Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
Nu voi M-aţi ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi, a spus mai departe Mântuitorul în seara aceasta ucenicilor Săi. Spre a le arăta atât lor cât şi nouă, că oricine a fost învrednicit de harul de a fi chemat în chip deosebit la părtăşia şi la conlucrarea cu Hristos, acela este un ales al Lui.
O aleasă a inimii Sale.
Un favorit al harului lui Dumnezeu... Bineînţeles, dacă şi rămâne în această stare, în acest har, până la sfârşit.
Ce taină a lui Dumnezeu şi a dragostei Sale, este motivul pentru care i-a ales El tocmai pe aceia pe care i-a ales, şi nu pe alţii.
Cine ar putea afla vreodată pentru ce Hristos S-a oprit dintre toţi pescarii de pe malul Lacului Ghenezaret tocmai la cei patru, pe care i-a chemat spre a-i face ucenici ai Săi?
şi dintre toţi vameşii la Matei...
şi dintre toţi fariseii la Saul
şi dintre toţi păcătoşii din vremea noastră, tocmai la noi!
O, binecuvântat să fie El şi Taina harului Său!
Sfântul Său Cuvânt spune că pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a ales Dumnezeu (Rom. 8, 29).
Da, Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte că atunci când vor auzi chemarea Lui, îndată vor lăsa mrejile şi vor merge după Isus...
Îndată ce vor lăsa pe tatăl lor, în corabie, împreună cu cei care le dregeau mrejile lucrând cu plată
Îndată ce va auzi glasul Domnului chemându-l: vino după Mine, va lăsa şi Matei vameşul totul, se va scula şi va merge după El (Marcu 2, 14).
Îndată ce i s-a spus: Scoală-te... şi ţi se va spune ce trebuie să faci - va face şi Saul - Pavel, tot aşa... se va scula şi se va duce (Fap. Ap. 9, 6)
- iar apoi va păşi până la moarte ascultător, harnic şi smerit pe urmele însângerate şi strălucite ale lui Hristos (1 Cor. 11, 1).
I-a cunoscut Hristos pe toţi aceştia mai dinainte de a-i alege, că vor fi aşa. Şi de aceea i-a ales.
Ochiul unui olar priceput, cunoaşte mai dinainte lutul din care va putea frământa cu uşurinţă şi va putea lucra cu plăcere - vasul pe care îl doreşte.
Ochiul unui lemnar priceput deosebeşte cu uşurinţă, de la început, lemnul bun, sănătos, uşor şi frumos din care să poată lucra bine unealta de care are trebuinţă.
Ştie că nu se va împotrivi,
că nu va crăpa,
că nu se va rupe.
Nici nu se va strâmba sub mâna lui.
Ci se va supune moale şi ascultător, spre a putea scoate din el ceea ce doreşte şi cum doreşte...
Şi ştiind mai dinainte, de aceea îl alege.
Şi după cum ochiul unui sculptor priceput vede de mai dinainte chipul pe care vrea să-l scoată dintr-un bloc de marmură, până nici n-a pus dalta şi ciocanul pe ea, tot aşa Hristos ne vede ce vom deveni, smerindu-ne sub Mâna Lui cea puternică (1 Petru 5, 6)
şi sub dalta cea binecuvântată a Duhului Sfânt, care lucrează cu noi, în noi şi pe noi, spre a scoate din noi chipul cel nou şi sfânt al lui Hristos, în veşnică şi tot mai frumoasă devenire (1 Ioan 3, 2).
Trebuie numai să fie înlăturat din noi şi de pe noi, ceea ce ne acopere făptura cea nouă ce nu se poate încă arăta în toată frumuseţea ei.
Iar când acest balast, când aceste rămăşiţe împovărătoare vor fi înlăturate, ce statui cereşti vor ieşi la lumină, din fiinţa noastră, în devenire...
În continuă şi mereu mai desăvârşită împlinire,
după Marele nostru Model Isus Hristos, al cărui Chip Slăvit trebuie să ajungem odată să-L arătăm până la câtă frumuseţe şi strălucire vom putea să ne ridicăm prin Lucrarea Duhului Sfânt spre a I-o înfăţişa.
Pentru aceasta ne-a ales El.
O, dacă am fi cât mai vrednici cu toţii!
O, dacă ne-am supune noi toţi deplin Duhului Sfânt, ca El să poată lucra în noi, după toată voia Sa, chipul ceresc al lui Isus, cât mai frumos şi mai sfânt...
Slavă veşnică şi strălucită Ţie, Fericitul Meşter şi Model Desăvârşit, Isus Hristos.
Slavă Ţie care ne-ai ales mai dinainte să fim asemenea Chipului Tău...
Şi ne-ai rânduit să strălucim cu strălucirea Ta în lume, pentru ca oricine o să ne vadă să preamărească pe Tatăl nostru care este în Ceruri.
Te rugăm iartă-ne Doamne Isuse, ori de câte ori faţa faptelor noastre nu arată lumina Ta cerească, ci întunericul firii noastre vechi şi pământeşti.
Şi trimite-ne mereu de la Tatăl pe Sfântul Duh, care să fie cu noi, lucrând prin puterea Sa tot ce-Ţi este plăcut Ţie în noi,
până când vom ajunge să iei Tu deplin şi strălucit chip veşnic în noi, în fiecare - şi în toţi,
pentru ca lumea să cunoască într-adevăr că suntem ucenicii Tăi.
Amin.
+
Nu te înşela crezându-ţi cu putinţă mântuirea
fără naşterea cea nouă, fără a-ţi schimba trăirea
căci fără schimbarea vieţii ca o moarte şi-nviere
nu există mântuire! - Dumnezeu aceasta cere.