Nu umbla să-ți tai din cruce
Pr. Iosif Trifa - Ia-ți crucea ta
Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu?... Ți se pare prea grea crucea și te-ai apucat să tai ceva din ea? Zadarnică încercare, iubitul Meu. Căci crucea ta ți-am dat-o Eu și numai Eu singur pot să ți-o ușurez sau să ți-o îngreunez. Numai Eu singur pot să ți-o fac mai ușoară sau mai grea.
Eu ți-am cioplit crucea după puterile tale și nu o poți face nici mai grea, nici mai ușoară. Iar dacă totuși vei încerca să-ți ușurezi crucea, să tai o bucată din ea, simți-vei îndată că, în loc să se ușureze, ea ți s-a făcut mai grea.
Fiul Meu! Nu te mai ocupa cu ispita de a-ți ușura crucea. Și nici a ți-o face mai grea din ce este. Ci poartă-ți cu umilință crucea pe care Eu ți-am hotărât-o și Eu am pus-o pe umerii tăi. Căci a-ți mări sau a-ți micșora crucea, numai Mie Îmi este dat.
Fiul Meu! Ți se pare prea grea crucea? Ridică-ți ochii în sus și privește la Mine.
Eu singur ți-o pot ușura. Și Eu singur îți pot da putere pentru purtarea ei. Umblând de capul tău să-ți ușurezi crucea, te vei pomeni că mai grea ai făcut-o. Umblând să fugi de ea, te vei pomeni că ea aleargă mai tare după tine.
Fiul Meu! Ca să-ți ușurezi crucea, nu căuta ajutorul și mângâierea lumii. Căci omul nu-ți poate ușura crucea. Adă-ți aminte de mângâietorii lui Iov, care, în loc să-i aducă mângâiere, îi sporeau durerile.
Nu căuta, iubitul Meu, a-ți ușura crucea nici încrezându-te prea mult în „prietenii” tăi. Căci vei ajunge să guști cuvintele Mele, că nu e bine să te prea încrezi în om (Ps 117, 8).
Și în loc să-ți ușureze crucea, te vei pomeni că „prietenii” ți-au făcut-o mai grea. Ridică-ți ochii mereu în sus, spre Mine.
Eu singur te pot ajuta, Eu singur te pot mângâia și întări.
Rugăciune
Da, Doamne. Fiul Tău cel nepriceput se apleacă în fața Ta cu lacrimi de căință. Mărturisesc și recunosc nebunia mea, că am încercat de atâtea ori să tai din crucea pe care înțelepciunea și dragostea Ta mi‑a dat‑o. În nebunia mea, crezusem că voi afla alinarea durerilor mele în afară de Tine. Dar amarnică mi‑a fost această încercare. De câte ori am umblat să‑mi tai din cruce, ea mai grea mi s‑a făcut.
Acum mă întorc rușinat și plin de căință la picioarele Crucii Tale. Îți încredințez Ție, numai Ție, suspinele și lacrimile mele, căci Tu singur mă poți mângâia și ajuta. Ai milă de mine, Doamne, și mă mângâie.