Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
Lumina aprinsă este mai puternică decât întunericul. Oricât de slabă să fie o lumină, ea tot biruie întunericul şi-l împrăştie, oricât de tare ar fi el.
Bucuria curată este mai tare decât întristarea, oricât de scurtă să fie o bucurie, ea te poate face să uiţi uneori chiar ani lungi de întristare şi de dureri.
Dragostea adevărată este mai înaltă decât păcatele, oricât de puţin cunoscută să fie, dragostea adevărată acopere o sumedenie de păcate (1 Petru 4, 8).
O, cât de adevărate sunt aceste lucruri!
Aduceţi-vă aminte când s-a terminat războiul cel îndelungat şi cumplit, cel mai mare şi îngrozitor:
- când s-a strigat: pace!
- S-a făcut pace!
- Războiul s-a sfârşit...
O, ce explozie de bucurie universală a fost clipa acestei veşti atât de mult dorite şi atât de îndelung amânate, - aduceţi-vă aminte!
Oamenii cântau, plângeau, se sărutau unii pe alţii pe străzi, îşi aruncau căciulile în aer - înnebuniseră de bucurie. Nu mai ştiau ce fac şi ce spun.
O, ce clipă a fost aceea şi cum a umplut ea cu bucurie totul!
Cine îşi mai aducea aminte atunci de suferinţele războiului, în marea bucurie a păcii?
Am văzut când s-a terminat cu închisorile!
Când s-a strigat: Liberarea!...
- A sosit liberarea!
- Suntem liberi cu toţii!
- Plecăm acasă!...
- O, nu vă puteţi închipui ce a fost!
S-au putut vedea aievea minuni.
Bolnavi pe moarte s-au vindecat de bucurie.
Slăbănogi şi paralizaţi s-au ridicat cântând şi plângând făcându-şi bagajele.
Sufletele întunecate s-au luminat ca de o înviere cerească.
Şi chinuiţii îmbrăţişau pe chinuitorii lor.
Clipa negrăitei bucurii îi făcea să uite anii îndelungaţi ai negrăitei întristări.
Am văzut oameni scăpând din spital.
Ori sosind dintr-o călătorie lungă şi primejdioasă.
Ori ajungând un liniştit senin de soare, după o noapte înspăimântată.
Ori revăzând pe cineva drag, după o îndelungată despărţire.
- Ori scăpând de cutremur...
- Ei bine, fiecare din aceste clipe erau atât de puternice, încât de pe feţele şi de pe inimile celor ce le trăiau - s-a şters dintr-o dată toată durerea trecutului întunecat.
Şi s-a aşezat strălucitoare lumina bucuriei sosite.
Dar oricât de multe astfel de învieri ca din morţi, am fi putut vedea până acum, sau ne-am putut închipui,
- ceea ce va fi la împlinirea făgăduinţei pe care le-a spus-o Mântuitorul sfinţilor Săi ucenici în acest verset, ne este încă de neînchipuit.
Întocmai după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc (1 Cor. 2, 9).
Dar cum o mireasă se bucură la sosirea preaiubitului ei, nu atât de lucrurile pe care i le aduce el - ci de fiinţa lui,
- tot aşa, în negrăita clipă a apariţiei Mult Doritului nostru Mântuitor Isus Hristos,
- lumea întreagă, cu tot ce este în ea în iuţeala unui fulger se va transforma total într-o înviere veşnică pentru noi, ca şi cum în miezul unei nopţi de iarnă geroasă ar apare fulgerător soarele unei amiezi de vară fierbinte pe cer.
Faţa Lui Slăvită va lumina dintr-o dată totul.
Puterea Lui Dumnezeiască va transforma totul într-o clipă.
Şi tot ce va fi în clipa aceasta nu numai că va anula şi va şterge cu desăvârşire şi pe totdeauna din inimile celor ce L-au aşteptat, iubind Venirea Lui, orice lacrimă, orice durere şi orice umbră a îndelungatelor întristări trăite,
- dar va transforma în ei amintirile tuturor acestora, în nişte izvoare de bucurii veşnice, aducându-şi aminte că toate acestea le-au răbdat din dragostea pentru Dulcele lor Isus, Strălucitul lor Mire şi Soare.
Scumpii mei fraţi şi surori!
În noaptea furtunoasă de acum, gândiţi-vă o clipă la Faţa Soarelui Dorit care va răsări atunci pentru noi toţi pe totdeauna.
În foametea de acum, gândiţi-vă la masa care ni se va întinde.
În bolile de acum, la vindecarea de atunci.
În ocara şi nedreptatea de acum, - la cununia de atunci.
Şi în scuipările celor ce vă ocărăsc - la clipa sărutării lui Hristos.
Şi nu vă veţi mai aduce aminte şi nu vă mai părea nimic cu neputinţă să mai suferiţi încă puţină vreme, până când Cel ce Vine, va veni.
Slavă veşnică Ţie Mult Doritul şi Aşteptatul nostru Mântuitor şi Soare şi Mire şi Împărat şi Dumnezeu.
Slavă veşnică Venirii Tale după care tânjeşte sufletul ucenicilor Tăi, chiar din clipa plecării Tale.
Slavă Puterii pe care o ai de a-Ţi împlini tot ce ai făgăduit.
Slavă Dragostei cu care pregăteşti bucuria revederii noastre şi locul petrecerii veşnice cu noi.
Slavă Ţie pentru tot ce va fi atunci şi care va transforma totul după cum Tu ai făgăduit (Apoc. 22, 7).
Ferice de acei care pot crede. Ei trăiesc încă din mijlocul luptelor grele bucuria Marii Sărbători a Victoriei Veşnice. Slavă Ţie.
Amin.