Creșterea copiilor în învățătura Domnului

Copilului îi poți da de mic creșterea pe care o dorești, dar trebuie să aibă și pilda de urmat. Degeaba se vor trudii părinții să învețe pe copii să facă bine, dacă ei vor face rău. Copiii vor face nu ceea ce învață părinții, ci ceea ce văd că fac părinții lor. Trebuie ca părinții să se curățească și apoi să poată spune copiilor: călcați pe urmele noastre.

Una din poruncile pe care trebuie să le păzească cel credincios este să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului (Efes. 6, 4). A crește copiii în mustrarea și învățătura Domnului înseamnă a sluji Domnului. Sunt multe feluri de a crește copiii, de a-i educa și de a-i deprinde de mici cu felul de viețuire pe care voiești să li-l dai. Dar singura creștere de folos care trebuie să i se dea copilului este aceasta: în mustrarea și învățătura Domnului.

În mustrarea Domnului, căci Domnul pe cine iubește îl mustră, și ca să crești copilul în mustrare trebuie să-l iubești. Pentru că numai cine iubește poate să mustre. Ca să știe de ce îl mustră. Văzându-l săvârșind răul, sau numai înclinat spre rău, îl mustri pentru că îl iubești, pentru că îi vrei binele.

Copiii trebuie crescuți în învățătura Domnului pentru ca ei să cunoască de mici pe Domnul, pentru a se încrede în El și pentru a-și căuta un loc de adăpost în El în orice vreme.

Câți nu-și caută scăpare în avuții, care sunt așa de înșelătoare, în prieteni care te părăsesc la prima ocazie, sau în alte lucruri care nu pot să-ți folosească la nimic. Singurul în care poți să ai loc de adăpost în orice vreme este Domnul Isus. El a fost locul de adăpost în orice vreme pentru toți aceia care s-au încrezut în El în toate veacurile.

Doamne Isuse, cât de puțini sunt aceia care își caută loc de adăpost în Tine. Cât de puțini sunt aceia care se încred în Tine în orice vreme, aleargă la Tine ca să-și caute scăparea. Sunt atâția părinți care au fost înzestrați de Tine cu copii, dar ei nu-i aduc la Tine, ci se duc după Baal. Doamne, fie-Ți milă de ei! Sunt orbi, păcatul i-a orbit, încât ei nu văd nimic.

Cu durere privim că și din cei ce spun că Te urmează pe Tine sunt unii care nu aduc copiii la Tine, ci îi cresc așa, fără nici o nădejde.

Ajută-ne să ne putem crește copiii în Lucrarea și învățătura Ta, să-i aducem de mici la Tine și să-i luăm cu noi ca să-Ți urmăm Ție în totul. Amin.

A crește copiii în mustrarea și învățătura Domnului, cere să îndeplinești unele condiții. În primul rând, trebuie ca cel ce are copii și voiește să-i crească după Cuvântul Domnului, să fie el întâi credincios. El să cunoască pe Domnul Isus și să urmeze calea Lui. Copilul se deprinde de mic după cum vede că fac părinții lui. Dacă fac rău părinții, rău vor face și copiii. Copilului îi poți da de mic creșterea pe care o dorești, dar trebuie să aibă și pilda de urmat. Degeaba se vor trudi părinții să învețe pe copii să facă bine, dacă ei vor face rău. Copiii vor face nu ceea ce îi învață părinții, ci ceea ce văd că fac părinții lor. Trebuie ca părinții să se curățească și apoi să poată spune copiilor. călcați pe urmele noastre.

Altă condiție care se cere părinților este să aibă o cunoaștere adâncă a Sfintelor Scripturi. Trebuie ca ei să fie cercetători ai Sfintelor Scripturi, pentru a cunoaște Cuvântul Domnului spre a putea să îndrepte copiii pe calea lui Dumnezeu și astfel să-i poată crește în mustrarea și învățătura Domnului.

Un părinte care nu cunoaște Sfintele Scripturi, nu poate să crească copiii după voia lui Dumnezeu, pentru că, neștiind Scripturile, el nu cunoaște voia lui Dumnezeu și nu poate să-și îndrepte copiii pe calea vieții, deoarece numai Cuvântul Domnului este calea (Ioan 14, 6). Trebuie ca părinții să cunoască Scripturile, pentru a învăța și cunoaște cum și-au crescut copiii cei ce au slujit Domnului înaintea lor, și pentru a fi ei înșiși pildă vrednică de urmat pentru copiii lor.

E de la sine înțeles că cei credincioși vor crește copiii după voia lui Dumnezeu, pentru că ei, cunoscând făgăduințele scumpe, desfătările veșnice, vor căuta să-i crească pentru a fi împreună și dincolo, în viața veșnică cu ei. Toți credincioșii își vor învăța copiii să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine. Toți cei credincioși, toți cei ce sunt sămânța lui Avraam, vor face lucrul acesta, după cuvântul Domnului (Gen. 18, 19).

Pentru a da rezultate bune în creșterea copiilor, părinții trebuie să folosească numai învățătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Orice străduință de a îndrepta copiii pe o cale bună, folosind o altă învățătură, în afară de Cuvântul lui Dumnezeu, este zadarnică. Ca să putem înțelege acest lucru, vom lua ca exemplu câteva pilde.

MOISE a fost crescut la curtea împărătească din Egipt. Se bucura de o creștere aleasă ca fiul împăratului, ba mai mult, a învățat toată înțelepciunea Egiptului. Care a fost rezultatul? El a omorât un om. Din ce neam? Din neamul acela la a cărui curte împărătească el fusese crescut și învățase toată înțelepciunea acelei țări.

Tinerii pot să învețe să cunoască multe lucruri frumoase. Învățătorii lor le pot arăta multe lucruri. Dar dacă ei nu sunt îndreptați pe calea Domnului, la ce folosește această învățătură? În școlile mari se predau lucruri mari despre soare, lună, cosmos, adâncimile pământului, vietățile care băiesc în văzduh și mare. S-a ajuns să se măsoare distanța de la pământ la lună și la soare, să se socotească cât de mari sunt corpurile cerești. Dar ce folos, când lipsește cunoștința despre Făcătorul lor?! Lipsind această cunoștință, tinerii sunt îndreptați pe calea ateismului, la tăgăduirea lui Dumnezeu care a făcut aceste lucruri.

Părinții pot învăța copiii să nu fure, și e bine așa. Dar dacă ei îi trimit la horă, putem înșela pe Dumnezeu, se poate lucrul acesta? Cel ce a zis: „să nu furi”, a zis și să nu fii închinător la idoli. Părinții nu vor avea nici mulțumire și nici bucurie de copiii lor dacă învățătura care o primesc îi depărtează de Viul Dumnezeu. Numai Evanghelia îndreaptă pe oricine crede în ea, pe calea sigură, pe calea Mântuirii sufletului, la viața pașnică, plină de bucurie și pace, chiar și în mijlocul celor mai mari necazuri.

Școlile, de orice fel, or fi ele bune, că trecând prin ele poți învăța o meserie sau o cunoștință prin care îți vei putea câștiga existența muncind cinstit, dar ca să fii om adevărat, cetățean destoinic, copil al lui Dumnezeu, trebuie să urmezi în școala Marelui nostru Dascăl și Învățător, Isus Hristos. Numai din această școală au ieșit oameni care au fost o binecuvântare pentru familia lor, pentru satul lor, pentru neamul lor, pentru generația în care au trăit. Iubindu-L pe Hristos, și-au iubit și neamul lor. Urmându-L pe El, au învățat să iubească pe toți oamenii, creând în jurul lor atmosfera cea bună de pace și bunăvoire, de înțelegere și ajutorare. Crezând în Hristos, ei nu vor fi iubitori de sine, ci pe ei înșiși se vor da spre binele altora.

Fericiți părinții care își cresc copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Ei vor avea pace în casa lor, deoarece, slujind Domnului cu toată casa lor, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere va stăpâni în inimile lor, și ei vor fi recunoscători Domnului. Ei vor fi scutiți de toate necazurile de care au parte părinții ai căror copii au fost crescuți pe calea lumii și slujesc păcatului. Ei nu vor fi acoperiți de rușine și nu vor tremura de frică; ei și-au crescut copiii după voia lui Dumnezeu. Ei au slujit Domnului în casa lor, aducând la Domnul pe copiii lor.

Ca să creștem copii după voia lui Dumnezeu, trebuie să cercetăm Sfintele Scripturi, să cunoaștem Cuvântul Domnului și să le dăm pildă copiilor prin viața noastră.

Copiii trebuie învățați și supravegheați de mici, după cum este scris: învață pe copil calea pe care să meargă și când va îmbătrâni nu se va depărta de ea (Proverbe). A învăța pe copil calea pe care s-o urmeze, este a-l deprinde de mic, a-l obișnui de mic a merge pe această cale. Când copilul se trezește în familia în care s-a născut, când începe câte puțin să vorbească, să i se spună despre Isus, să fie învățat din cuvintele Domnului, care apoi vor rodi în viața lui, în măsura în care el crește și se dezvoltă, cum sămânța semănată face rod, și rodul ajunge la coacere, bucurând pe aceia care s-au ostenit. Căci dacă nu semănăm noi, părinții, în inima copiilor sămânța cea bună, apoi va semăna diavolul sămânța lui rea.

Pentru a merge pe calea Domnului, copilul trebuie învățat de mic, când el încă nu cunoaște amărăciunea păcatului, și când inima lui nu este împietrită prin necredință. Odată cu creșterea și dezvoltarea lui, când el începe să cunoască, să înțeleagă, el să se dezvolte în creșterea duhovnicească, ca să ajungă om mare, ca să fie destoinic pentru orice lucrare bună.

Despre Timotei este scris că credința lui neprefăcută s-a sălășluit întâi în bunica lui, apoi în mama lui și pe urmă în el (2 Tim. 1, 5).

În creșterea copilului, primul loc îl ocupă mama. Ea este mai aproape de el, de la ea copilul învață să vorbească, iar când începe să facă primii pași, mama este aceea care îl duce de mână. De aceea mama are o răspundere deosebită în creșterea copiilor. Mamele care își cresc copiii după voia lui Dumnezeu nu au decât să se bucure de fiii lor. Iar copiii lăsați de capul lor fac rușine mamei lor (Prov. 29, 15).

Câte mame nu au parte de multă durere la bătrânețe numai din cauză că atunci când erau copiii mici, în loc să-i crească după voia Domnului, i-au lăsat de capul lor, ba mai mult, i-au încurajat la plăceri păcătoase, semănând în inima propriilor copii sămânța cea rea, îndemnându-i la furt, dându-le de mici să bea băutură, îmbrăcându-i cu haine curate și trimițându-i la horă, mergând chiar mama lor cu ei la astfel de plăceri. Păcatul pune stăpânire pe ei, apoi devin robi ai păcatului și cresc copii neascultători, care nu slujesc lui Dumnezeu și nu sunt de folos nici familiei, nici societății.

O, câtă durere, cât plânset este în această lume! Oamenii cei mai mulți nu vor să primească acest leac vindecător, care îi poate lecui și care este Cuvântul Domnului.

Doamne Isuse, fii binecuvântat în veci pentru iubirea pe care ai arătat-o față de mine. Și eu am fost un copil neascultător de Tine. Și eu, de mic copil am mers pe calea morții. Părinții mei, sărmanii mei părinți, nu m-au învățat cu de-amănuntul calea Ta, pentru că nici ei nu o știau, și am moștenit de la părinții mei un fel deșert de viețuire. Eu credeam că fac bine, pentru că așa vedeam pe părinți mei și așa făceam și eu. Dar nu eram cu Tine. Eu nu Te ascultam, deși Tu mereu îmi vorbeai, eu nu Te auzeam, era prea mare zgomotul lumii ca să Te aud pe Tine.

Tu în multe rânduri m-ai chemat la Tine, dar nu Te-am ascultat, ci am mers înainte pe calea morții. La început mergeam cu oarecare teamă, pentru că inima mea de copil încă nu era deprinsă cu așa ceva. Dar timpul a trecut, eu am mers înainte, am păcătuit mereu, până când era o sete mare de a păcătui. Tu m-ai chemat mereu, dar eu eram prea grăbit ca să mai ascult chemarea Ta.

Părinții mei se bucurau de mine, când vedeau de ce este în stare copilul lor. Nuiaua Ta a venit peste mine, peste părinții mei, dar fiind tare la cerbice eu nu am simțit nuiaua, până când Tu, Domnul meu, m-ai luminat, ca să pot vedea cât de rea este inima omenească și cât de trădătoare este. Trezit din somn, mi-am zis: „Ce-i cu mine?” Și am pornit pe calea cea nouă, nouă pentru mine, că eu n-am mai mers pe ea. Doamne, Tu ai șters tot trecutul meu întunecat. M-ai adus în starea în care să pot vedea, să pot auzi, să pot deschide gura să-L laud pe Domnul. Te rog, preabunule Isuse, ajută-mă să-Ți slujesc numai Ție. Copiii pe care mi i-ai dat, ajută-mă, Doamne, să-i cresc în mustrarea și învățătura Ta, să-i aduc la Tine; să-i învăț de mici calea Ta, ca să fim împreună și dincolo, în slava Ta, ca și aici pe pământ. Ajută-mi, Doamne.

Te rog pentru frații și surorile care au copii, să-i călăuzești Tu, prin Duhul Sfânt, în creșterea și educarea copiilor, ca Tu să fii lăudat de toți, și de bătrâni și de copiii cei mici. Amin.