Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.
Nu Dumnezeu Se înșală când ne cheamă și ne alege pe noi ci noi ne înșelăm când nu-L alegem din toată inima pe El.
Nu Domnul pierde prin despărțirea noastră de El, ci noi pierdem.
N-a chemat oare Dumnezeu la mântuire pe atât de mulți din cei care I-au auzit Cuvântul Evangheliei Sale? Pe toți aceia care I-au văzut lucrările Sale cele mari și minunate? Pe toți aceia cu care El a făcut minuni?
N-a fost oare din belșug revărsată dragostea lui Dumnezeu peste sufletele acestora? Nu le-a dat El o atât de mare cinste? Nu le-a făcut aceleași făgăduințe și nu i-a făcut oare și pe ei părtași acelorași bucurii ale Duhului?
De ce atunci unii s-au lepădat de El și L-au trădat?
De ce oare unii nu s-au putut despărți cu totul de păcat? Și nu I-au putut preda inima lor întreagă, așa cum s-ar fi căzut să facă?
De ce oare nu I-au fost ei sinceri, când Hristos le-a arătat atâta dragoste și încredere?
Iată Dumnezeu i-a învrednicit de iubirea Sa și de chemarea la mântuirea Lui pe toți oamenii.
Însă pe cei care s-au predat în slujba Sa i-a învrednicit și de încrederea Lui, pentru a le da o și mai mare îndrăzneală să lupte și să biruiască.
Ba mădularelor de mai puțină cinste, le dă uneori cele mai frumoase podoabe pentru a le face să se silească cu atât mai mult, ca să ajungă la o frumusețe proprie.
Nu i-a ales oare Hristos pe toți aceia care s-au deosebit în Lucrarea de vestire a Evangheliei Sale?
Nu le-a dat El oare Același Duh și aceeași lumină care să-i călăuzească pe toți?
Nu le-a poruncit El oare tuturor să aibă aceeași iubire, smerenie și curăție în umblarea împreună
și nu le-a atras oare tuturor în același fel, luarea aminte asupra primejdiei și ispitelor pe care le vor întâmpina și pe care vor trebui să le biruiască?
Atunci de ce dar, unii din ei au fost draci?
De ce au ascultat de Veliar și s-au dezbinat rupând Biserica și nimicind sufletele celor lesne crezători?
De ce oare unii din ei (o, atât de mulți!) umblă mereu cu planuri și cu pofte drăcești în inima lor și astăzi?
Dacă nu pot trăi în sfințenie, în dragoste și în lumină, de ce nu se apucă de altă meserie?
De ce nu spun cinstit: nu-i de noi calea aceasta!
- Și să meargă și cu numele pe calea pe care merg cu fapta!
Toți cei care trăiesc în Biserica lui Hristos și în adunarea lui Dumnezeu, dar nu trăiesc după poruncile și după voia lui Dumnezeu, sunt niște draci.
Dumnezeu i-a ales să fie sfinți, dar ei și-au ales să fie demoni.
Dumnezeu i-a chemat la har, la lepădarea de sine și la înfrânare, dar ei se dedau la păcat, la vrăjmășie și la pofte satanice.
dar ei au ales interesele lumești, lăcomia de bani și slava lumească. Și au făcut în loc de iubire și unitate - ură și dezbinări.
De ce oare în semănătura curată a Evangheliei au apărut și mai apar încă atâtea buruieni și neghină?
Cine face lucrul acesta și prin cine îl face?
Oare nu diavolul cel nevăzut îl face prin fiii lui cei văzuți?
Prin umblarea conștientă în păcat,
prin făptuirea cu știința a răului,
prin purtarea numelui de slujitori și fii aleși ai lui Hristos când inima lor este fățarnică și vândută roabă vreunui păcat ascuns sau mai multora,
când conștiința lor este întinată și necinstită,
când faptele, gândurile și vorbele lor sunt nelegiuite și necinstite!
Când în felul acesta, cineva se pune în slujba mamonei nimicirii, omul săvârșește cea mai mare dintre toate crimele împotriva lui Dumnezeu. Căci din pricina aceasta se aduce de obicei cea mai mare hulă și pagubă Numelui Cel cutremurător de Sfânt al lui Dumnezeu. Și Lucrării Evangheliei lui Hristos (Rom. 2, 24).
Din pricina acestora se dezbină biserici alese ale lui Dumnezeu și se strică temple minunate ale lui Hristos (1 Cor. 3, 17).
Din pricina acestora se smintesc și se pierd sufletele curate ale multor copii ai lui Dumnezeu (Marcu 9, 42).
și din pricina faptelor lor apoi, aceștia își pierd calitatea de fii ai lui Dumnezeu, ajungând nu numai fii ai diavolului, ci chiar diavoli (Ioan 8, 44),
așa cum Mântuitorul îl numește în versetul acesta pe Iuda.
Și pe toți cei care vor face ca el.
Doamne Isuse, Ocrotitorul Bisericii Tale și Păstorul Turmei Tale,
Te rugăm cu inima strânsă de durere și de amărăciune, curățește din Lucrarea Ta tot ce este străin de duhul ei și de învățătura prin care i-ai dat harul și solia Ta sfântă.
Scoate dintre lucrătorii Tăi pe toți acei care umblă cu gânduri ascunse și cu învățături străine să strice Lucrarea Ta și să o abată de la misiunea ei, pentru care Tu ai ridicat-o și ai păstrat-o.
Pentru ca toți ai Tăi una fiind în învățătură și în credință, în cuget și duh, să Te slujească pe Tine, împlinindu-Ți planul și dorința, spre mântuirea acelora între care ai pus-o și pentru care ai rânduit-o de la început.
Amin.
+
Păcatul este călcarea cu deplină știință
și cu voia liberă,
- prin gând,
prin cuvânt,
sau prin faptă,
a voii lui Dumnezeu.
Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă.