Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
Sufletele care n-au venit la Isus când Lucrarea Lui era vie şi puternică şi liberă - iată vin la El când pare că a încetat orice putere şi orice minune din Lucrarea lui Isus.
Oameni care multă vreme se ţinuseră departe, purtându-se ca nişte străini indiferenţi - dintr-o dată vin şi împlinesc lucruri pentru care parcă au fost anume pregătiţi de mult de Dumnezeu.
Ei fac astfel fapte pe care cei care fuseseră mai dinainte cu Isus nu le pot face. Ori nu le ştiu. Ori n-au cum să le facă.
Iosif intervine la Pilat. Are şi curajul să-i ceară un lucru important. Are şi autoritatea să-l obţină.
Nicodim are şi posibilitatea să procure o atât de mare cantitate de miresme. Are şi dărnicia s-o facă. Şi puterea s-o ducă. Şi are şi smerenia să meargă, să alerge şi să care poate singur această greutate scumpă, - din dragoste faţă de Isus.
Aceasta este încă o dovadă că, la vremea de nevoie, Dumnezeu ştie să izbăvească pe neprihănitul Lui prin mijloace pe cât de neaşteptate, pe atât de frumoase.
Când Neprihănitul Său este în neputinţă, Dumnezeu va îngriji să-I trimită un ajutor care să fie în stare să-L salveze.
Când Dreptul Său ajunge în stări şi în locuri în care nu-L mai poate ajuta nici Mama Dulce nici ucenicul iubit, nici prietenii binevoitori, nici îndatoraţii recunoscători - atunci Dumnezeu Însuşi îngrijeşte să-i trimită oameni care pot intra la Pilat, mâini care au de unde să-i ajute cu tot ce este nevoie, binevoitori înţelepţi şi puternici şi bogaţi, care pot împlini ceea ce este nevoie pentru El.
Încă odată: să ne bizuim pe dragostea şi purtarea de grijă, scumpă şi apropiată, a Celui ce nici nu dormitează nici nu slăbeşte în purtarea Lui de grijă faţă de cel preaiubit al Lui (Psalm 127, 2). Să ne încredem puternic şi deplin, să ne rezemăm total şi de neclintit, pe puterea şi izbăvirea la timp a lui Dumnezeu. Nu uitaţi asta nici voi, copiii şi urmaşii noştri.
Noi nu suntem aruncaţi să rămânem şi să ardem pe totdeauna în cuptorul de foc. Nu suntem părăsiţi să pierim şi să fim mâncaţi de fiare în groapa cu lei. Nici nu suntem trimişi în cernerea Satanei, sau în încercările ispitei, sau chiar în valea umbrei morţii - fără însoţirea îndeaproape şi grija necontenită a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Bun.
Ci tocmai acolo şi tocmai atunci să credem că atenţia Ocrotitorului nostru este mai puternic veghetoare ca oricând asupra noastră (Isaia 41, 9-10). Spre a ne izbăvi.
Nicodim a venit şi el, când a văzut pe Iosif îndrăznind.
Când cineva este în stare să facă un act de curaj pentru Isus, acela să fie încredinţat că nu va rămâne numai el singur niciodată. Dumnezeu va avea de grijă să-i mai trimită îndată şi alţi însoţitori şi ajutoare.
O, binecuvântat şi curajos părinte Iosif, tu ai fost cel dintâi care din mijlocul nostru ai îndrăznit să iei apărarea lui Isus Cel Răstignit, în ţara şi în Biserica noastră.
Tu ai avut curajul şi dragostea să lupţi cu Pilatul lumesc şi să înfrunţi împotrivirea superstiţioasă şi învechită ca să aperi Cauza lui Hristos şi să fii înainte mergătorul celor care pregătesc învierea lui Isus, în poporul nostru şi în credinţa noastră.
Binecuvântat să fie Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu care nu te-a lăsat singur, scump părinte Iosif, şi nu te-a lăsat să descurajezi niciodată.
Ci a îndemnat mereu pe câte un nou Nicodim, care a primit şi el naşterea din nou - şi care s-a alăturat lângă tine pentru Isus Cel Răstignit, pentru cauza şi ostăşia Lui.
Astfel mulţimea celor care au venit la Isus Cel Răstignit lângă tine s-a făcut o Oaste mare care vor ridica cu cinste Trupul lui Hristos. Care vor ajuta Biserica Sa, care vor sprijini mădularele Sale, care vor îndepărta neputinţa şi ocara acestui Trup Sfânt şi vor îngriji să fie pregătită pentru Strălucita Înviere.
Oricâţi Nicodimi am venit în urma ta, totuşi tu, neuitat părinte Iosif, ai fost cel dintâi dintre noi toţi.
De aceea, numele tău va fi cinstit pentru totdeauna, rămânând nemuritor în Cartea Vieţii. Şi în Cartea luminoaselor şi neuitatelor noastre amintiri recunoscătoare. Lângă Isus Cel Răstignit şi în slujba Lui.
De aceea, ne vom ruga mereu ca, ori de câte ori va mai fi nevoie de un nou om de curaj pentru Cauza Ta, să-l ridici Doamne, şi să-l ajuţi să izbutească în ceea ce îi porunceşti să facă.
Te rugăm să ai grijă să nu rămână singur. Ci să-l îmbărbătezi prin noi şi noi adeziuni şi însoţitori, fraţi şi surori, tineri şi bătrâni, care, fiecare să-şi aducă partea sa fericită la tot ce este nevoie, ca Lucrarea Sfântă a Ta, Isus Cel Răstignit, să propăşească (Isaia 53, 10). În Biserica Ta şi în ţara noastră.
Nemuritoare şi nemărginită slavă Ţie, Isuse Doamne, căci ai dovedit totdeauna atât de mare şi de puternică grijă faţă de rămăşiţele Tale, faţă de neputincioşii Tăi.
Tu ne-ai răscumpărat din robia vrăjmaşului Tău şi a ucigaşului nostru.
Şi tot Tu vei purta grijă de noi în toate necazurile şi pătimirile noastre, până vom ajunge la Marea Înviere care vine în curând.
Ajută-ne să ne bizuim în totul şi totdeauna pe ajutorul şi pe grija Ta sfântă.
Amin.