Noi am rămas

Noi am rămas urcând spre culme

calvarul și mai greu de-acum

când voi vă-ntoarceți în păcate

și singuri ne lăsați în drum.

Nu vrem să vă urmăm cărarea

pe care-ntoarceți înapoi

deși ne-ați dus atâtea lacrimi

și-atâtea amintiri cu voi.

De-acum amestecați în gloate

de iude sau de farisei

veți cere răstignirea noastră

sau ne veți vinde ca și ei.

Noi vom simți povara crucii

mai grea pe umărul zdrobit

și dintr-o sută vom cunoaște

că frate-a fost cel ce-a lovit.

Și vom întoarce-n altă parte

privirea sufletului strâns

acoperindu-ne durerea

să nu puteți vedea c-am plâns.

Dar când va fi sfârșit calvarul

și-n veci când ne-om fi despărțit

va-ncepe veșnicia noastră

căci ceasul vostru s-a sfârșit.

Oricât de grea ne va fi crucea,

oricât va geme duhu-n noi,

oricât de grea-i uitarea voastră

- noi nu ne-ntoarcem înapoi!

Fugi de neascultare și de nesupunere, căci atunci te vei învrednici de slavă în vecii vecilor.

Avva Isaia