Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.
Nu Dumnezeu Se înşală când ne cheamă şi ne alege pe noi ci noi ne înşelăm când nu-L alegem din toată inima pe El.
Nu Domnul pierde prin despărţirea noastră de El, ci noi pierdem.
N-a chemat oare Dumnezeu la mântuire pe atât de mulţi din cei care I-au auzit Cuvântul Evangheliei Sale? Pe toţi aceia care I-au văzut lucrările Sale cele mari şi minunate? Pe toţi aceia cu care El a făcut minuni?
N-a fost oare din belşug revărsată dragostea lui Dumnezeu peste sufletele acestora? Nu le-a dat El o atât de mare cinste? Nu le-a făcut aceleaşi făgăduinţe şi nu i-a făcut oare şi pe ei părtaşi aceloraşi bucurii ale Duhului?
De ce atunci unii s-au lepădat de El şi L-au trădat?
De ce oare unii nu s-au putut despărţi cu totul de păcat? Şi nu I-au putut preda inima lor întreagă, aşa cum s-ar fi căzut să facă?
De ce oare nu I-au fost ei sinceri, când Hristos le-a arătat atâta dragoste şi încredere?
Iată Dumnezeu i-a învrednicit de iubirea Sa şi de chemarea la mântuirea Lui pe toţi oamenii.
Însă pe cei care s-au predat în slujba Sa i-a învrednicit şi de încrederea Lui, pentru a le da o şi mai mare îndrăzneală să lupte şi să biruiască.
Ba mădularelor de mai puţină cinste, le dă uneori cele mai frumoase podoabe pentru a le face să se silească cu atât mai mult, ca să ajungă la o frumuseţe proprie.
Nu i-a ales oare Hristos pe toţi aceia care s-au deosebit în Lucrarea de vestire a Evangheliei Sale?
Nu le-a dat El oare Acelaşi Duh şi aceeaşi lumină care să-i călăuzească pe toţi?
Nu le-a poruncit El oare tuturor să aibă aceeaşi iubire, smerenie şi curăţie în umblarea împreună
şi nu le-a atras oare tuturor în acelaşi fel, luarea aminte asupra primejdiei şi ispitelor pe care le vor întâmpina şi pe care vor trebui să le biruiască?
Atunci de ce dar, unii din ei au fost draci?
De ce au ascultat de Veliar şi s-au dezbinat rupând Biserica şi nimicind sufletele celor lesne crezători?
De ce oare unii din ei (o, atât de mulţi!) umblă mereu cu planuri şi cu pofte drăceşti în inima lor şi astăzi?
Dacă nu pot trăi în sfinţenie, în dragoste şi în lumină, de ce nu se apucă de altă meserie?
De ce nu spun cinstit: nu-i de noi calea aceasta!
- Şi să meargă şi cu numele pe calea pe care merg cu fapta!
Toţi cei care trăiesc în Biserica lui Hristos şi în adunarea lui Dumnezeu, dar nu trăiesc după poruncile şi după voia lui Dumnezeu, sunt nişte draci.
Dumnezeu i-a ales să fie sfinţi, dar ei şi-au ales să fie demoni.
Dumnezeu i-a chemat la har, la lepădarea de sine şi la înfrânare, dar ei se dedau la păcat, la vrăjmăşie şi la pofte satanice.
dar ei au ales interesele lumeşti, lăcomia de bani şi slava lumească. Şi au făcut în loc de iubire şi unitate - ură şi dezbinări.
De ce oare în semănătura curată a Evangheliei au apărut şi mai apar încă atâtea buruieni şi neghină?
Cine face lucrul acesta şi prin cine îl face?
Oare nu diavolul cel nevăzut îl face prin fiii lui cei văzuţi?
Prin umblarea conştientă în păcat,
prin făptuirea cu ştiinţa a răului,
prin purtarea numelui de slujitori şi fii aleşi ai lui Hristos când inima lor este făţarnică şi vândută roabă vreunui păcat ascuns sau mai multora,
când conştiinţa lor este întinată şi necinstită,
când faptele, gândurile şi vorbele lor sunt nelegiuite şi necinstite!
Când în felul acesta, cineva se pune în slujba mamonei nimicirii, omul săvârşeşte cea mai mare dintre toate crimele împotriva lui Dumnezeu. Căci din pricina aceasta se aduce de obicei cea mai mare hulă şi pagubă Numelui Cel cutremurător de Sfânt al lui Dumnezeu. Şi Lucrării Evangheliei lui Hristos (Rom. 2, 24).
Din pricina acestora se dezbină biserici alese ale lui Dumnezeu şi se strică temple minunate ale lui Hristos (1 Cor. 3, 17).
Din pricina acestora se smintesc şi se pierd sufletele curate ale multor copii ai lui Dumnezeu (Marcu 9, 42).
şi din pricina faptelor lor apoi, aceştia îşi pierd calitatea de fii ai lui Dumnezeu, ajungând nu numai fii ai diavolului, ci chiar diavoli (Ioan 8, 44),
aşa cum Mântuitorul îl numeşte în versetul acesta pe Iuda.
Şi pe toţi cei care vor face ca el.
Doamne Isuse, Ocrotitorul Bisericii Tale şi Păstorul Turmei Tale,
Te rugăm cu inima strânsă de durere şi de amărăciune, curăţeşte din Lucrarea Ta tot ce este străin de duhul ei şi de învăţătura prin care i-ai dat harul şi solia Ta sfântă.
Scoate dintre lucrătorii Tăi pe toţi acei care umblă cu gânduri ascunse şi cu învăţături străine să strice Lucrarea Ta şi să o abată de la misiunea ei, pentru care Tu ai ridicat-o şi ai păstrat-o.
Pentru ca toţi ai Tăi una fiind în învăţătură şi în credinţă, în cuget şi duh, să Te slujească pe Tine, împlinindu-Ţi planul şi dorinţa, spre mântuirea acelora între care ai pus-o şi pentru care ai rânduit-o de la început.
Amin.
+
Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă
şi cu voia liberă,
- prin gând,
prin cuvânt,
sau prin faptă,
a voii lui Dumnezeu.
Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă.