Păcatul, izvorul răului
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Unde domnește păcatul, toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo ceea ce trebuie să fie înălțat este disprețuit. Dar ceea ce trebuie să fie jos, se găsește deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine și rânduială într-un loc.
2 - Oameni învechiți în rătăcirile vinovate se găsesc oriunde.
Și ei sunt gata să omoare oricând pe oricine pentru ele chiar și pe Hristos, din inimile lor și ale altora.
Fără nici o ezitare și fără nici o întârziere.
Unii Îl omoară pentru sabat,
alții pentru botez,
alții pentru vorbirea în limbi,
alții pentru împărăția de o mie de ani,
alții pentru stilul vechi,
alții pentru minuni,
alții pentru alte superstiții și obiceiuri.
Căci uriașul cel negru al formalismului necredincios, este cel mai grozav dușman al credinței vii și al unității Bisericii vii.
3 - Nu există pe pământ nimic mai păgubitor și mai vrednic de osândă ca o ființă care nu lucrează, trăind în păcatul leneviei,
care are pricepere și putere, dar nu lucrează nimic folositor,
care cheamă și trăiește din binefacerile cerului și ale pământului, dar nu produce nimic, nici pentru cer, nici pentru pământ.
Când tot ce are pe pământ viață, și tot ce nu este blestemat de Dumnezeu, lucrează și rodește ceva bun, leneșul singur nu face decât rău.
4 - Priviți Natura! - Ce este oare fără rost și fără muncă în mișcarea de rotație de la orice răsărit spre orice răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la un rod spre alt rod? De la o viață spre alta?
Este o neîncetată lucrare în tot ce se vede, sau nu se vede.
De la cea mai mică ființă până la cel mai necuprins Sistem, - absolut toate cu ascultare și cu o rânduială desăvârșită lucrează și se mișcă mereu.
În toate acestea, viața și mișcarea tuturor este Dumnezeul Veșnic Pretutindeni, Prezent și Puternic și Iubitor.
5 - Tu ființă omenească, oricare ai fi și oriunde ai fi, ai fost creat numai pentru a lucra binele și pentru a aduce partea ta de rod. Spre a face ceea ce este frumos și folositor pe lume, să fie și mai frumos și mai folositor. Mai bine. Și mai mult, din partea ta.
Unit cu Hristos poți face binele.
Rupt de El, poți face numai răul și păcatul.
6 - Faci răul și păcatul chiar și atunci când nu faci nimic.
Fiindcă omul care nu face nimic bun, este un om care fură și înșală, adică face răul.
Fură și timpul și aerul și lumina și pâinea și locul pe care stă, fără să lucreze nimic.
Și înșală pe Dumnezeu și pe oamenii Săi, luând din munca acestora pe degeaba. Fără a face el nimic.
Leneșule, toate câte sunt pe lumea asta te osândesc. Toate fac ceva. Până și o râmă se mișcă.
Numai tu nu lucrezi nimic, decât păcat.
7 - Hristos a venit să dezlege totul din lanțurile păcatului, ale morții și ale diavolului.
Toată lucrarea lui Hristos este de a dezlega.
El a dezlegat de la început lumina de întuneric,
cerul de pământ,
uscatul de ape,
binele de rău,
neprihănirea de păcat,
viața de moarte.
El a dezlegat legăturile păcatului în care zăcea omenirea căzută.
De aceea toate puterile răului s-au unit totdeauna ca să lupte împotriva Lui, căci Hristos este Căpetenia Biruitorilor șarpelui. A șarpelui ce umblă mereu numai ca să lege sufletele oamenilor.
8 - Dintre toți vrăjmașii libertății omenești, cei care Îl urăsc mai necruțător pe Hristos, sunt cei care au interesul ca sufletele să fie legate și robite.
Cei care au interesul exploatării sufletului. Și avantajele dezbinării și robirii duhovnicești.
Cei care au interesul ca oamenii să nu fie dezlegați din ceea ce odată a fost statornicit prin șiretenie și păstrat prin apăsare și minciună.
Cei care au interesul ca sistemul lor de exploatare să nu se prăbușească.
Întreaga lor existență fiind clădită numai pe aceasta, ei ar rămâne atunci ai nimănui. De aceea ei urăsc pe Hristos Eliberatorul.
În locul odihnei trecătoare, El a adus pentru toți câți vin la El odihna veșnică a iubirii, a credinței, a împăcării cu Tatăl (Evrei 4, 5-11).
Odihna netulburată a unirii omului cu Izvorul Veșnic al Odihnei. Pacea sufletului numai în aceasta odihnă este desăvârșită.
