O, binecuvântaţi genunchii
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
O, binecuvântaţi genunchii
bătătoriţi de rugăciune,
şi mâinile bătătorite
de lucrul cel mai sfânt şi greu,
şi buzele ce adevărul
ştiu cel mai blând şi dulce spune
- căci ochii-acestora văd pururi
cel mai frumos spre Dumnezeu.
O, Doamne nu lăsa pe lume
pentru ai Tăi în nici o stare
nici dragostea fără-ncercare
nici încercarea fără ea,
nici soarele fără de noapte
nici noaptea prea mult fără soare
- căci bucuria-i prea uşoară
şi suferinţa e prea grea.
Nu ne lăsa cântarea noastră
fără de lacrimi niciodată
nici lacrimile niciodată
nu ne lăsa fără cântări
căci numai astfel bucuria
ne străluceşte-mprospătată
- noi toţi în desfătări cu Tine
şi Tu cu noi în desfătări.
Aşa când vom ajunge-odată
în Sfânt Ierusalimul dulce
pe care de atâta cale
atâţia munţi ni l-au ascuns,
la sânul lui fiinţa-ntreagă
ne-o vom proşterne să se culce
scăldată-n lacrimi sărutându-l
că am ajuns, - că am ajuns...