Nu descuraja niciodată
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Nu este fericire mai mare ca atunci când cei doi soţi merg după Hristos pe pământ!
Ei în curând pe urmele Lui vor ajunge amândoi şi unde locuieşte El. Adică în fericirea şi în lumina lui veşnică.
Dar nici durere mai mare nu-i când unul dintre cei doi soţi merge după păcate.
Sau amândoi.
2 - Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli, este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori parcă te ruşinezi cât de mult te-ai bucurat că ai găsit ceva, - deşi ceea ce ai găsit este un lucru aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Isus nu poate fi niciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
3 - Faţă de toţi oamenii ai datoria să-i chemi la Dumnezeu,
dar în primul rând ai cea mai mare datoria asta faţă de ai tăi...
- Ce bucurie când Simon îl urmează pe Andrei, - fratele lui, la Hristos!
- Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru cât bine i-a făcut fratele lui Andrei aducându-l la Domnul...
Ce om mare a făcut Hristos din Petru!
Şi cât bine a făcut el prin credinţa lui cea mare!
În toate faptele mari ale lui Petru, - un merit va avea şi Andrei care l-a adus la Hristos.
Fă şi tu aşa cu alţii.
4 - Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Isus, ne târam şi noi pe pământ ca viţele fără araci.
Întinate şi strâmbe.
Cu roade putrede şi acre,
- dar după ce ne-am legat viţa de Isus, îndreptându-ne şi ridicându-ne spre cer,
o, ce schimbare fericită am trăit şi trăim!
Ridică-te şi leagă-te de Hristos, ca să aduni roade sfinte.
5 - Toţi cei leneşi şi neroditori care merg la biserică numai ca să doarmă, sau să ia o pomană,
sau merg la adunările Domnului numai ca să se distreze cu cântări şi cu fală,
- sunt credincioşi numai cu numele, dar cu celelalte toate sunt la fel cu lumea.
- Toţi aceştia nu sunt decât o povară şi o durere, o nenorocire şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu!
6 - Nu descuraja niciodată în lupta şi în munca de a-i aduce pe ai tăi la Domnul.
De multe ori ţi se va lua astfel o mare piatră din drum, chiar dacă după ani de încercări tot n-ai reuşit.
Nu descuraja nici dacă familia ta nu-ţi dă bucuria pe care o aştepţi.
Stăruieşte mereu. Până la urmă munca ta nu va fi în zadar.
Fă aşa - şi ai să vezi!
7 - Toată mântuirea noastră de acum
şi toată binecuvântarea ce va urma din acestea
- se datoresc în întregime lui Isus.
Singurul nostru merit este că am întins mâinile să primim de la Domnul nostru Isus Hristos, această comoară nemaipomenită...
că am strigat din adâncul prăpastiei pierzării, ca să ne audă, ca să ne readucă în staulul Său...
Totuşi ce mult este acest lucru!
Cât de mulţi nu pot face - şi nu fac nici atât!
Ba încă se împotrivesc şi luptă contra mântuirii lor...
Ce nenorocire este o astfel de stare!
8 - Mereu acesta este harul: Isus a găsit... pe Petru şi pe Andrei,
Isus a găsit... pe Levi,
Isus a găsit... Pavel,
- Isus, pe ei, nu ei pe Isus!
Apoi prin ei, Isus a găsit pe cei din Ierusalim,
din Roma şi din Corint,
din Asia şi din Europa,
din America şi din Africa,
din Australia şi până la marginile pământului!
Numai El ne-a găsit pe toţi... Slavă veşnică Lui.
9 - Nimic altceva decât Sângele lui Hristos, îţi spală sufletul de vina morţii trăite fără Dumnezeu...
Cum nu poate spăla apa cea rece uleiul cel gros.
Nimic altceva nu poate îndepărta de pe conştiinţa ta, petele păcatului făcut şi urmările lor veşnice.
- Numai Sângele Crucii lui Hristos.
Dacă nu-L primeşti pe El, - vei pieri în murdăria ta.
10 - Iată, până la tine firul mântuirii a mers bine.
Toţi cei dinaintea ta şi-au făcut datoria ducând mântuirea lor - şi la alţii.
Dacă tu însă nu-l vei duce acest fir mai departe,
dacă el se va rupe de la tine,
- toţi cei care ar veni după tine se vor pierde,
iar tu ar trebui să răspunzi odată greu de tot pentru aceasta înaintea lui Dumnezeu
şi a celor ce s-au pierdut din vina ta.
Să nu fie aşa!
11 - Un om viu, o fiinţă vie, merge!
Numai un om mort, nu merge.
Ci trebuie să fie mereu dus şi purtat.
- Şi tu, dacă eşti un suflet viu, în Lucrarea Domnului, trebuie să ştii că Hristos îţi porunceşte: vino după Mine. Şi trebuie să mergi!
Vino, nu aştepta să te tot trag mereu,
să te tot târâi mereu,
să fii tot împins mereu de la spate, de alţii,
sau tras din faţă de ai tăi.
Vino, şi umblă cu picioarele credinţei tale. Nu aştepta să te tot poarte alţii, pe braţele lor.
Sau cu patul.
Sau cu punga.
Sau cu darurile.
Sau cu munca lor...
Păşeşte tu, cu picioarele tale după Hristos şi după fraţi.
12 - Domnul Isus munceşte neîncetat să-i tot scoale pe unii de prin gropi,
de prin căderi şi murdării,
să-i tot spele, şi să-i tot tragă după El.
Să-i tot ţină, să-i tot îndemne, să-i tot înduplece mereu.
În atâtea locuri, doi sau trei lucrători buni, se chinuiesc neîncetat şi îşi scot sufletul, muncindu-se să-i ţină pe picioare pe toţi ceilalţi.
Să-i poarte pe braţe, sau să-i tragă şi să-i împingă înainte, pe urmele Domnului Isus.
Şi adesea acestea câteva suflete luptătoare, sunt nişte biete surori, care doar prin jertfă, prin post şi prin rugăciune, trebuie să facă cu multe greutăţi, ceea ce alţii ar avea datoria să facă cu voioşie şi cu putere.
Şi ar putea face cu uşurinţă, numai nu vor!
Ce dureroasă primejdie este aceasta şi ce mare pagubă este pentru toţi.
Unele suflete după ani de zile de la naşterea lor din nou, nu se pot ridica nici acum de jos.
Nu pot merge în picioarele lor duhovniceşti.
Aceştia sunt născuţi bolnavi.
Ori s-au îmbolnăvit grav, îndată după naşterea lor.
Alţii, câteva zile au avut un mers frumos, dar nu după multă vreme au căzut în vreo cursă. Şi parcă şi-au rupt amândouă picioarele, aşa nu se mai vindecă!
Tu mergi hotărât şi harnic după Domnul şi după fraţi.
Atunci se va vedea că eşti sănătos.
13 - Oamenii care îşi câştigă pâinea lor printr-o muncă ce depinde direct de Dumnezeu, fără o mijlocire străină, - totdeauna au fost credincioşi.
Munca pescarilor, a păstorilor sau a plugarilor, este o astfel de muncă.
Pescarul îşi pregăteşte uneltele şi barca lui, apoi se uită în sus:
dacă Dumnezeu îi dă cer senin şi apă liniştită, el pleacă, lucrează, asudă, strânge şi are ce să aducă acasă la familia sa.
Dacă Dumnezeu nu-i dă aceasta, - el aşteaptă flămând.
Păstorul îşi pregăteşte turma - şi se uită în sus:
dacă Dumnezeu dă ploaie sau soare, iarba va creşte şi turma lui va avea păşune iar el pâine.
Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, - el va tânji şi va răbda.
Plugarul îşi pune sămânţa în pământ, apoi se va uita şi el tot în sus!...
dacă Dumnezeu îi binecuvântează şi lui ogorul cu vreme de belşug, - are şi el.
Dacă nu, va duce lipsă şi el ca şi ceilalţi.
Ce minunată este o astfel de legătură cu Dumnezeu, împletită din cereri şi mulţumiri!
14 - Cerul începe imediat deasupra capului nostru.
Deci Dumnezeul nostru care este în cer, - este imediat lângă noi.
El nu este un Dumnezeu izolat de noi, depărtat, despărţit de ceva, -
ci este chiar aici
gata să ne asculte,
gata să ne ajute,
gata să ne apere.
- Când cerul nostru nu este acoperit,
când deasupra capului nostru noi n-avem un tavan gros, între noi şi Dumnezeu,
când noi avem un cer liber, - atunci între noi şi Dumnezeul nostru nu-i nici un zid despărţitor...
Ce fericiţi mergem atunci noi spre El.
Şi vine El spre noi.
15 - Îndată ce s-a pus între noi şi Dumnezeu tavanul afumat, - noi n-am mai cerut
şi n-am mai aşteptat pâinea de la Dumnezeu, Stăpânul Ceresc.
Ci am început să cerem şi să aşteptăm pâinea noastră, de la un alt stăpân - ca noi.
Câştigul nostru nu mai depinde de Dumnezeu, ci de un om.
Şi atunci omul a început să ia locul lui Dumnezeu - în viaţa omenirii,
iar pentru că omul nu dă aşa cum dădea Dumnezeu - ci pretinde - pâinea a trebuit mereu cucerită cu sânge
şi păstrată cu lupte.
Atunci locul rugăciunii l-au luat protestele.
Locul meditaţiei - agitaţia.
Locul seninului - fumul.
16 - Din pricina oamenilor cu nume cinstite de Dumnezeu, cinstit este şi numele cetăţii lor,
el a rămas neuitat şi nemuritor ca ei.
O, de-am şti noi să preţuim cu adevărat valoarea marilor oameni aleşi şi scumpi înaintea lui Dumnezeu, pentru a le urma credinţa şi pentru a le imita faptele,
spre a ne învrednici şi noi, toţi concetăţenii lor, de aceeaşi răsplată ca şi ei,
care au trăit sau mai trăiesc încă printre noi!
Dar ce mici sunt totdeauna contemporanii adevăraţilor oameni mari!
17 - Poate şi tu alergi, cercetezi, umbli şi întrebi să-L afli pe Isus.
Şi sunt mulţi isuşi,
multe duhuri
Cel despre care au vestit prorocii.
Şi numai un Singur Duh. Şi numai o singură Evanghelie.
Află-le pe acestea!