Nu judecați nedrept
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Dacă inima care judecă s-ar cutremura rostind o sentință, atunci n-ar fi sentințe nedrepte,
nici nu s-ar mai chinui acolo oameni nevinovați,
nici n-ar fi atâtea lacrimi nevinovate care să ceară pedeapsă,
nici atâta sânge nevinovat care să ceară răzbunare,
nici atâtea fărădelegi care să ceară blestem,
nici atâtea vieți îngropate de tinere în iad, toate cerând osândă asupra celor care se fac vinovați de aceste nedreptăți,
- dacă inima care judecă s-ar cutremura.
2 - Fie prin cuvântul, fie prin tăcerea lor, toți oamenii judecă pe alții.
Poate aceia care tac când trebuie să vorbească, sau vorbesc când trebuie să tacă, fac cea mai rea judecată.
Sau fac ce nu trebuie să facă, sau spun ce nu trebuie să spună...
Și cu ce judecată judecați, cu aceea veți fi judecați voi înșivă.
3 - ... Voi toți cei care săvârșiți urâciuni împreună lui Dumnezeu sau împotriva celor nevinovați sau neajutorați,
- să știți că Cel ce vă va judeca pentru toate acestea este Dumnezeu, Fiul, care a fost mereu junghiat și străpuns de fărădelegile voastre, El suferă pentru străpunșii Lui și îi va răzbuna asupra tuturor celor ce i-au străpuns.
4 - Ferice de aceia care se judecă totdeauna pe ei înșiși, ca să nu judece deloc pe alții, oricât ar fi fost ei judecați și osândiți de alții.
5 - Datoria de cinstire față de Domnul nostru Isus Hristos este asemenea datoriei de cinstire față de Tatăl.
Fiind Una în lucrare, Tatăl și Fiul, Una sunt și în Persoană.
Și oricine păcătuiește împotriva Fiului, păcătuiește în același timp împotriva Tatălui. Va fi judecat și osândit la fel.
6 - Ce uimitor de fericit va fi pentru noi harul revelației Dumnezeiești, când Adevărul pe care noi acum Îl bănuim,
și I ne închinăm prin credința inimii
- ne va ridica până la cuprinderea Lui și cu toată priceperea minții.
Cu toată recunoștința vom mulțumi atunci pentru credința de astăzi.
7 - Nu auzirea cu plăcere și primirea cu bucurie numai,
- ci ascultarea cu împlinire și credința cu statornicie, are făgăduința vieții veșnice!
Fiindcă mulți au auzit cu plăcere și au primit cu bucurie în inima lor Cuvântul lui Hristos, ca sămânța căzută în loc pietros,
dar n-au adus nici un rod pentru Dumnezeu.
8 - Într-un fel este bucuria făgăduinței.
Și cu totul altfel trebuie să fie bucuria primirii.
Într-un fel ne bucurăm acum prin nădejde
dar când va sosi vremea să primim cu adevărat harul care ni-l va aduce arătarea lui Hristos, - bucuria noastră va fi negrăită și strălucită (1 Petru 1, 8).
Și abia atunci va fi deplină.
9 - Prin Hristos puteți privi plini de liniște și de îndrăzneală apropierea morții. Și venirea Judecății.
Puteți să vă apropiați plini de pace de capătul vieții și de capătul plecării,
voi nu veți mai vedea Judecata, dacă ați umblat cu toată sfințenia și credința în ascultarea de Hristos Domnul nostru Preaiubit.
Nici o frică să nu vă înfioare și nici o teamă să nu vă tulbure lumina feței și a inimii niciodată.
Tot ce vă așteaptă va fi numai fericit pentru voi și în viață și în moarte.
Și pe pământ și în ceruri.
Și pe drumul dintre acestea două.
10 - Vine un ceas când orice mort aude.
Când fiecărui mort i se strigă.
Când fiecărui suflet păcătos, personal i se adresează Hristos, îi strigă Hristos, îl cheamă Hristos.
Poate a sosit demult, sau poate a sosit chiar acum.
Poate ai auzit demult chemarea lui Dumnezeu și tot nu te-ai întors încă...
Acum este ceasul să te întorci. Vino!
11 - Oamenii pot să cerceteze tot ceea ce cade sub simțurile lor fizice sau sufletești.
Pot să cunoască multe din aceste lucruri,
dar puține pot să explice convingător și adevărat.
Una din minunile pe care oamenii le-au cercetat mereu și pe care o tot cercetează, o constată fără a putea explica, este viața. Originea, mișcarea și puterea vieții.
