O, binecuvântați genunchii
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
O, binecuvântați genunchii
bătătoriți de rugăciune,
și mâinile bătătorite
de lucrul cel mai sfânt și greu,
și buzele ce adevărul
știu cel mai blând și dulce spune
- căci ochii-acestora văd pururi
cel mai frumos spre Dumnezeu.
O, Doamne nu lăsa pe lume
pentru ai Tăi în nici o stare
nici dragostea fără-ncercare
nici încercarea fără ea,
nici soarele fără de noapte
nici noaptea prea mult fără soare
- căci bucuria-i prea ușoară
și suferința e prea grea.
Nu ne lăsa cântarea noastră
fără de lacrimi niciodată
nici lacrimile niciodată
nu ne lăsa fără cântări
căci numai astfel bucuria
ne strălucește-mprospătată
- noi toți în desfătări cu Tine
și Tu cu noi în desfătări.
Așa când vom ajunge-odată
în Sfânt Ierusalimul dulce
pe care de atâta cale
atâția munți ni l-au ascuns,
la sânul lui ființa-ntreagă
ne-o vom proșterne să se culce
scăldată-n lacrimi sărutându-l
că am ajuns, - că am ajuns...