Învățați pe copii poruncile Domnului

Degeaba vă trudiți voi să ridicați pe copiii voștri pe trepte înalte în viața aceasta, căci nu există ridicare fără Dumnezeu. Vreți ca fiii voștri să fie adevărați oameni, care să ridice societatea tot mai sus, spre lumină, spre pace, spre bunăstare? Creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului. Dacă nu-i creșteți așa, apoi să știți că nici o învățătură din lumea aceasta nu va putea schimba viața lor. Numai această învățătură, numai Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos naște din nou, face făpturi noi. Numai Cuvântul lui Dumnezeu, această sămânță dumnezeiască va face din copiii voștri oameni care vor fi o binecuvântare pentru neamul nostru și pentru alte neamuri. Altfel cei mai mulți vor fi niște monștri. În societate se vor purta urât, în familie vor fi necredincioși soțului, soției, se vor înșela unii pe alții, se vor naște copii din preacurvie, la locul de muncă vor fi niște netrebnici, în locul încredințat lor vor fi necinstiți, vor lua ce nu le aparține, și vai va fi de neamul care are astfel de copii, peste puțină vreme îi va ieși numele cel rău.

Când legea a fost dată poporului evreu, Dumnezeu poruncise ca toți să umble pe calea Domnului. O atenție deosebită trebuia să aibă fiecare, veghind cu grijă asupra căii lui. „Celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu” (Ps. 50, 23).

Porunca Domnului era ca părinții să întipărească în mintea copiilor poruncile Domnului, și să vorbească despre ele, când vor fi acasă, când vor pleca în călătorie, când se vor culca, când se vor scula. Să le lege ca un semn de aducere aminte la mâini și să fie ca niște fruntarii între ochi (Deut. 6, 7-9). Așa era porunca Domnului, ca părinții să învețe pe copii de mici poruncile Domnului și să trăiască după voia lui Dumnezeu.

Frate și soră, Domnul ți-a dat și ție copii, cum îi crești tu pe ei? Îi înveți pe ei poruncile Domnului? Bagă de seamă, va veni vremea când vei răspunde de felul cum i-ai crescut. Să nu spui că nu ai timp să te ocupi de ei, că ești prea ocupat. Lasă totul la o parte și crește-ți copiii după voia lui Dumnezeu, ca ei să fie vrednici ucenici ai Domnului, care să țină sus Cuvântul vieții. Cercetează Sfintele Scripturi ca să știi cum să-i crești. Nu te uita că vecinul îi crește într-un fel sau altul, ci tu crește-i în Cuvântul Domnului.

În Biblie este scris că nebunia este lipită de inima copiilor, dar nuiaua certării o va despărți de el (Prov. 22, 15). Dacă nu crești copilul în învățătura sănătoasă, ci este lăsat de capul lui, el crește ca un pom sălbatic, de care îți este scârbă când vezi ce mare și frumos este dar roadele lui sunt așa de rele. Nebunia este lipită de inima copilului, și dacă nu este îndreptat de mic pe calea cea bună, ci lăsat așa, nebunia din inima lui crește încât ajunge până acolo, după cum este scris: „Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu!” (Ps. 53, 1). Iată unde ajunge cel care este lăsat așa slobod și nu i se face operația de mic, a dezlipi nebunia de inima lui.

Copilul trebuie de mic îndreptat pe calea Domnului, dar ca el să poată merge, îi trebuie pildă de urmat; și atunci părinții trebuie să fie întâi credincioși, să meargă ei pe calea Domnului și apoi copilul va merge și el dacă e luat de mic pe această cale.

Ca să-ți aduci copiii pe calea bună, trebuie ca mai întâi tu să-L iubești pe Domnul Isus, și atunci, din iubire pentru Domnul Isus, îi vei aduce și pe ei la Domnul Isus. Temnicerul din Filipi, când a venit la Domnul Isus, el nu a venit singur, ci a luat pe ai lui (Fapte 16, 33). Lidia, Ștefana și alții care L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, nu și-au lăsat în beznă familia lor, ci s-au întors la Domnul cu toți ai lor.

Înțelepciunea lui Dumnezeu spune că „cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată” (Prov. 13, 24). Ca să dezlipești nebunia de inima copilului, trebuie să folosești nuiaua certării. Deci în creșterea copiilor și nuiaua are rostul ei. Câți părinți întrebuințează acest mijloc în creșterea copiilor? Sunt părinți care nu-și pedepsesc copiii când îi văd că fac rău, ba mai mult, se bucură când îi văd făcând câte ceva și nădăjduiesc că fiul lor va ajunge ceva mare.

Voi povesti o întâmplare petrecută între vecini. Această întâmplare s-a petrecut cu mult înainte de a fi scrise aceste rânduri. Unii părinți, care folosesc băuturi amețitoare, dau și copiilor să bea, chiar când ei sunt încă mici, de 3 ani și chiar mai puțin. Copiii, necunoscând primejdia care vine din băutură, beau. După ce cresc mai mărișori, ei singuri caută băutura, sângele lor fiind otrăvit cu această blestemată otravă. Băiatul unui vecin, care băuse de multe ori băutură amețitoare de la părinți lui, într-o zi a furat de acasă 100 de lei. Împreună cu alți trei copii, venind de la școală, au cumpărat de la bufet 1 litru de rom. În drum spre casă au băut, s-au îmbătat toți, dar unul atât de tare s-a îmbătat că și-a pierdut cunoștința, rămânând ca mort jos. A fost adus acasă cu o roabă de un vecin. Nevenindu-și în fire, au telefonat după mașina salvării, care a venit îndată și l-a dus la spital. Numai intervenția rapidă care i s-a făcut l-a salvat de la moarte. Copiii, toți patru, erau între 9 și 12 ani.

Ce va fi mai târziu cu acest copil, se va vedea. Dar dacă părinții lui nu se vor întoarce la Dumnezeu, hotărât că vor secera roade după cum au semănat în viața copilului.

Care este realitatea, o vedem în fiecare zi. Copiii cresc mari, ajung oameni fără frică de Dumnezeu, fără rușine de oameni, fără bun simț. Nefiind în stare să deosebească binele de rău, trăind un trai ușuratic, de multe ori ajung prin spitale, roși de diferite boli ca urmare a traiului necumpătat, sau prin închisori, ca rezultat al vieții destrăbălate.

Cineva care petrecuse câțiva ani la închisoare mărturisea că un mare procent dintre deținuți erau tineri, tineri care în loc să muncească cinstit, făcându-și un rost în viață pe calea cinstei și a onoarei, ajung rău de tot din pricina creșterii rele pe care au primit-o în copilăria lor și pildelor rele de la alți tineri cu care au venit în contact la școală sau la locul de muncă. Tinerii se aprind repede, fie la bine, fie la rău, și viitorul unui neam va fi mâine după cum este crescut tineretul de astăzi. Dacă tinerii vor fi crescuți în mustrarea și învățătura Domnului, familia lor va fi binecuvântată și va fi o celulă sănătoasă în trupul neamului, al societății. Așa gândeau și așa au făcut mulți dintre conducătorii neamului nostru, în decursul istoriei sale.

Bisericile, sfintele locașuri de rugăciune, ridicate de Ștefan cel Mare, Petru Rareș, familia Movileștilor, Neagoe Basarab, Vasile Lupu, stau ca mărturie și astăzi că poporul nostru a trăit și a ajuns la unitatea națională numai datorită credinței sale în Dumnezeu. Altfel, câte valuri au trecut peste neamul nostru, el s-ar fi pierdut de mult, și nici n-ar mai fi existat. Mărturie ne stă și astăzi învățătura pe care domnitorul Neagoe Basarab o dădea fiului său, Teodosie. Citiți această carte și veți vedea credința și dragostea care stăruie mereu în viața acestui stâlp al neamului nostru.

Cu câtă evlavie este pomenit și astăzi numele domnitorului Ștefan, căruia i s-a spus „cel Mare”, că era mare la suflet, petrecea ceasuri întregi în rugăciune cu Dumnezeu, de unde primea puterea și înțelepciunea, dragostea și biruința. Iar despre Alexandru, căruia i-au zis „cel Bun”, va trece veacul acesta, dar nimeni nu-i va putea lua sau schimba numele lui de bun.

Dar azi, uitați-vă la mulți tineri pe care îi vedeți că trăiesc în mijlocul vostru, călătoriți împreună, îi vedeți la lucru. Cunoști după vorbele și faptele lor că nu mai urmează pilda înaintașilor noștri, nici după credință, nici după purtare.

Vina cea mare o poartă părinții, mama apoi tatăl, familia, apoi toți ceilalți prin mâinile cărora tinerii trec, până să ajungă să conducă și ei pe alții.

Acești educatori ai copiilor, neavând ei înșiși o viață curată, nu pot da nici copiilor învățătura de care au nevoie, și neavând învățătura care este lumină, este ușor de înțeles unde ajung astfel de copii. Neprimind o creștere duhovnicească, cresc ca niște buruieni rele în casele părinților, care răspândesc un miros greu, o duhoare care te înăbușă. Părinții, trăind ei în păcat, au adus și copiii pe această cale. De aceea, nu este de mirare dacă se văd mame cu copii în brațe, în zile de sărbătoare pe la hore, petreceri, pe la bufet, adevărate guri de iad. Și nu-i de mirare să vezi pe la bufet copii de 14-15 ani și chiar mai mici, împleticindu-se pe la ușile cârciumilor, sau punând la cale certuri și bătăi.

De câte ori nu s-a întâmplat ca fiul, împreună cu tatăl, să fie la furat sau la bătăi, și alte lucruri mai grozave, pe care mintea refuză să le mai scrie pe hârtie. O, ce lucruri grozave, și care este cauza? S-au îndepărtat de cuvântul Domnului care este lumină și s-au dedat la păcat. Străjerule, mai este mult din noapte?

Dragul meu, tu, care ai copii, sau ești pus să educi copiii altora, bagă de seamă. Cum trăiești tu, așa vei învăța, și cum trăiești și înveți, așa vor crește și copiii sau ucenicii tăi. Și dacă tu nu înțelegi acum acest lucru, tu ești orb sau chiar mort. Dacă ești orb, ai nevoie de lumină, vino la Domnul Isus, să te lumineze cu lumina Lui, ca să poți vedea prăpastia spre care mergi tu și îi duci și pe ai tăi, și văzând, să te-nfiori și degrabă să întorci, atât cât mai este vreme.

Părinților, creșteți copiii de mici. Spuneți-le despre Isus, învățați-i să-L cunoască pe Isus din Sfintele Scripturi. Îngenunchiați cu ei la rugăciune, de mici să se obișnuiască a se ruga. Învățați-i cântările Domnului, ca limba și inima lor să nu se întineze cu cântările cele rele. Și orice vedeți că apare rău vorbele și faptele lor, grijiți să pliviți, ca ogorul inimii lor să rămână curat. Păziți-i de tovarășii de rele, de locurile unde ușor se pot strica, și când este cazul, nu cruțați nuiaua. Căci lovind copilul cu nuiaua, dezlipești nebunia de inima lui (Prov. 22, 15), și îi scoți sufletul din locuința morților (Prov. 23, 14).

Voi povesti o întâmplare care adeverește cele scrise. Povestea un om, că unul din vecinii lui avea un copil care era lăsat de capul lui, și copilul acesta făcea tot ce voia. Părinții lui nu se ocupau deloc de el. Bătea pe alți copii, prin grădinile oamenilor, prin pomi, era o pacoste pentru vecini. Se apucase și de furat de pe la casele oamenilor.

Într-o zi, omului care povestește această întâmplare, acest copil rău i-a furat din casă bani, bani mulți, câteva sute de lei. Nimeni altul n-a fost văzut în ziua aceea, decât acest copil prin curtea omului. Ce să facă? Era încredințat că numai acest copil furase banii. L-a chemat pe la el cu binișorul, până a pus mâna pe el, apoi l-a întrebat de bani, dar el a negat. Omul a luat apoi o centură și i-a dat o bătaie zdravănă, până ce copilul a recunoscut că el luase banii și îi ascunsese. Ținându-l de mână îl duse acolo unde copilul spuse că i-a ascuns, și, în adevăr, banii erau acolo. Păgubașul luă banii, fără să-l lase din mână pe copil, după care din nou îl bătu, de făcu pe trupul lui numai semne de centură. După ce-l bătu bine, îi dădu drumul. Copilul, așa bătut, cu semne pe trupul lui, se duse acasă la părinții lui. Părinții lui, văzându-l așa bătut, s-au dus la omul care îl bătuse, dar au primit următorul răspuns: „Este copilul dumitale, de ce nu ești stăpân pe el? Uite cum a furat banii. Și dacă nu-i dai frică, îi dau eu, și cum îl mai prind că face ceva rău, îl bat și mai rău„ Copilul n-a mai furat, a crescut mare, s-a căsătorit, dar de furat n-a mai furat niciodată.

Dacă este nevoie de nuia, folosește-o astăzi, cât copilul are nevoie de nuia. Copilul singur îți spune când are nevoie. După ce va crește mare nu vei putea să folosești acest mijloc. Dacă vei încerca, el ți-o va lua din mână și poate să te lovească el pe tine.

Crește-ți acuma copiii, când îi poți crește. Să aibă credință, să aibă nădejde, să știe unde să meargă când se găsesc la greu.

Povestea unul că, după ce crescuse mare, fără Dumnezeu, fără nădejde, după ce a ajuns la greu, și-a blestemat părinții plângând; el nu avea nici o ieșire, nici o luminiță, nici o nădejde. El nu știa, pentru că n-a fost învățat, să vină la Domnul Isus, care dă nădejde, dă bucurie și izbăvește din orice situație. Și pe tine te vor blestema, dacă tu nu le dai creșterea care să ducă la sfințenie și răbdare, și vei răspunde odată, înaintea lui Dumnezeu, pentru copiii pe care Domnul ți i-a dat.

