Păcatul, izvorul răului
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Unde domneşte păcatul, toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo ceea ce trebuie să fie înălţat este dispreţuit. Dar ceea ce trebuie să fie jos, se găseşte deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine şi rânduială într-un loc.
2 - Oameni învechiţi în rătăcirile vinovate se găsesc oriunde.
Şi ei sunt gata să omoare oricând pe oricine pentru ele chiar şi pe Hristos, din inimile lor şi ale altora.
Fără nici o ezitare şi fără nici o întârziere.
Unii Îl omoară pentru sabat,
alţii pentru botez,
alţii pentru vorbirea în limbi,
alţii pentru împărăţia de o mie de ani,
alţii pentru stilul vechi,
alţii pentru minuni,
alţii pentru alte superstiţii şi obiceiuri.
Căci uriaşul cel negru al formalismului necredincios, este cel mai grozav duşman al credinţei vii şi al unităţii Bisericii vii.
3 - Nu există pe pământ nimic mai păgubitor şi mai vrednic de osândă ca o fiinţă care nu lucrează, trăind în păcatul leneviei,
care are pricepere şi putere, dar nu lucrează nimic folositor,
care cheamă şi trăieşte din binefacerile cerului şi ale pământului, dar nu produce nimic, nici pentru cer, nici pentru pământ.
Când tot ce are pe pământ viaţă, şi tot ce nu este blestemat de Dumnezeu, lucrează şi rodeşte ceva bun, leneşul singur nu face decât rău.
4 - Priviţi Natura! - Ce este oare fără rost şi fără muncă în mişcarea de rotaţie de la orice răsărit spre orice răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la un rod spre alt rod? De la o viaţă spre alta?
Este o neîncetată lucrare în tot ce se vede, sau nu se vede.
De la cea mai mică fiinţă până la cel mai necuprins Sistem, - absolut toate cu ascultare şi cu o rânduială desăvârşită lucrează şi se mişcă mereu.
În toate acestea, viaţa şi mişcarea tuturor este Dumnezeul Veşnic Pretutindeni, Prezent şi Puternic şi Iubitor.
5 - Tu fiinţă omenească, oricare ai fi şi oriunde ai fi, ai fost creat numai pentru a lucra binele şi pentru a aduce partea ta de rod. Spre a face ceea ce este frumos şi folositor pe lume, să fie şi mai frumos şi mai folositor. Mai bine. Şi mai mult, din partea ta.
Unit cu Hristos poţi face binele.
Rupt de El, poţi face numai răul şi păcatul.
6 - Faci răul şi păcatul chiar şi atunci când nu faci nimic.
Fiindcă omul care nu face nimic bun, este un om care fură şi înşală, adică face răul.
Fură şi timpul şi aerul şi lumina şi pâinea şi locul pe care stă, fără să lucreze nimic.
Şi înşală pe Dumnezeu şi pe oamenii Săi, luând din munca acestora pe degeaba. Fără a face el nimic.
Leneşule, toate câte sunt pe lumea asta te osândesc. Toate fac ceva. Până şi o râmă se mişcă.
Numai tu nu lucrezi nimic, decât păcat.
7 - Hristos a venit să dezlege totul din lanţurile păcatului, ale morţii şi ale diavolului.
Toată lucrarea lui Hristos este de a dezlega.
El a dezlegat de la început lumina de întuneric,
cerul de pământ,
uscatul de ape,
binele de rău,
neprihănirea de păcat,
viaţa de moarte.
El a dezlegat legăturile păcatului în care zăcea omenirea căzută.
De aceea toate puterile răului s-au unit totdeauna ca să lupte împotriva Lui, căci Hristos este Căpetenia Biruitorilor şarpelui. A şarpelui ce umblă mereu numai ca să lege sufletele oamenilor.
8 - Dintre toţi vrăjmaşii libertăţii omeneşti, cei care Îl urăsc mai necruţător pe Hristos, sunt cei care au interesul ca sufletele să fie legate şi robite.
Cei care au interesul exploatării sufletului. Şi avantajele dezbinării şi robirii duhovniceşti.
Cei care au interesul ca oamenii să nu fie dezlegaţi din ceea ce odată a fost statornicit prin şiretenie şi păstrat prin apăsare şi minciună.
Cei care au interesul ca sistemul lor de exploatare să nu se prăbuşească.
Întreaga lor existenţă fiind clădită numai pe aceasta, ei ar rămâne atunci ai nimănui. De aceea ei urăsc pe Hristos Eliberatorul.
În locul odihnei trecătoare, El a adus pentru toţi câţi vin la El odihna veşnică a iubirii, a credinţei, a împăcării cu Tatăl (Evrei 4, 5-11).
Odihna netulburată a unirii omului cu Izvorul Veşnic al Odihnei. Pacea sufletului numai în aceasta odihnă este desăvârşită.
