte, un apostol, o lumină

ce-a căzut, dar cauza sfântă n-a-ncetat mai sus s-o țină.

Slavă Ți-a adus el Doamne, - slava dă-i-o moștenire

mântuire-a dus la alții, - ea să-i fie răsplătire,

fericiți făcând pe alții - fericirea s-o găsească,

veselie împărțit-a - veșnic să se veselească,

mult iubind, - de-a Ta iubire veșnică să aibă parte

în lumina negrăită și-n viața fără moarte.

Stăm aici acum părinte calfele ce-am stat în casă

și-am purtat cu tine-alături lupta Domnului frumoasă

cei ce-am stat cu tine-n lucru nopți și zile nedormite

martorii lucrării Tale și-a răbdării negândite,

despărțindu-ne pe-o vreme te petrecem la odină

și-ți dorim s-o ai la Domnul fericită și deplină.

Noi rămânem să ne ducem încă lupta mai departe

să purtăm și noi solia ca și tine pân-la moarte.

Dar oricum ne-ar fi și drumul și răsplata de la lume

vrem ca tine, pân-la moarte Jertfa Crucii să ne-ndrume,

vrem Isus Biruitorul să ne fie Steag și Soare

lumea-ntreagă să-I privească Fața Lui strălucitoare,

lumea-ntreagă să-I audă a iertării Lui vestire

asta-i ținta vieții noastre, până la a ei sfințire.

Pentru noi, și tu părinte, cere-I Domnului putere

ca să nu ne poată-nfrânge nici o luptă sau durere

să învingem și-ndoiala și ispitele și spinii

să fim iarăși lângă tine veșnic, Dorz și cu Marini...

Vă rog pe toți care credeți că v-am făcut vreun bine sufletesc, să nu mă uitați. Să veniți și la mormântul meu în fiecare an la Rusalii, să veniți, când și câți veți putea, la mormântul meu, cu flori, cu cântări, cu rugăciuni, cu vorbiri, cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca și dincolo de mormânt să mă încredințez și să mă bucur că Oastea Domnului cea vie trăiește, lucrează și biruiește.

Din vorbirea păr. Iosif la Rusaliile anului 1937.