Nu judecaţi nedrept
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Dacă inima care judecă s-ar cutremura rostind o sentinţă, atunci n-ar fi sentinţe nedrepte,
nici nu s-ar mai chinui acolo oameni nevinovaţi,
nici n-ar fi atâtea lacrimi nevinovate care să ceară pedeapsă,
nici atâta sânge nevinovat care să ceară răzbunare,
nici atâtea fărădelegi care să ceară blestem,
nici atâtea vieţi îngropate de tinere în iad, toate cerând osândă asupra celor care se fac vinovaţi de aceste nedreptăţi,
- dacă inima care judecă s-ar cutremura.
2 - Fie prin cuvântul, fie prin tăcerea lor, toţi oamenii judecă pe alţii.
Poate aceia care tac când trebuie să vorbească, sau vorbesc când trebuie să tacă, fac cea mai rea judecată.
Sau fac ce nu trebuie să facă, sau spun ce nu trebuie să spună...
Şi cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi voi înşivă.
3 - ... Voi toţi cei care săvârşiţi urâciuni împreună lui Dumnezeu sau împotriva celor nevinovaţi sau neajutoraţi,
- să ştiţi că Cel ce vă va judeca pentru toate acestea este Dumnezeu, Fiul, care a fost mereu junghiat şi străpuns de fărădelegile voastre, El suferă pentru străpunşii Lui şi îi va răzbuna asupra tuturor celor ce i-au străpuns.
4 - Ferice de aceia care se judecă totdeauna pe ei înşişi, ca să nu judece deloc pe alţii, oricât ar fi fost ei judecaţi şi osândiţi de alţii.
5 - Datoria de cinstire faţă de Domnul nostru Isus Hristos este asemenea datoriei de cinstire faţă de Tatăl.
Fiind Una în lucrare, Tatăl şi Fiul, Una sunt şi în Persoană.
Şi oricine păcătuieşte împotriva Fiului, păcătuieşte în acelaşi timp împotriva Tatălui. Va fi judecat şi osândit la fel.
6 - Ce uimitor de fericit va fi pentru noi harul revelaţiei Dumnezeieşti, când Adevărul pe care noi acum Îl bănuim,
şi I ne închinăm prin credinţa inimii
- ne va ridica până la cuprinderea Lui şi cu toată priceperea minţii.
Cu toată recunoştinţa vom mulţumi atunci pentru credinţa de astăzi.
7 - Nu auzirea cu plăcere şi primirea cu bucurie numai,
- ci ascultarea cu împlinire şi credinţa cu statornicie, are făgăduinţa vieţii veşnice!
Fiindcă mulţi au auzit cu plăcere şi au primit cu bucurie în inima lor Cuvântul lui Hristos, ca sămânţa căzută în loc pietros,
dar n-au adus nici un rod pentru Dumnezeu.
8 - Într-un fel este bucuria făgăduinţei.
Şi cu totul altfel trebuie să fie bucuria primirii.
Într-un fel ne bucurăm acum prin nădejde
dar când va sosi vremea să primim cu adevărat harul care ni-l va aduce arătarea lui Hristos, - bucuria noastră va fi negrăită şi strălucită (1 Petru 1, 8).
Şi abia atunci va fi deplină.
9 - Prin Hristos puteţi privi plini de linişte şi de îndrăzneală apropierea morţii. Şi venirea Judecăţii.
Puteţi să vă apropiaţi plini de pace de capătul vieţii şi de capătul plecării,
voi nu veţi mai vedea Judecata, dacă aţi umblat cu toată sfinţenia şi credinţa în ascultarea de Hristos Domnul nostru Preaiubit.
Nici o frică să nu vă înfioare şi nici o teamă să nu vă tulbure lumina feţei şi a inimii niciodată.
Tot ce vă aşteaptă va fi numai fericit pentru voi şi în viaţă şi în moarte.
Şi pe pământ şi în ceruri.
Şi pe drumul dintre acestea două.
10 - Vine un ceas când orice mort aude.
Când fiecărui mort i se strigă.
Când fiecărui suflet păcătos, personal i se adresează Hristos, îi strigă Hristos, îl cheamă Hristos.
Poate a sosit demult, sau poate a sosit chiar acum.
Poate ai auzit demult chemarea lui Dumnezeu şi tot nu te-ai întors încă...
Acum este ceasul să te întorci. Vino!
11 - Oamenii pot să cerceteze tot ceea ce cade sub simţurile lor fizice sau sufleteşti.
Pot să cunoască multe din aceste lucruri,
dar puţine pot să explice convingător şi adevărat.
Una din minunile pe care oamenii le-au cercetat mereu şi pe care o tot cercetează, o constată fără a putea explica, este viaţa. Originea, mişcarea şi puterea vieţii.