10 - Pentru ca sufletul să iasă la soare, trebuie să-i fie luat opaiţul la care încă mai orbecăieşte.
Numai atunci omul e dezlegat deplin, când Hristos îi rupe şi legăturile îngustimii confesionaliste în care este legat de mândria şi egoismul celor obişnuiţi să nu se supună nimănui, ci numai să comande tuturor.
11 - După cum calculat face Hristos mişcarea de rotaţie a nopţii şi a zilei, a iernii şi a verii, a soarelui şi a stelelor, cu precizie de miimi de secundă, - aşa este şi va fi El în toate.
Toate evenimentele vin exact la timpul lor rânduit de Dumnezeu şi nimic din ce se întâmplă nu este întâmplător.
Totul este aşa, nu pentru că oamenii vor să fie aşa ci pentru că Domnul vrea să fie aşa.
Puteţi fi încredinţaţi voi toţi cei care trăiţi pe pământ, că aşa este. Fie că vreţi, fie că nu vreţi să credeţi acum în existenţa lui Dumnezeu, - fiţi încredinţaţi de acest adevăr, prin lucrările Lui.
12 - Dacă Isus Hristos S-a făcut deopotrivă cu Dumnezeu, este pentru că El era şi este Dumnezeu într-adevăr.
Şi dacă este într-adevăr Dumnezeu, El făcând ispăşirea păcatelor noastre, fiţi siguri că ele sunt chiar ispăşite.
13 - Unitatea dintre Tatăl şi Fiul fiind desăvârşită, Fiul are aceeaşi putere ca şi Tatăl.
Tot ce se supune Fiului şi se face pentru Fiul, Tatălui I se supune şi Lui I se face.
Toţi cei care Îl adoră pe Tatăl, Îl adoră pe Hristos,
şi oricine tăgăduieşte pe Hristos, Îl tăgăduieşte pe Dumnezeu.
Tatăl şi Fiul sunt nu numai Una ci Unul.
14 - Tatăl dă viaţă şi Fiul dă viaţă precum şi Duhul Sfânt dă viaţă.
Dar pentru că Tatăl a dat totul în Mâinile Fiului, numai aceia care cred în Numele Fiului au totul, în El (Colos. 1, 15-20).
Iar cei care n-au pe Fiul, nu pot avea nici pe Tatăl (1 Ioan 2, 23). Aceasta este o taină şi un adevăr în care este toată mântuirea pentru oricine o crede.
15 - Privind munţii, sau privind marea,
privind furtuna zbuciumată sau seninul liniştit,
privind cerul încărcat cu stele sau câmpul încărcat cu minuni,
- numai din puţinul pe care îl putem vedea şi cuprinde din toate acestea, toată fiinţa noastră se umple de uimire şi de admiraţie,
de respect şi de evlavie faţă de Dumnezeu.
Faţă de Acela care le-a gândit atât de desăvârşit
şi le-a creat atât de frumos.
Dar această alegere a venit în urma cunoaşterii de către Domnul, pentru aceia pe care i-a ştiut mai dinainte... Căci pe aceia i-a hotărât El să fie asemenea Chipului Fiului Său, fiindcă după cum cunoaşte toate lucrurile viitoare, El i-a ştiut pe toţi oamenii viitori.
17 - Şi acelora care au primit credinţa Lui le-a făgăduit El viaţa. Şi vrea să le-o dea.
Pentru că i-a cunoscut mai dinainte, că atunci când vor afla despre viaţa aceasta, ei vor primi-o cu bucurie şi o vor preţui cu adevărat.
Acesta este singurul criteriu al alegerii şi nu predestinaţia.
18 - Numai acela poate judeca drept pe altul, care a fost judecat cândva el însuşi pe nedrept.
Numai acela trebuie să judece, care cunoaşte osânda nevinovată.
Şi numai acela are dreptul să judece, care are o inimă plină de iubire şi de milă. Adică Dumnezeu. Şi cei ca El.
Oricine nu-i iubeşte pe toţi, nu trebuie să judece niciodată pe nimeni.
19 - Numai cel care iubeşte poate judeca simţit şi cu înţelepciune.
Toţi ceilalţi judecă cu patimă sau cu nepăsare.
Judecă fără inimă sau fără judecată.
20 - O, dacă toţi judecătorii de pe lume are trece ei înşişi întâi ca Hristos prin toate judecăţile lor nedrepte, înainte de a ajunge ei ca să judece pe alţii.
Dacă ar trece şi ei prin bătăi, prin închisori,
prin batjocuri şi prin foamete,
prin mizerie şi chinuri, prin care fac ei să treacă alţii,
- pentru a cunoaşte din experienţa lor personală, cum se trăieşte acolo unde ei aruncă zilnic mii şi mii de oameni,
pe zeci şi zeci de ani,
cu atâta uşurinţă prin sentinţele lor.
Abia atunci am avea judecători drepţi.