De aceea, veniți la Isus și aduceți copiii ca El să-i binecuvânteze. Domnul Isus iubește așa de mult copiii. El a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți„. Pe cei mici duceți-i la biserică și la adunare în brațe, pe cei mai mărișori de mână, iar pe cei mari lăsați-i să meargă ei singuri, și nu faceți ca femeia aceea care mergea la adunare singură, se ruga pentru copiii ei lui Dumnezeu și plângea. Dar înainte de a pleca la adunare îmbrăca fetele și le trimitea la horă. Spunea că n-o să se mărite fetele dacă nu merg la horă. Ba mai mult, pe o fată, cu voia lor, au dat-o unui bărbat, așa necununată, zicând că se vor cununa mai târziu. Iar când făcea nuntă, lucru care s-a petrecut de mai multe ori, făcea nuntă cu băutură, cu muzică și, bineînțeles, cu păcat. După aceea mergea la adunare de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, rugându-se și trimițând fetele la horă.

Nu-i de-ajuns a da hrana de toate zilele copiilor, a te îngriji de îmbrăcămintea și adăpostul lor. Odată cu hrana trupului să le dai și hrana sufletului, Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, cântarea. Odată cu creșterea trupului, să crească și în harul Domnului. Nu spune că nu se poate. Pe copil, cât este mic, îl îmbraci cu haina pe care o ai, îi dai să mănânce ce ai, copilul nu obiectează, primește cu bucurie orice. După ce-ți crește mare, nu-ți mai primește tot. El are judecata lui. Creșteți copiii de mici. Chiar dacă după ce cresc mari nu vă mai ascultă și se duc pe căi rele, voi v-ați făcut datoria. Dar nu uitați, rugăciunile voastre stăruitoare să-i urmeze oriunde s-ar duce. Ele să se înalțe neîntrerupt la tronul milei, pentru copiii voștri.

Dragi surori, Domnul v-a dat niște odrasle scumpe, copiii voștri. Voi sunteți primul învățător al copilului. Și în cea mai mare măsură de voi depinde fericirea sau nefericirea copiilor voștri și aici și în veșnicie. Domnul o să vi-i ceară înapoi odată, și atunci cum îi veți da? Vei putea să mergi tu cu fruntea senină înaintea Domnului, ca să-i aduci copiii tăi, pe care i-ai crescut la picioarele Domnului Isus? Copiii voștri, crescuți după voia lui Dumnezeu, vor ajunge și ei să lumineze în lumea aceasta întunecoasă. Vor fi și ei o stea care să călăuzească pe alții la Domnul Isus, cum au fost călăuziți cei trei magi.

Citim în Vechiul Testament, la 2 Împărați cap. 5, cum o fetiță credincioasă din Israel l-a îndreptat pe Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, la proorocul Elisei, care era atunci în Samaria, ca să fie vindecat de lepră. Uitați-vă, mame, și luați pildă de la mama care a crescut așa pe această tânără, că tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră (Rom. 15, 5). Această fetiță, care era prizonieră, era o prinsă de război, depărtată de părinții ei, de rudele și neamul ei, într-o țară păgână, ducea cu ea mireasma cunoașterii de Dumnezeu. Lucrul acesta a fost posibil numai fiindcă ea a fost crescută de mică în învățătura Domnului.

Fetița a fost îndreptată pe calea lui Dumnezeu de mică, iar acum, străină, departe de toți cei dragi, departe de țara ei scumpă, slujind în casa unor idolatri, ea slujește Domnului. Ea este o lumină care arată calea, adevărata cale spre vindecare. Cuvintele ei sunt puține și simple: „O, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui” (2 Împ. 5, 3). Acele cuvinte puține și simple erau izvorâte dintr-o credință adâncă.

Și copilul tău poate fi asemenea, printr-o creștere asemenea, și copilul tău poate să servească pe Domnul, cu toate că tu crezi că este prea mic și nu poate. Este scris în Fapte 23, 16, despre fiul sorei lui Pavel, care a contribuit la salvarea Sfântului Pavel. Mi-aduc aminte cum într-o zi întreaga adunare era așa într-o răceală, când niște fetițe mici s-au sculat spunând poezii, înviorând întreaga adunare.

Fie ca aceste rânduri, scumpul meu, să trezească în inima ta dorința de a-ți crește copiii după voia lui Dumnezeu și să te îndrepte spre El spre a primi puterea și lumina de care ai nevoie în această lucrare.