Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Domnul nostru Isus Hristos, dând ucenicilor Săi în seara ultimei petreceri liniștite cu ei pe pământ, înaintea Patimilor Sale, îmbărbătările și mângâierile Sale, a încheiat șirul făgăduințelor Sale față de ei, prin cel mai mare dar al Său de pe pământ față de ai Lui:
Pacea Sa!
În lucrarea binecuvântată cu ucenicii lui Isus, Duhul Sfânt, Mângâietorul, Apărătorul și Călăuzitorul lor, le va da, din partea Domnului Isus, o pace de așa fel încât niciodată inima lor să nu se mai tulbure și să nu se mai înspăimânte,
de nimeni
și de nimic!
Aceasta este pacea despre care scrie și sfântul apostol Pavel ucenicilor din Filipi, când le spunea că dacă vor rămânea tari în Domnul ținând cu inima hotărâtă toate învățăturile întocmai cum le-au fost date lor prin viu grai și prin scris,
și că dacă vor lucra cu un gând la înaintarea Evangheliei cu toții
și că dacă se vor bucura totdeauna în Domnul de tot ce le trimite El,
și că dacă blândețea lor va fi cunoscută de toți oamenii, neuitând niciodată că Domnul este aproape,
și că dacă nu se vor mai îngrijora de nimic ci în toate ei vor duce o adâncă viață de rugăciune și de încredere în Hristos,
- atunci pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, le va păzi inima și gândurile lor în Hristos Isus (Filip. 4, 1-7).
Aceasta este pacea de care le spune și galatenilor că dacă... au înviat împreună cu Hristos,
și dacă vor umbla după lucrurile de Sus,
și dacă și-au omorât mădularele firii vechi din pricina cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării,
și dacă s-au îmbrăcat cu omul cel nou care mereu se înnoiește după Chipul Făcătorului său,
și dacă Hristos devine totul în toți, ajungând să aibă cu toții o inimă plină de virtuțile sfințeniei și o putere plină de îngăduință și de iertare frățească, îmbrăcându-se peste toate acestea cu dragostea care este legătura desăvârșirii, -
- atunci pacea lui Hristos în care toți vor fi un singur trup, le va stăpâni inima cu plinătate (Colos. 3, 1-5).
Această pace i-ar face apoi pe toți fiii ei și fiii Lui, să fie recunoscători pentru tot ce li se face.
Cuvântul lui Hristos ar locui din belșug în mintea lor,
iar pacea lui Hristos ar stăpâni din belșug în inima lor.
Atunci tot ce ar face cu cuvântul sau cu fapta, ar fi în Numele lui Hristos spre mulțumirea lui Dumnezeu
și atunci toate relațiile dintre ei ar fi în pace și în sfințenie
și atunci totul ar fi așa cum a dorit și cum dorește Domnul.
Iată taina puterii, în aceasta stă!
În pacea lui Hristos, primită prin Duhul Sfânt de la Dumnezeu și păstrată tot prin El, neschimbată și tare.
Când un suflet ajunge să aibă pacea aceasta după felul în care o dă Isus, atunci inima lui rămâne până în veci nemaitulburată de nimic,
și nemaiînspăimântată de nimeni.
Lumea își dă pacea și iarăși o ia. O dă cu o mână, dar o ia cu zece, o dă de formă, dar nu din inimă.
Lumea dă o pace de vorbe dar nu de adevăr,
lumea dă o pace scurtă și înșelătoare, iar nu adevărată.
- Dar Hristos când dă cuiva pacea Sa, El nu i-o mai ia niciodată. Și nici nu lasă să o mai ia nimeni și nimic.
Pacea lui Isus nu este numai o vorbă ci este o realitate strălucită, puternică și eternă.
Nu este numai o pace a ochilor, ci e o pace a conștiinței, a cuvântului, a umbletului, a vieții, a morții și a veșniciei.
Ca pacea lui Dumnezeu: adâncă și eternă!
Fericit acela care o dobândește, și o păstrează.
Slavă veșnică Ție Domnul Păcii noastre Doamne Isuse,
Slavă Ție care ești Pacea noastră cu Dumnezeu
și ești pacea noastră cu toți semenii noștri. Și ești pacea noastră cu toate împrejurările vieții acesteia.
Slavă Ție care ești pacea noastră cu propria noastră conștiință (1 Cor. 4, 3-4; Efes. 2, 14; 1 Ioan 3, 21), cu datoria și cu veșnicia noastră.
Te rugăm Doamne trimite-ne mereu pe Sfântul Duh, prin lucrarea puterii căruia să ajungem la o viețuire și la o înfăptuire deplină a voii Tale și a Cuvintelor Tale.
Pentru ca în inima noastră să poți pune pacea Ta deplină și pentru totdeauna.
Iar aceasta să ne păstreze pe toți și pe veci în Dumnezeu, același gând, aceeași simțire, aceeași dorință și aceeași trăire.
Amin.
+
Sunt greșeli, ce pot fi lesne înțelese și iertate
însă nu-s greșeli acelea care-au devenit păcate.
+
Celor care-și cer iertare sincer pentru ce-au greșit
dă-le-o toată,
totdeauna,
și cu sufletul grăbit.