Cum a apărut viața în lume?
Ce este ea în sine
și care este izvorul ei?
- Asta încă nimeni în afară de Hristos n-a mai îndrăznit să spună că știe sigur.
Fiindcă El este Viața.
Viața de orice fel.
12 - În Hristos erau! În El era viața noastră înainte de a fi.
În Hristos era viața noastră și nu numai a noastră ci și a tuturor copiilor Săi credincioși. Viața întregii Sale Biserici vii căci Hristos are viața în Sine și o dă cui vrea.
În El era și viața noastră duhovnicească pe care o simțim acum în noi. Și care o trăim mai puternic și mai din plin chiar decât viața și mișcarea astalaltă trupească. Și toate gândurile noastre noi, erau în El (Colos. 1, 16).
Nu știm noi oare că atunci când avem părtășie cu Hristos simțim atât de puternică trăirea aceasta în noi, asemenea fiorului care ne pătrunde prin tot trupul, la atingerea unui fir curentat?
13 - O, noi știm că Hristos are viața în Sine! Căci știm că noi eram morți înainte de a ne atinge El. Iar El ne-a înviat.
Știm că noi, ca și tot ce este cu cât stăm în El, suntem vii.
Știm, fiindcă tot ce a izvorât din Hristos este viu și roditor.
Și numai aceasta este așa.
14 - Iată Arta din Hristos și despre El, de mii de ani această artă trăiește și formează gloria și fiorul Artei.
Hristos este tot tezaurul omenirii și tot ceea ce geniile lumii au putut crea mai de preț, mai durabil, mai măreț și mai frumos, este și rămâne arta creștină.
15 - Priviți Literatura și Muzica... Nimic pe lume nu a mai putut atinge strălucirea și frumusețea acelora care s-au scris despre Hristos și pentru El.
16 - Nimic pe lume nu se va mai ridica niciodată nu să le întreacă, dar nici măcar să se poată apropia de valoarea, de frumusețea și de trăinicia celor izvorâte din Hristos Domnul nostru.
Pentru cine oare s-a mai scris vreodată atât de sublim, ca lui Isus Hristos?
Ce opere ar mai putea să înfrunte oare atâtea veacuri, atâtea furii, atâtea prăbușiri - și totuși să rămână atât de vii, de proaspete, de actuale, ca acelea în care este Hristos și Viața din El?
17 - O, neputincioase majestăți și biete ideologii lumești...
Ce nimicuri sunteți voi. Și ce jalnice sunt forțele voastre cu care vreți să-L biruiți voi pe Hristos!
El, Coloana și Stânca veacurilor veșnice va supraviețui tuturor mâinilor voastre.
Strălucitor și Puternic, El va rămâne veșnic Forța și Lumina întregii creațiuni, izvorul nesecat și mereu nou, a tot ceea ce este viu și ne rămâne viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18).
Căci Hristos are viața în El Însuși!
Și Una cu Tatăl fiind El, este Izvorul și Puterea oricărei vieți.
18 - Nimeni nu-i poate înțelege pe oameni, dacă nu-i om.
Nimenea nu-i poate nici ajuta,
nici judeca drept,
nici avea milă de ei,
nici a-i iubi pe oameni, - dacă nu-i om.
Trebuie să fie cineva om, ca să poată avea răbdare, bunătate și liniște pentru oameni,
ca să-i poată judeca drept și cu milă pe oameni.
De aceea Fiului I s-a dat puterea să judece, fiindcă este Fiu al Omului. El era Omul!
19 - Hristos este Omul cel mai adânc om.
El a suferit cel mai adânc ca om.
El a simțit și a iubit cel mai adânc ca om.
El cunoaște și inima omului și luptele ei.
El cunoaște și puterea ispitelor și puterea înfrânării omului.
Și de aceea poate să judece căci are puterea să Se pună deplin pe Sine, după cum S-a și pus, în starea celui judecat.
20 - Nu vă mirați: vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul lui Isus Hristos.
Cât de buimăciți vor sări din somn atunci când se vor auzi strigați atât de puternic și pe numele lor, fiecare acei care se vor fi culcat pe pământ crezând că totul s-a sfârșit odată cu ultima bătaie a inimii lor!
Cât de îngroziți se vor trezi privind la dezlănțuirea înfricoșătoarei mânii a lui Dumnezeu, acei ce au disprețuit-o în viața aceasta pe pământ.