Nu descuraja niciodată
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Nu este fericire mai mare ca atunci când cei doi soți merg după Hristos pe pământ!
Ei în curând pe urmele Lui vor ajunge amândoi și unde locuiește El. Adică în fericirea și în lumina lui veșnică.
Dar nici durere mai mare nu-i când unul dintre cei doi soți merge după păcate.
Sau amândoi.
2 - Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli, este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori parcă te rușinezi cât de mult te-ai bucurat că ai găsit ceva, - deși ceea ce ai găsit este un lucru aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Isus nu poate fi niciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
3 - Față de toți oamenii ai datoria să-i chemi la Dumnezeu,
dar în primul rând ai cea mai mare datoria asta față de ai tăi...
- Ce bucurie când Simon îl urmează pe Andrei, - fratele lui, la Hristos!
- Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru cât bine i-a făcut fratele lui Andrei aducându-l la Domnul...
Ce om mare a făcut Hristos din Petru!
Și cât bine a făcut el prin credința lui cea mare!
În toate faptele mari ale lui Petru, - un merit va avea și Andrei care l-a adus la Hristos.
Fă și tu așa cu alții.
4 - Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Isus, ne târam și noi pe pământ ca vițele fără araci.
Întinate și strâmbe.
Cu roade putrede și acre,
- dar după ce ne-am legat vița de Isus, îndreptându-ne și ridicându-ne spre cer,
o, ce schimbare fericită am trăit și trăim!
Ridică-te și leagă-te de Hristos, ca să aduni roade sfinte.
5 - Toți cei leneși și neroditori care merg la biserică numai ca să doarmă, sau să ia o pomană,
sau merg la adunările Domnului numai ca să se distreze cu cântări și cu fală,
- sunt credincioși numai cu numele, dar cu celelalte toate sunt la fel cu lumea.
- Toți aceștia nu sunt decât o povară și o durere, o nenorocire și o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu!
6 - Nu descuraja niciodată în lupta și în munca de a-i aduce pe ai tăi la Domnul.
De multe ori ți se va lua astfel o mare piatră din drum, chiar dacă după ani de încercări tot n-ai reușit.
Nu descuraja nici dacă familia ta nu-ți dă bucuria pe care o aștepți.
Stăruiește mereu. Până la urmă munca ta nu va fi în zadar.
Fă așa - și ai să vezi!
7 - Toată mântuirea noastră de acum
și toată binecuvântarea ce va urma din acestea
- se datoresc în întregime lui Isus.
Singurul nostru merit este că am întins mâinile să primim de la Domnul nostru Isus Hristos, această comoară nemaipomenită...
că am strigat din adâncul prăpastiei pierzării, ca să ne audă, ca să ne readucă în staulul Său...
Totuși ce mult este acest lucru!
Cât de mulți nu pot face - și nu fac nici atât!
Ba încă se împotrivesc și luptă contra mântuirii lor...
Ce nenorocire este o astfel de stare!
8 - Mereu acesta este harul: Isus a găsit... pe Petru și pe Andrei,
Isus a găsit... pe Levi,
Isus a găsit... Pavel,
- Isus, pe ei, nu ei pe Isus!
Apoi prin ei, Isus a găsit pe cei din Ierusalim,
din Roma și din Corint,
din Asia și din Europa,
din America și din Africa,
din Australia și până la marginile pământului!
Numai El ne-a găsit pe toți... Slavă veșnică Lui.
9 - Nimic altceva decât Sângele lui Hristos, îți spală sufletul de vina morții trăite fără Dumnezeu...
Cum nu poate spăla apa cea rece uleiul cel gros.
Nimic altceva nu poate îndepărta de pe conștiința ta, petele păcatului făcut și urmările lor veșnice.
- Numai Sângele Crucii lui Hristos.
Dacă nu-L primești pe El, - vei pieri în murdăria ta.
10 - Iată, până la tine firul mântuirii a mers bine.
Toți cei dinaintea ta și-au făcut datoria ducând mântuirea lor - și la alții.
Dacă tu însă nu-l vei duce acest fir mai departe,
dacă el se va rupe de la tine,
- toți cei care ar veni după tine se vor pierde,
iar tu ar trebui să răspunzi odată greu de tot pentru aceasta înaintea lui Dumnezeu
și a celor ce s-au pierdut din vina ta.
Să nu fie așa!
11 - Un om viu, o ființă vie, merge!
Numai un om mort, nu merge.
Ci trebuie să fie mereu dus și purtat.
- Și tu, dacă ești un suflet viu, în Lucrarea Domnului, trebuie să știi că Hristos îți poruncește: vino după Mine. Și trebuie să mergi!
Vino, nu aștepta să te tot trag mereu,
să te tot târâi mereu,
să fii tot împins mereu de la spate, de alții,
sau tras din față de ai tăi.
Vino, și umblă cu picioarele credinței tale. Nu aștepta să te tot poarte alții, pe brațele lor.
Sau cu patul.
Sau cu punga.
Sau cu darurile.
