Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
Lumina aprinsă este mai puternică decât întunericul. Oricât de slabă să fie o lumină, ea tot biruie întunericul și-l împrăștie, oricât de tare ar fi el.
Bucuria curată este mai tare decât întristarea, oricât de scurtă să fie o bucurie, ea te poate face să uiți uneori chiar ani lungi de întristare și de dureri.
Dragostea adevărată este mai înaltă decât păcatele, oricât de puțin cunoscută să fie, dragostea adevărată acopere o sumedenie de păcate (1 Petru 4, 8).
O, cât de adevărate sunt aceste lucruri!
Aduceți-vă aminte când s-a terminat războiul cel îndelungat și cumplit, cel mai mare și îngrozitor:
- când s-a strigat: pace!
- S-a făcut pace!
- Războiul s-a sfârșit...
O, ce explozie de bucurie universală a fost clipa acestei vești atât de mult dorite și atât de îndelung amânate, - aduceți-vă aminte!
Oamenii cântau, plângeau, se sărutau unii pe alții pe străzi, își aruncau căciulile în aer - înnebuniseră de bucurie. Nu mai știau ce fac și ce spun.
O, ce clipă a fost aceea și cum a umplut ea cu bucurie totul!
Cine își mai aducea aminte atunci de suferințele războiului, în marea bucurie a păcii?
Am văzut când s-a terminat cu închisorile!
Când s-a strigat: Liberarea!...
- A sosit liberarea!
- Suntem liberi cu toții!
- Plecăm acasă!...
- O, nu vă puteți închipui ce a fost!
S-au putut vedea aievea minuni.
Bolnavi pe moarte s-au vindecat de bucurie.
Slăbănogi și paralizați s-au ridicat cântând și plângând făcându-și bagajele.
Sufletele întunecate s-au luminat ca de o înviere cerească.
Și chinuiții îmbrățișau pe chinuitorii lor.
Clipa negrăitei bucurii îi făcea să uite anii îndelungați ai negrăitei întristări.
Am văzut oameni scăpând din spital.
Ori sosind dintr-o călătorie lungă și primejdioasă.
Ori ajungând un liniștit senin de soare, după o noapte înspăimântată.
Ori revăzând pe cineva drag, după o îndelungată despărțire.
- Ori scăpând de cutremur...
- Ei bine, fiecare din aceste clipe erau atât de puternice, încât de pe fețele și de pe inimile celor ce le trăiau - s-a șters dintr-o dată toată durerea trecutului întunecat.
Și s-a așezat strălucitoare lumina bucuriei sosite.
Dar oricât de multe astfel de învieri ca din morți, am fi putut vedea până acum, sau ne-am putut închipui,
- ceea ce va fi la împlinirea făgăduinței pe care le-a spus-o Mântuitorul sfinților Săi ucenici în acest verset, ne este încă de neînchipuit.
Întocmai după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc (1 Cor. 2, 9).
Dar cum o mireasă se bucură la sosirea preaiubitului ei, nu atât de lucrurile pe care i le aduce el - ci de ființa lui,
- tot așa, în negrăita clipă a apariției Mult Doritului nostru Mântuitor Isus Hristos,
- lumea întreagă, cu tot ce este în ea în iuțeala unui fulger se va transforma total într-o înviere veșnică pentru noi, ca și cum în miezul unei nopți de iarnă geroasă ar apare fulgerător soarele unei amiezi de vară fierbinte pe cer.
Fața Lui Slăvită va lumina dintr-o dată totul.
Puterea Lui Dumnezeiască va transforma totul într-o clipă.
Și tot ce va fi în clipa aceasta nu numai că va anula și va șterge cu desăvârșire și pe totdeauna din inimile celor ce L-au așteptat, iubind Venirea Lui, orice lacrimă, orice durere și orice umbră a îndelungatelor întristări trăite,
- dar va transforma în ei amintirile tuturor acestora, în niște izvoare de bucurii veșnice, aducându-și aminte că toate acestea le-au răbdat din dragostea pentru Dulcele lor Isus, Strălucitul lor Mire și Soare.
Scumpii mei frați și surori!
În noaptea furtunoasă de acum, gândiți-vă o clipă la Fața Soarelui Dorit care va răsări atunci pentru noi toți pe totdeauna.
În foametea de acum, gândiți-vă la masa care ni se va întinde.
În bolile de acum, la vindecarea de atunci.
În ocara și nedreptatea de acum, - la cununia de atunci.
Și în scuipările celor ce vă ocărăsc - la clipa sărutării lui Hristos.
Și nu vă veți mai aduce aminte și nu vă mai părea nimic cu neputință să mai suferiți încă puțină vreme, până când Cel ce Vine, va veni.
Slavă veșnică Ție Mult Doritul și Așteptatul nostru Mântuitor și Soare și Mire și Împărat și Dumnezeu.
Slavă veșnică Venirii Tale după care tânjește sufletul ucenicilor Tăi, chiar din clipa plecării Tale.
Slavă Puterii pe care o ai de a-Ți împlini tot ce ai făgăduit.
Slavă Dragostei cu care pregătești bucuria revederii noastre și locul petrecerii veșnice cu noi.
Slavă Ție pentru tot ce va fi atunci și care va transforma totul după cum Tu ai făgăduit (Apoc. 22, 7).
Ferice de acei care pot crede. Ei trăiesc încă din mijlocul luptelor grele bucuria Marii Sărbători a Victoriei Veșnice. Slavă Ție.
Amin.