Poartă-ți crucea în fiecare zi!
Pr. Iosif Trifa - Ia-ți crucea ta
Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu? Ți se pare crucea prea grea și ai pus-o jos?
Ți se pare calea prea lungă și vrei să faci un popas? Vrei să scapi de purtarea crucii măcar pe o bucată de timp?
Dar, o, iubitul Meu, zadarnică îți este și încercarea aceasta. Adu-ți aminte că Eu am spus în Evanghelie lămurit că „oricine vrea să vină după Mine trebuie să-și ia crucea în fiecare zi (Lc 9, 23). Purtarea crucii este un lucru de fiecare zi, de fiecare clipă. Deodată cu răsăritul soarelui, în fiecare zi, în fiecare dimineață, Eu îți pregătesc, iubitul Meu, crucea pe care trebuie s-o porți în acea zi.
Tu, iubitul Meu, nu ai dreptul să-ți dai crucea jos de pe umeri. Eu ți-am pus-o pe umeri și numai Eu am dreptul să ți-o iau jos, atunci când înțelepciunea Mea află de bine. Nu merge după Mine acela care din când în când vrea să-și pună crucea la o parte; vrea să poposească cu ea și vrea să mai meargă și fără ea. Nu merge după Mine acela care crede că-și poate uita de cruce și de greutatea ei, folosind fel de fel de amăgiri lumești.
Fiul Meu, uită-te în lume și-i vei vedea pe unii oameni care caută să-și uite de cruce, mergând pe la cârciumi și desfătări lumești. Pe unii ca aceștia îi auzi spunând că vreau „să-și uite de necaz”. Pe la ușile cârciumilor, ale cinematografelor, ale petrecerilor și desfătărilor, stau grămezi de cruci. Sunt crucile celor care se duc cu ele acolo „să-și uite de necaz”.
Rugăciune
O, Doamne Iisuse, cât de scump este cuvântul Tău, că trebuie să ne purtăm crucea în fiecare zi!
Și cât de mare este nebunia celor care umblă să scape de cruce, îmbătându‑se cu desfătările și bețiile lumii! O, iartă-mă, Doamne Iisuse, că și eu am fost multă vreme în nebunia aceasta. Poposeam cu crucea pe la desfătările lumești. Și umblam mereu să scap de cruce; să‑i simt cât mai puțin greutatea. Să fac cât mai multe popasuri. Și să călătoresc cât mai mult fără greutatea ei. Acum îmi văd, Iisuse Doamne, nebunia mea, Și mă întorc smerit sub crucea care ai pus‑o pe umerii mei. Și iubesc această cruce.
În fiecare dimineață, îmi îmbrățișez crucea, o sărut și o așez cu răbdare pe umerii mei. Și ca o pecete o pun pe inima mea (Cânt. 8, 6).
Iar când mă simt slab, eu Te chem pe Tine. Mă uit țintă la Tine și Tu îndată mă izbăvești, mă mângâi și mă ajuți să plec înainte, tot înainte, pe urmele Tale.