Și privește mereu în sus!
Pr. Iosif Trifa - Ia-ți crucea ta
Fiul Meu, ți se pare crucea prea grea? O, privește mereu în sus către cer. Nu te uita la lume, ci te uită la cer. Privind mereu în sus, vei afla că drumul crucii are o singură direcție: în sus, către cer.
Drumul crucii n-are coborâș, ci numai suiș. Crucea n-are nici măcar drum de șes, ci numai drum de suit. Cu crucea trebuie să urci mereu. Cu crucea ta trebuie să vii la Golgota Mea. Iar Eu am fost răstignit sus pe deal, pentru ca toți cei ce vin la Mine să urce, să suie.
Fiul Meu, nu te îngrozi de urcușul crucii. Uită-te bine în sus, la cer, și vei vedea că pe calea asta îngustă și grea au suit toți acei care petrec acum în slava Mea.
Fiul Meu, uită-te în sus, la cer; uită-te la raza și lumina care se pogoară de acolo. Pentru cine am pregătit Eu oare slava și bucuria din cer?
Pentru tine, iubitul Meu, și pentru toți care în această viață crucea ca jug au purtat. Aceștia sunt cei care au semănat cu lacrimi, iar pe urmă cu bucurie vor secera (Ps 125, 5).
Multe au suferit, multe au răbdat, dar mare le-a fost pe urmă răsplata.
Fiul Meu, oricât de lungă ți s-ar părea viața, în marea veșnicie ea este numai o clipă. Iar cu această clipă - oricât de grea ar fi fost ea - cei înțelepți și-au asigurat aici, în cer, fericirea cea veșnică.
Deci, fiul Meu, oricât de grea ți s-ar părea crucea, curaj! Încă puțin, numai puțin, și vei scăpa și tu în marea veșnicelor bucurii. Încă puțin, numai puțin, și vei vedea și tu deschizându-ți-se cerul și brațele Mele. Pentru o clipă trecătoare de suferință, vei dobândi o veșnicie netrecătoare de fericire.
Rugăciune
Da, Doamne, mie mi s‑a părut crucea așa de grea tocmai pentru că, apăsat de greutatea ei, eu priveam tot în jos spre pământ. Dar de acum voi privi numai în sus, mereu în sus, spre cerul unde mă așteaptă sfârșitul călătoriei.
O, dragule cer! O, frumosule cer, cât de scumpă este lumina care vine din lumina ta! Și cât de dulce este dulceața care vine din dulceața ta! O, lasă‑ți razele tale să cadă mereu peste mine și peste lacrimile mele. Oricât de mult aș suferi, tu, dragule cer, spune‑mi mereu că toată suferința mea este un picur față de fericirea de acolo!
O, dragule cer, fă să aud tot mereu muzica ta cea dulce, chemarea ta cea dulce. Fură‑mă mereu cu vraja ta, ca să trăiesc mai mult pentru tine decât pentru pământ. Să trăiesc ca un străin și călător pe pământ (Evr 11, 14), până în clipa când voi scăpa la tine, patria mea cea scumpă de mâine.