Nunți pentru cer

Fragment din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Lunca Beiușului (BH) - 1983

(...) Așa după cum scrie Cuvântul, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. E multă vreme de când am dorit să se petreacă nunțile noastre în felul acesta. E multă vreme de când am dorit să fie nunțile noastre numai pentru suflet. Numai pentru cer. Numai duhovnicești. Să nu mai fie acolo... împotmolite și cu lucrurile acestea pământești de care, în fiecare zi, nu suntem lipsiți - mulțumim lui Dumnezeu. Oamenii pământești se gândesc numai la cele de pe pământ. Oamenii stomacului se gândesc numai la stomac. Oamenii cei de jos se gândesc numai la lucrurile cele de jos. Dar cei duhovnicești se gândesc la cele duhovnicești, se gândesc la lucrurile cele de sus. Apostolul Pavel scrie așa de frumos: „Dacă ați înviat împreună cu Hristos, gândiți-vă la lucrurile cele de sus, nu la cele de pe pământ”.

Și nunta aceasta nu este altceva decât o nuntă duhovnicească, unde puteți să vă săturați, frații mei și surori iubite, puteți să vă săturați sufletele voastre din belșug.

Mirii noștri dragi au dorit să-L cheme pe Dumnezeu la nunta lor. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care-L cheamă pe El; căci foarte puțini sunt cei care-L mai cheamă pe El. Mai ales în timpul bucuriilor lor, așa de puțini sunt care-L mai cheamă pe Dumnezeu. Îl mai cheamă cei în necazuri, cei în dureri, cei în lacrimi, cei în greutăți, cei de prin spitale, cei în primejdii. Dar la nunți, la veselie, în clipele fericirii lor, sunt așa de puțini care-L cheamă. Mirii noștri dragi au dorit și ei să-L cheme pe Domnul la nunta lor.

Și voi, frații mei dragi, ați venit cu același gând și cu același dor: să vă întâlniți cu Dumnezeu. Dacă aveți ceva de spus lui Dumnezeu, El este la această nuntă. Apropiați-vă de El; atingeți-vă de El. Spuneți-I Lui toată bucuria voastră, toată durerea voastră, toate necazurile voastre, toate greutățile voastre. Și întoarceți-vă de la nunta aceasta binecuvântați de Dumnezeu. Întoarceți-vă de la nunta aceasta fericiți că ați mai trăit încă o zi din zilele Fiului Omului.

Nunțile noastre creștinești așa se făceau odată. Nunțile noastre creștinești așa se făceau la început. Ce trist și ce dureros e că, după ce au trecut anii și veacurile, s-au uitat aceste obiceiuri frumoase... și vrăjmașul lui Dumnezeu și vrăjmașul sufletelor noastre a strecurat în nunți alte lucruri. Lucruri păgânești, lucruri slabe, lucruri rele, lucruri mârșave, lucruri păcătoase.

Nunta... nunta este o taină. O taină sfântă. O taină mare. Și atunci cum, la această taină sfântă, s-a ajuns să se petreacă cu îmbuibări nu numai de mâncări, ci de băuturi, cu beții și cu certuri și cu atâtea stricăciuni și cu atâtea păcate?

Mulțumim lui Dumnezeu că, prin acela pe care l-a ales El în țara noastră, în poporul și-n Biserica noastră, a început să reînvie obiceiurile frumoase de altădată din Biserica noastră. Nunți fără băuturi! Petreceri îngerești. Și nu numai fără băuturi. Mulțumim lui Dumnezeu că tot timpul acesta cât suntem aici împreună putem să ne bucurăm numai din Cuvântul lui Dumnezeu; nu mai avem grija cealaltă, pământească.

S-a spus: nunta aceasta și clipele acestea, și sărbătoarea aceasta este o sărbătoare mare și înaltă. Amintea; la biserică, părintele că tinerii noștri dragi s-au dăruit unul celuilalt. Mirele s-a dăruit miresei, mireasa s-a dăruit mirelui. Acesta este un lucru mare. Un lucru foarte important. Cum poate mirele să-și lase părinții lui, să-și lase mama care l-a crescut și să se unească cu mireasa sa, să se dăruiască ei? Ar putea să spună: „Rămas bun, maică dragă care m-ai crescut. De-acum încolo eu m-am dăruit unei ființe pe care o aleg și pe care Dumnezeu mi-a dat-o…