Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
Când sufletele oamenilor şi mai ales ale fraţilor se vor feri de tine cu teamă şi cu sfiiciune,
când inimile celor apropiaţi ai tăi se închid faţă de tine, în răceală, în rezervă, în tăinuială,
când cuvântul tău nu-i ascultat şi pilda ta nu-i urmată,
când oile tale se feresc de tine,
şi când vezi că ochii lor te pândesc cu răceală, cu frică sau cu neîncredere,
- atunci tu eşti un păstor străin.
Eşti un străin cu inima şi de iubirea celor cu care tu nu mai ai nimic, când nu mai poţi avea părtăşie.
Oile tale vor privi la tine totdeauna cu neîncredere şi chiar cu vrăjmăşie ca la un străin primejdios.
Inima lor va fi departe de tine şi paşii lor nu te vor putea urma.
Toate sfaturile tale vor răsuna în gol, fiindcă în glasul tău oile tale nu vor putea recunoaşte şi simţi niciodată căldura sfintei legături a încrederii şi iubirii sincere.
Şi cu cât vei fugi tu mai mult după ele, cu atâta oile tale vor fugi mai tare de tine.
Fiindcă pe oi, de-alungat le poţi alunga din urmă, cu ciomagul tău, sau cu ţipetele tale,
- dar de atras după tine, nu le poţi atrage decât dacă ştii să le cucereşti iubirea şi încrederea sufletului lor,
iar pentru a le putea atrage, se cere un suflet curat şi plin de dragoste fierbinte faţă de ele. Suflet, pe care străinul nu-l are.
Iar oile, fiinţele cele mai simple, mai nevinovate şi mai fără vicleşug, te simt că nici tu nu-l ai,
căci sufletul păstorului,
sau lipsa lui de suflet,
este lucrul cel mai uşor de simţit de o oaie.
Pe fiinţele nevinovate, duhul nu le înşală.
Există nu numai idei hoaţe şi patimi hoaţe care vin în numele păcatului ca să fure, să junghie şi să prăpădească oile Domnului,
şi în numele Evangheliei Sale,
într-un fel prefăcut şi viclean, dar vin numai să fure, să junghie şi să prăpădească (Matei 24, 24; 2 Cor. 11, 13-15),
fură prin învăţăturile lor noi şi prin credinţele lor străine, apoi junghie şi prăpădesc.
Aceştia au prăpădit şi vor mai prăpădi încă pe mulţi din cei lesne crezători care se lasă furaţi.
Cel mai greu de primit şi de păzit sunt cele două porunci ale Domnului care vorbesc despre ascultare şi despre statornicie.
Adică cele două însuşiri pe care le au oile sănătoase. Şi fără de care piere toată turma, care cade în neascultare de Păstor ori în nestatornicie în urmarea Lui.
Orice suflet care nu ia seama bine la acestea - din prostie sau din încăpăţânare, acela va ajunge totdeauna răpit de hoţii aceştia şi se va pierde cu siguranţă (Evrei 10, 25-28).
Preabunule Doamne Isuse,
Te rugăm ai milă şi grijă de turma Ta totdeauna şi de fiecare oaie în parte.
Ai milă şi grijă de ele mai ales în vremile când înşelătorul umblă cu prefăcătorie, prin învăţături amăgitoare şi cu vorbe pline de vicleşug să înşele dacă va fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi (Marc. 13, 22 ; 2 Cor. 11, 14; Efes. 4, 14),
vrând să-i amăgească pe ai Tăi spre a părăsi învăţătura Ta şi locul în care le-ai aşezat Tu.
Fă-i pe toţi să vadă că aceştia le vreau pierzarea şi nu mântuirea lor. Căci iată ce au făcut cu cei care i-au urmat.
Nu lăsa oile Tale bune să meargă deloc după învăţăturile lor străine
şi nici după o altă evanghelie şi un alt duh,
ci credincioşi harului dintâi, să se mântuiască prin statornicia lor.
Amin.