Sau cu munca lor...
Pășește tu, cu picioarele tale după Hristos și după frați.
12 - Domnul Isus muncește neîncetat să-i tot scoale pe unii de prin gropi,
de prin căderi și murdării,
să-i tot spele, și să-i tot tragă după El.
Să-i tot țină, să-i tot îndemne, să-i tot înduplece mereu.
În atâtea locuri, doi sau trei lucrători buni, se chinuiesc neîncetat și își scot sufletul, muncindu-se să-i țină pe picioare pe toți ceilalți.
Să-i poarte pe brațe, sau să-i tragă și să-i împingă înainte, pe urmele Domnului Isus.
Și adesea acestea câteva suflete luptătoare, sunt niște biete surori, care doar prin jertfă, prin post și prin rugăciune, trebuie să facă cu multe greutăți, ceea ce alții ar avea datoria să facă cu voioșie și cu putere.
Și ar putea face cu ușurință, numai nu vor!
Ce dureroasă primejdie este aceasta și ce mare pagubă este pentru toți.
Unele suflete după ani de zile de la nașterea lor din nou, nu se pot ridica nici acum de jos.
Nu pot merge în picioarele lor duhovnicești.
Aceștia sunt născuți bolnavi.
Ori s-au îmbolnăvit grav, îndată după nașterea lor.
Alții, câteva zile au avut un mers frumos, dar nu după multă vreme au căzut în vreo cursă. Și parcă și-au rupt amândouă picioarele, așa nu se mai vindecă!
Tu mergi hotărât și harnic după Domnul și după frați.
Atunci se va vedea că ești sănătos.
13 - Oamenii care își câștigă pâinea lor printr-o muncă ce depinde direct de Dumnezeu, fără o mijlocire străină, - totdeauna au fost credincioși.
Munca pescarilor, a păstorilor sau a plugarilor, este o astfel de muncă.
Pescarul își pregătește uneltele și barca lui, apoi se uită în sus:
dacă Dumnezeu îi dă cer senin și apă liniștită, el pleacă, lucrează, asudă, strânge și are ce să aducă acasă la familia sa.
Dacă Dumnezeu nu-i dă aceasta, - el așteaptă flămând.
Păstorul își pregătește turma - și se uită în sus:
dacă Dumnezeu dă ploaie sau soare, iarba va crește și turma lui va avea pășune iar el pâine.
Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, - el va tânji și va răbda.
Plugarul își pune sămânța în pământ, apoi se va uita și el tot în sus!...
dacă Dumnezeu îi binecuvântează și lui ogorul cu vreme de belșug, - are și el.
Dacă nu, va duce lipsă și el ca și ceilalți.
Ce minunată este o astfel de legătură cu Dumnezeu, împletită din cereri și mulțumiri!
14 - Cerul începe imediat deasupra capului nostru.
Deci Dumnezeul nostru care este în cer, - este imediat lângă noi.
El nu este un Dumnezeu izolat de noi, depărtat, despărțit de ceva, -
ci este chiar aici
gata să ne asculte,
gata să ne ajute,
gata să ne apere.
- Când cerul nostru nu este acoperit,
când deasupra capului nostru noi n-avem un tavan gros, între noi și Dumnezeu,
când noi avem un cer liber, - atunci între noi și Dumnezeul nostru nu-i nici un zid despărțitor...
Ce fericiți mergem atunci noi spre El.
Și vine El spre noi.
15 - Îndată ce s-a pus între noi și Dumnezeu tavanul afumat, - noi n-am mai cerut
și n-am mai așteptat pâinea de la Dumnezeu, Stăpânul Ceresc.
Ci am început să cerem și să așteptăm pâinea noastră, de la un alt stăpân - ca noi.
Câștigul nostru nu mai depinde de Dumnezeu, ci de un om.
Și atunci omul a început să ia locul lui Dumnezeu - în viața omenirii,
iar pentru că omul nu dă așa cum dădea Dumnezeu - ci pretinde - pâinea a trebuit mereu cucerită cu sânge
și păstrată cu lupte.
Atunci locul rugăciunii l-au luat protestele.
Locul meditației - agitația.
Locul seninului - fumul.
16 - Din pricina oamenilor cu nume cinstite de Dumnezeu, cinstit este și numele cetății lor,
el a rămas neuitat și nemuritor ca ei.
O, de-am ști noi să prețuim cu adevărat valoarea marilor oameni aleși și scumpi înaintea lui Dumnezeu, pentru a le urma credința și pentru a le imita faptele,
spre a ne învrednici și noi, toți concetățenii lor, de aceeași răsplată ca și ei,
care au trăit sau mai trăiesc încă printre noi!
Dar ce mici sunt totdeauna contemporanii adevăraților oameni mari!
17 - Poate și tu alergi, cercetezi, umbli și întrebi să-L afli pe Isus.
Și sunt mulți isuși,
multe duhuri
Cel despre care au vestit prorocii.
Și numai un Singur Duh. Și numai o singură Evanghelie.
Află-le pe acestea!