Cum a apărut viaţa în lume?
Ce este ea în sine
şi care este izvorul ei?
- Asta încă nimeni în afară de Hristos n-a mai îndrăznit să spună că ştie sigur.
Fiindcă El este Viaţa.
Viaţa de orice fel.
12 - În Hristos erau! În El era viaţa noastră înainte de a fi.
În Hristos era viaţa noastră şi nu numai a noastră ci şi a tuturor copiilor Săi credincioşi. Viaţa întregii Sale Biserici vii căci Hristos are viaţa în Sine şi o dă cui vrea.
În El era şi viaţa noastră duhovnicească pe care o simţim acum în noi. Şi care o trăim mai puternic şi mai din plin chiar decât viaţa şi mişcarea astalaltă trupească. Şi toate gândurile noastre noi, erau în El (Colos. 1, 16).
Nu ştim noi oare că atunci când avem părtăşie cu Hristos simţim atât de puternică trăirea aceasta în noi, asemenea fiorului care ne pătrunde prin tot trupul, la atingerea unui fir curentat?
13 - O, noi ştim că Hristos are viaţa în Sine! Căci ştim că noi eram morţi înainte de a ne atinge El. Iar El ne-a înviat.
Ştim că noi, ca şi tot ce este cu cât stăm în El, suntem vii.
Ştim, fiindcă tot ce a izvorât din Hristos este viu şi roditor.
Şi numai aceasta este aşa.
14 - Iată Arta din Hristos şi despre El, de mii de ani această artă trăieşte şi formează gloria şi fiorul Artei.
Hristos este tot tezaurul omenirii şi tot ceea ce geniile lumii au putut crea mai de preţ, mai durabil, mai măreţ şi mai frumos, este şi rămâne arta creştină.
15 - Priviţi Literatura şi Muzica... Nimic pe lume nu a mai putut atinge strălucirea şi frumuseţea acelora care s-au scris despre Hristos şi pentru El.
16 - Nimic pe lume nu se va mai ridica niciodată nu să le întreacă, dar nici măcar să se poată apropia de valoarea, de frumuseţea şi de trăinicia celor izvorâte din Hristos Domnul nostru.
Pentru cine oare s-a mai scris vreodată atât de sublim, ca lui Isus Hristos?
Ce opere ar mai putea să înfrunte oare atâtea veacuri, atâtea furii, atâtea prăbuşiri - şi totuşi să rămână atât de vii, de proaspete, de actuale, ca acelea în care este Hristos şi Viaţa din El?
17 - O, neputincioase majestăţi şi biete ideologii lumeşti...
Ce nimicuri sunteţi voi. Şi ce jalnice sunt forţele voastre cu care vreţi să-L biruiţi voi pe Hristos!
El, Coloana şi Stânca veacurilor veşnice va supravieţui tuturor mâinilor voastre.
Strălucitor şi Puternic, El va rămâne veşnic Forţa şi Lumina întregii creaţiuni, izvorul nesecat şi mereu nou, a tot ceea ce este viu şi ne rămâne viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18).
Căci Hristos are viaţa în El Însuşi!
Şi Una cu Tatăl fiind El, este Izvorul şi Puterea oricărei vieţi.
18 - Nimeni nu-i poate înţelege pe oameni, dacă nu-i om.
Nimenea nu-i poate nici ajuta,
nici judeca drept,
nici avea milă de ei,
nici a-i iubi pe oameni, - dacă nu-i om.
Trebuie să fie cineva om, ca să poată avea răbdare, bunătate şi linişte pentru oameni,
ca să-i poată judeca drept şi cu milă pe oameni.
De aceea Fiului I s-a dat puterea să judece, fiindcă este Fiu al Omului. El era Omul!
19 - Hristos este Omul cel mai adânc om.
El a suferit cel mai adânc ca om.
El a simţit şi a iubit cel mai adânc ca om.
El cunoaşte şi inima omului şi luptele ei.
El cunoaşte şi puterea ispitelor şi puterea înfrânării omului.
Şi de aceea poate să judece căci are puterea să Se pună deplin pe Sine, după cum S-a şi pus, în starea celui judecat.
20 - Nu vă miraţi: vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui Isus Hristos.
Cât de buimăciţi vor sări din somn atunci când se vor auzi strigaţi atât de puternic şi pe numele lor, fiecare acei care se vor fi culcat pe pământ crezând că totul s-a sfârşit odată cu ultima bătaie a inimii lor!
Cât de îngroziţi se vor trezi privind la dezlănţuirea înfricoşătoarei mânii a lui Dumnezeu, acei ce au dispreţuit-o în viaţa aceasta pe pământ.