O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania, și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.
În Betania, după învierea lui Lazăr, trebuie să fi fost atunci un pelerinaj necontenit,
un fluviu de oameni care curgeau mergând și venind din toate părțile, așa cum se întâmplă totdeauna acolo unde se petrece o minune ca asta.
Desigur că mulți veneau să vadă pe Isus, Hristosul lui Dumnezeu, care face astfel de minuni pe care nimeni altul nu le-a mai făcut. Și care vorbește cuvinte pe care nimeni altul nu le-a mai spus.
Va fi fost ceva cam ca la Maglavit pe vremea minunii de acolo...
Dar cei mai mulți vor fi venit și pentru a-l vedea pe Lazăr cel care a fost mort de patru zile și a înviat. Așa ceva era într-adevăr nemaipomenit.
Căci dacă despre tânărul din Nain sau despre fiica lui Iair s-ar fi putut presupune că au suferit numai o moarte aparentă,
că ar fi fost numai într-un fel de leșin mai greu, iar Mântuitorul i-a trezit din acest leșin prin atingerea Sa, nefiind morți decât de curând,
- cum de fapt nu-și zic despre aceste minuni mulți necredincioși... și chiar mai zic încă
despre Lazăr însă, orice necredință nu mai avea ce să spună,
el fusese mort, îngropat de patru zile, intrase deja în putrefacție și mirosea greu, ca un cadavru în descompunere,
iar de el, Mântuitorul nici măcar nu Se atinsese, ca de alții,
ci îl strigase numai, și îi poruncise ca un Dumnezeu să vină din moarte și să iese din mormânt...
Iar mortul Lazăr s-a întors din moarte și a ieșit din mormânt.
Chipul morții s-a șters de peste el și i-a revenit chipul vieții.
Groaza care întotdeauna îl însoțește pe cel mort a pierit dintr-o dată
și a venit bucuria prietenoasă și apropierea iubitoare, care însoțește viața.
Moartea era cum n-ar fi venit, viața era cum n-ar fi plecat. Ce înspăimântătoare și ce fericită minune se petrecuse! Ce limpede și ce uriașă era prezența și puterea lui Dumnezeu acolo!
Câte n-aveau ei - cei care veneau din toate părțile la Lazăr - să-l întrebe - și mai ales câte ar avea el să le spună acum! După ce trecuse prin valea umbrei morții atât de aievea!
Drag prieten și slujitor al lui Hristos, lumea a auzit multe despre Hristos și poate și despre tine, și vin mulți dorind mult ca să-L audă și să-L vadă pe Isus, la voi,
- dar să știți că mulți vor veni și vor dori să te vadă și pe tine, care spui că ești un înviat din morți, un cunoscut și un cunoscător al lui Isus,
Dacă Dumnezeu ne-a înviat, El ne-a zidit în Hristos Isus, pentru faptele bune pe care le-a pregătit mai dinainte ca să umblăm în ele (Efes. 2, 10).
De aceea nu trebuie să uităm niciodată, ci totdeauna să ne aducem aminte că dacă Dumnezeu S-a îndurat de noi și ne-a adus la viață din putrefacția păcatelor în care zăceam morți,
- noi trebuie să trăim o astfel de viață și să umblăm într-un alt fel în mijlocul celor care se uită după noi, ca după niște oameni cu adevărat noi. Ca după niște minuni ale lui Hristos.
Cei ce vin la noi, trebuie să plece înapoi slăvind pe Dumnezeu.
Când vin la biserică oamenii nu vin numai pentru Hristos, ci vin și pentru Lazăr, pentru slujitorul pus acolo să-L arate pe El, acelora care vin.
Iar dacă nu vin, atunci nu din pricina lui Isus nu vin, ci din pricina acelui Lazăr care este tot mort.
Când vin sufletele la adunare nu vin numai pentru Hristos, căci puține suflete au ajuns la acea stare să vină doar pentru Isus,
- ci vin, sau nu vin - și din pricina Lazărilor celor pe care îi văd și îi aud acolo.
Cum mărturisești tu suflete, căruia Dumnezeu ți-a făcut bine?
Cum mărturisești tu Lazăre despre Hristos, celor care vin să te vadă și să te audă? Tu ce spui și tu ce arați acelor care vin să te vadă, auzind că tu ai înviat din morți și că nu mai zaci mort în păcate, cum făceai înainte, în felul celorlalți oameni!
Ai tu cu adevărat acum o viață nouă și o umblare nouă, care să-i facă pe oameni să slăvească pe Dumnezeu din pricina învierii tale? (Matei 5, 16),
- sau din pricina ta ajunge mai degrabă hulit Numele lui Hristos, și disprețuită Lucrarea Lui? (Rom. 2, 24).
Ia foarte bine seama la aceste întrebări, căci în curând pentru toate acestea să știi că te va chema Dumnezeu la judecată (Ecles. 11, 9).
Doamne Dumnezeule Înfricoșat și Atotputernic,
prin care poți să omori și prin care poți să învii...
prin care alegi pe cine Îți place și împietrești pe cine vrei.
Tu poți face tot ce vrei cu vasele Tale căci Tu ești Făcătorul lor -
Dar slavă Ție că ai binevoit să Te înduri chiar de noi. Și din niște vase de ocară, ne-ai făcut vase ale slavei. Din niște pierduți ne-ai făcut aflați și din niște morți cum eram, ne-ai făcut înviați ai Tăi.
Trezește-ne cutremurător, conștiința datoriei atât de mari, pe care o avem, de a umbla, de a lucra și a vorbi, într-un chip cu totul sfânt și curat potrivit cu noua viață pe care trebuie s-o avem, și potrivit cu voia Ta, care ne-ai adus la această viață, pentru a umbla pe căile ei și în lumina ei, aducând roadele ei.
Ca să fim și vrednici ca să primim cununa ei.
Pentru ca după cum Tu ești cinstea noastră să fim și noi cinstea Ta.
Amin.