10 - Pentru ca sufletul să iasă la soare, trebuie să-i fie luat opaițul la care încă mai orbecăiește.
Numai atunci omul e dezlegat deplin, când Hristos îi rupe și legăturile îngustimii confesionaliste în care este legat de mândria și egoismul celor obișnuiți să nu se supună nimănui, ci numai să comande tuturor.
11 - După cum calculat face Hristos mișcarea de rotație a nopții și a zilei, a iernii și a verii, a soarelui și a stelelor, cu precizie de miimi de secundă, - așa este și va fi El în toate.
Toate evenimentele vin exact la timpul lor rânduit de Dumnezeu și nimic din ce se întâmplă nu este întâmplător.
Totul este așa, nu pentru că oamenii vor să fie așa ci pentru că Domnul vrea să fie așa.
Puteți fi încredințați voi toți cei care trăiți pe pământ, că așa este. Fie că vreți, fie că nu vreți să credeți acum în existența lui Dumnezeu, - fiți încredințați de acest adevăr, prin lucrările Lui.
12 - Dacă Isus Hristos S-a făcut deopotrivă cu Dumnezeu, este pentru că El era și este Dumnezeu într-adevăr.
Și dacă este într-adevăr Dumnezeu, El făcând ispășirea păcatelor noastre, fiți siguri că ele sunt chiar ispășite.
13 - Unitatea dintre Tatăl și Fiul fiind desăvârșită, Fiul are aceeași putere ca și Tatăl.
Tot ce se supune Fiului și se face pentru Fiul, Tatălui I se supune și Lui I se face.
Toți cei care Îl adoră pe Tatăl, Îl adoră pe Hristos,
și oricine tăgăduiește pe Hristos, Îl tăgăduiește pe Dumnezeu.
Tatăl și Fiul sunt nu numai Una ci Unul.
14 - Tatăl dă viață și Fiul dă viață precum și Duhul Sfânt dă viață.
Dar pentru că Tatăl a dat totul în Mâinile Fiului, numai aceia care cred în Numele Fiului au totul, în El (Colos. 1, 15-20).
Iar cei care n-au pe Fiul, nu pot avea nici pe Tatăl (1 Ioan 2, 23). Aceasta este o taină și un adevăr în care este toată mântuirea pentru oricine o crede.
15 - Privind munții, sau privind marea,
privind furtuna zbuciumată sau seninul liniștit,
privind cerul încărcat cu stele sau câmpul încărcat cu minuni,
- numai din puținul pe care îl putem vedea și cuprinde din toate acestea, toată ființa noastră se umple de uimire și de admirație,
de respect și de evlavie față de Dumnezeu.
Față de Acela care le-a gândit atât de desăvârșit
și le-a creat atât de frumos.
Dar această alegere a venit în urma cunoașterii de către Domnul, pentru aceia pe care i-a știut mai dinainte... Căci pe aceia i-a hotărât El să fie asemenea Chipului Fiului Său, fiindcă după cum cunoaște toate lucrurile viitoare, El i-a știut pe toți oamenii viitori.
17 - Și acelora care au primit credința Lui le-a făgăduit El viața. Și vrea să le-o dea.
Pentru că i-a cunoscut mai dinainte, că atunci când vor afla despre viața aceasta, ei vor primi-o cu bucurie și o vor prețui cu adevărat.
Acesta este singurul criteriu al alegerii și nu predestinația.
18 - Numai acela poate judeca drept pe altul, care a fost judecat cândva el însuși pe nedrept.
Numai acela trebuie să judece, care cunoaște osânda nevinovată.
Și numai acela are dreptul să judece, care are o inimă plină de iubire și de milă. Adică Dumnezeu. Și cei ca El.
Oricine nu-i iubește pe toți, nu trebuie să judece niciodată pe nimeni.
19 - Numai cel care iubește poate judeca simțit și cu înțelepciune.
Toți ceilalți judecă cu patimă sau cu nepăsare.
Judecă fără inimă sau fără judecată.
20 - O, dacă toți judecătorii de pe lume are trece ei înșiși întâi ca Hristos prin toate judecățile lor nedrepte, înainte de a ajunge ei ca să judece pe alții.
Dacă ar trece și ei prin bătăi, prin închisori,
prin batjocuri și prin foamete,
prin mizerie și chinuri, prin care fac ei să treacă alții,
- pentru a cunoaște din experiența lor personală, cum se trăiește acolo unde ei aruncă zilnic mii și mii de oameni,
pe zeci și zeci de ani,
cu atâta ușurință prin sentințele lor.
Abia atunci am avea judecători drepți.