Niște grecii dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic.
Pentru a te închina lui Dumnezeu este totdeauna nevoie să te sui, să te înalți, să te înnobilezi,
adică să te ridici spre o stare cât mai înaltă și mai evlavioasă, spre înălțimile duhovnicești, curate și sfinte...
ca să te poți înfățișa înaintea lui Dumnezeu într-un chip vrednic de El și de sfințenia Prezenței Lui.
Nu avem voie niciodată să ne înfățișăm înaintea Domnului chiar oricum.
Toate poruncile Sale ne îndeamnă să ținem seama de anumite condiții, ce ni se cer pentru ca închinarea noastră să fie bine primită, și bine plăcută înaintea lui Dumnezeu.
Să te înfățișezi înaintea Domnului și Mântuitorului tău, în chip cuviincios, nu numai sufletește și chiar și trupește (Ioan 21, 7).
Căci cine nu se va îngriji mai înainte de înfățișarea cu care se prezintă trupește sau sufletește înaintea lui Dumnezeu,
acela nu va îngriji nici dacă ceea ce vrea să-I ceară, sau ce vrea să-I dea lui Dumnezeu, - este cuviincios sau nu este.
Apoi, din cele scrise aici, mai trebuie să învățăm și să nu disprețuim pe nimeni, care se închină lui Dumnezeu.
Nici să nu judecăm pripit, pe nimeni care vine să asculte Evanghelia Domnului,
pe nimeni care își arată în vreun fel dorința și respectul pentru Hristos.
Căci niciodată noi nu știm ce plan are Dumnezeu cu ei,
și nici ce se petrece în inima aceluia ce se închină.
Despre acești greci se zice că, aflând mai dinainte despre hotărârea iudeilor ca să-L omoare pe Domnul, ei s-ar fi suit la Ierusalim ca să-L cheme pe Domnul Isus să plece cu ei ca să-L ducă în ținuturile lor. Și a duce Evanghelia la ei...
pentru a-L scăpa de primejdia morții, care Îl amenința în Ierusalim.
Se zice, - dar adevărul nu-l știe nimeni.
Dacă Îl căutau însă pe Domnul, este dovadă, că ei doreau sigur ceva de la El.
Chiar dacă nu ni se spune ce s-a mai întâmplat mai departe cu ei, e cu putință să-L fi întâlnit pe Domnul Singur, și să afle tot ce cereau,
dar din felul cum Mântuitorul le-a răspuns ucenicilor Lui, ei trebuiau să înțeleagă că a sosit ceasul ca El să fie proslăvit.
Iar în lucrarea aceasta de proslăvire a Lui în fața lumii, lor li se cere atât de mult.
Dragă suflete, oricât ai fi de străin de Ierusalim,
adică de problemele religioase și de căile lui Hristos,
totuși nu uita, că ai și tu un răspuns de dat lui Dumnezeu, odată și odată, pentru cauza Evangheliei.
Nu uita că ai și tu pe conștiința ta multe păcate.
Și că odată va trebui să mergi cu toate acestea la judecata lui Dumnezeu.
Singura salvare este să te sui și tu înspre Ierusalim,
adică să începi a te interesa de problema mântuirii tale, chiar de acum.
Să vii neapărat să-L cauți pe Hristos,
și să dorești să-L afli neîntârziat pe El,
să-L cunoști și să-L asculți pe Domnul.
Pentru că numai la El se poate să afli despovărarea conștiinței tale,
și pacea inimii tale,
și mântuirea sufletului tău.
Lasă deci toate celelalte gânduri la o parte, și ascultă acum numai de acest singur gând: vino la Hristos, Mântuitorul sufletului tău!
Strigă spre Domnul și tu cu credință și nădejde astfel:
Preabunule Doamne Isuse,
Tu care ai venit în lume să cauți și să mântuiești tot ce era pierdut,
- fii binecuvântat în vecii vecilor.
Te rog Doamne Isuse îndură-Te și de mine păcătosul care am fost atât de îndepărtat de credința în Tine și de calea Împărăției Tale.
Ai milă de mine acum, când am auzit de toate minunile pe care le-ai făcut Tu cu alții care Te-au cunoscut mai dinainte de mine.
Apropie-mă și pe mine de harul Tău Doamne, suie-mă în Ierusalimul Prezenței Tale Sfinte,
înalță-mă și pe mine spre cunoașterea Ta,
și fă-mă să ajung la părtășia cu Tine, la fericirea și mântuirea sufletului meu.
Preabunule Doamne Isuse, iartă-mă pentru starea cu care m-am înfățișat înaintea Ta adeseori,
când nici trupește nici sufletește nu eram cum se cuvine.
Ci împodobește sufletul meu Doamne cu evlavia și cu smerenia dorită de Tine,
iar îmbrăcămintea dinafară să-mi fie totdeauna tot așa de cuviincioasă și de curată,
spre a mă sili astfel ca închinarea pe care Ți-o aduc Ție să fie după voia și porunca Ta.
Amin.