Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
Când sufletele oamenilor și mai ales ale fraților se vor feri de tine cu teamă și cu sfiiciune,
când inimile celor apropiați ai tăi se închid față de tine, în răceală, în rezervă, în tăinuială,
când cuvântul tău nu-i ascultat și pilda ta nu-i urmată,
când oile tale se feresc de tine,
și când vezi că ochii lor te pândesc cu răceală, cu frică sau cu neîncredere,
- atunci tu ești un păstor străin.
Ești un străin cu inima și de iubirea celor cu care tu nu mai ai nimic, când nu mai poți avea părtășie.
Oile tale vor privi la tine totdeauna cu neîncredere și chiar cu vrăjmășie ca la un străin primejdios.
Inima lor va fi departe de tine și pașii lor nu te vor putea urma.
Toate sfaturile tale vor răsuna în gol, fiindcă în glasul tău oile tale nu vor putea recunoaște și simți niciodată căldura sfintei legături a încrederii și iubirii sincere.
Și cu cât vei fugi tu mai mult după ele, cu atâta oile tale vor fugi mai tare de tine.
Fiindcă pe oi, de-alungat le poți alunga din urmă, cu ciomagul tău, sau cu țipetele tale,
- dar de atras după tine, nu le poți atrage decât dacă știi să le cucerești iubirea și încrederea sufletului lor,
iar pentru a le putea atrage, se cere un suflet curat și plin de dragoste fierbinte față de ele. Suflet, pe care străinul nu-l are.
Iar oile, ființele cele mai simple, mai nevinovate și mai fără vicleșug, te simt că nici tu nu-l ai,
căci sufletul păstorului,
sau lipsa lui de suflet,
este lucrul cel mai ușor de simțit de o oaie.
Pe ființele nevinovate, duhul nu le înșală.
Există nu numai idei hoațe și patimi hoațe care vin în numele păcatului ca să fure, să junghie și să prăpădească oile Domnului,
și în numele Evangheliei Sale,
într-un fel prefăcut și viclean, dar vin numai să fure, să junghie și să prăpădească (Matei 24, 24; 2 Cor. 11, 13-15),
fură prin învățăturile lor noi și prin credințele lor străine, apoi junghie și prăpădesc.
Aceștia au prăpădit și vor mai prăpădi încă pe mulți din cei lesne crezători care se lasă furați.
Cel mai greu de primit și de păzit sunt cele două porunci ale Domnului care vorbesc despre ascultare și despre statornicie.
Adică cele două însușiri pe care le au oile sănătoase. Și fără de care piere toată turma, care cade în neascultare de Păstor ori în nestatornicie în urmarea Lui.
Orice suflet care nu ia seama bine la acestea - din prostie sau din încăpățânare, acela va ajunge totdeauna răpit de hoții aceștia și se va pierde cu siguranță (Evrei 10, 25-28).
Preabunule Doamne Isuse,
Te rugăm ai milă și grijă de turma Ta totdeauna și de fiecare oaie în parte.
Ai milă și grijă de ele mai ales în vremile când înșelătorul umblă cu prefăcătorie, prin învățături amăgitoare și cu vorbe pline de vicleșug să înșele dacă va fi cu putință chiar și pe cei aleși (Marc. 13, 22 ; 2 Cor. 11, 14; Efes. 4, 14),
vrând să-i amăgească pe ai Tăi spre a părăsi învățătura Ta și locul în care le-ai așezat Tu.
Fă-i pe toți să vadă că aceștia le vreau pierzarea și nu mântuirea lor. Căci iată ce au făcut cu cei care i-au urmat.
Nu lăsa oile Tale bune să meargă deloc după învățăturile lor străine
și nici după o altă evanghelie și un alt duh,
ci credincioși harului dintâi, să se mântuiască prin statornicia lor.
Amin.