Nevoia de unitate în educarea copiilor

Pentru a crește copii buni, sănătoși în credință, e nevoie ca amândoi părinții să fie credincioși și să fie uniți în ai crește după voia lui Dumnezeu. Când părinții nu sunt uniți, copiii cresc rău.

Punem în fața fraților și surorilor experiența unei familii, cu nădejdea că ea va folosi, iar învățătura și felul cum trebuie să procedăm va fi mai bine înțeles.

Povestea un frate despre o familie pe care o cunoștea bine. Doi tineri credincioși s-au căsătorit. Nunta lor a fost binecuvântată de Domnul. La adunarea de nuntă au fost înconjurați cu toată dragostea de mulți frați și surori în credință, veniți, unii, de la mari depărtări. Ei au locuit după aceea împreună cu o rudă a lor, o mătușă. Această femeie mergea și la adunare, dar tare îi mai plăceau și petrecerile cu muzică și băutură. Se abținea ea, și nu prea mergea, dar în inima ei aceste lucruri ocupau primul loc.

Tinerii mergeau la biserică, la adunare, și-L urmau pe Domnul Isus. Li s-au născut copii. La început mătușa, femeia aceasta, s-a bucurat, fiindcă ea nu avusese copii în viața ei. Dar încet, încet, căuta să pună stăpânire pe sufletul copiilor. Copiii, care acum erau mai mulți, creșteau. Părinții lor s-au ocupat de-aproape de ei, le vorbeau despre Domnul Isus și copiii primeau cuvântul lor. În fiecare zi tatăl lor le citea din Sfintele Scripturi și le spunea mereu despre Domnul Isus.

La vârsta de trei ani, copiii știau că Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața. Ei știau mai multe locuri din Biblie unde se vorbea despre Mântuitorul. La o vârstă așa de fragedă ei știau poezii și Psalmi. În fiecare zi, de mai multe ori, îngenuncheau și se rugau împreună. Copiii spuneau „Tatăl nostru” și Psalmi, iar tata se ruga în continuare. Ce bucurie era, ce nădejdi avea fratele cu privire la copiii săi! Parcă-i vedea mari, lucrători destoinici împreună cu Dumnezeu și erau așa de fericiți!

Dar, locuind împreună cu mătușa, ea a căutat să-i atragă de partea ei. Le spunea mereu glume ca ei să râdă, a început să le ia apărarea. Atunci când era necesar să fie pedepsit copilul, ea îi lua apărarea pe față, ba mai mult, pe mama copiilor a lovit-o, și astfel copiii au început să-și caute scăparea la ea.

Părinților, cred că ați observat acest lucru: când copilul este vinovat și este pedepsit, el se uită în ochii tuturor celor din jurul lui, și unde găsește aprobare fapta lui, de acela se apropie. Așa s-a întâmplat și aici. Copiii, având scăpare, alergau la ea, și ea începea să o batjocorească pe mama lor față de ei, spunând vorbe grele.

După ce au crescut mari, ea le vorbea de fete din lume, de băieți din lume, de multe lucruri rele, iar despre părinții lor le spunea că-s proști, și să nu-i asculte. În lume nu s-au dus, dar viața lor în familie era foarte urâtă, față de părinții lor, și unul față de altul. Când au început să lucreze și erau cheltuitori, ea le împrumuta bani în ascuns, să nu știe părinții lor. Și așa au crescut fără frică și fără rușine. Și azi nu sunt duși în lume, dar Domnul nu-i poate folosi. În Biblie nu citesc, nu simt în inima lor teama de răspunderea pe care o au în fața Domnului.

Vom mai aminti și alte câteva lucruri. La început, această femeie s-a bucurat să s-au născut primii copii, dar după aceea, era foarte supărată. Multă ocară vărsa din inima ei blestemată asupra bietei surori: ce-ți trebuie copii, ce atâția copii? - de rămânea biata soră tare necăjită. Și mai mult, și alte surori i-au zis: destul, nu mai face alți copii. Și așa sărmana soră, încolțită mereu, a ajuns să cârtească și să fie nemulțumită de copii. Ca până la urmă să se accidenteze, să piardă un copil și era să moară și ea. Dar lucrul acesta i-a fost spre bine, că și-a dat seama de păcatul nemulțumirii și al cârtirii ei. Iar copiii, numai Dumnezeu dacă se mai îndură de ei, că de la părinții lor nu mai primesc Cuvântul lui Dumnezeu. Nu au nici frică de Dumnezeu, nici rușine de oameni, nici respect față de părinți, nici iubire într ei. Când se adună la un loc numai se amenință unul pe altul, de se îngrozesc bieții părinți, și au ajuns să le pară rău că i-au născut. Luați aminte, surorilor bătrâne, voi aveți marea răspundere înaintea Domnului de felul cum învățați pe surorile tinere și pe nepoți.

În altă familie, tinerii care s-au căsătorit erau amândoi credincioși. Părinții lor la fel, credincioși. Tinerii locuiesc cu bătrânii, părinții fratelui. Li s-au născut copii. Bătrâna, mama fratelui, se amesteca între ei când copilul trebuia să fie pedepsit. Într-o zi, mama fratelui, care era credincioasă de mulți ani, se amestecă acolo, îl lovește pe tatăl copilului, și-l îmbrâncește de cade jos. Cum crește acest copil? Va avea el oare respect, își va cinsti părinții? Se va vedea. Dar dacă acești copii se vor pierde, aceste femei vor răspunde pentru sufletele lor.

Într-o familie, tinerii văzând situația aceasta, au vrut să se despartă, să-și facă casa lor, dar bătrâna i-a amenințat că dă foc casei și se sinucide. Vai de ei, sărmanii, și astăzi îndură și suferă.

Un alt caz: Doi tineri credincioși s-au căsătorit, au avut copii, și, deși sunt una în credință, totuși când e vorba de copii, aici se vede deosebirea. Copiii sunt învățați cu multă grijă, dar când este vorba de nuia, mama copiilor nu prea o folosește iar când fratele se folosește de nuia, ea este împotriva lui și uneori față de copii spune soțului cuvinte grele. În felul acesta copiii cresc rău. În multe familii de frați copiii cresc rău din cauză că unul din părinți, în cele mai multe cazuri mamele, acoperă copiii, îi ascund față de tatăl lor, le iau apărarea pe nedrept, și copiii, având sprijin, apoi nu se mai rușinează și nu mai au nici frică. Unele surori își dau seama, dar mult prea târziu, și apoi culeg roadele amare ale creșterii greșite, până ce vor lua răsplătirea dreaptă pentru greul lor păcat.

Dragii mei, copiii trebuie învățați. Părinții să fie uniți în a-i crește, și apoi supravegheați de aproape, nu trebuie lăsați de capul lor până ce ei înșiși pot să deosebească binele de rău. Supravegheați cu cine se întovărășesc când merg la școală. Unii copii primesc sfaturi rele de la alți copii cu care merg la școală.

Iată câteva exemple care credem că vor fi de folos celor care au copii și doresc să-i crească după voia lui Dumnezeu. Amin.