Învățătorul și ucenicul
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Dintre cei veniți la Domnul fără sinceritate și smerenie, se nasc fiii lui Alexandru Căldăraru, tulburătorii care umblă numai cu pâre și cu răzbunări, împotriva fraților.
Ei se împotrivesc oricărui cuvânt bun, oricărei ascultări iubitoare
și trăiesc numai după capul și după plăcerea lor fără să le placă a mai prețui pe nimeni (2 Tim. 4, 14-15).
Iar când cineva îi mustră sau îi sfătuiește, nu vreau să primească, ci devin dușmani și împotrivitori și vrăjmași ca tatăl lor, Satana.
Aceștia se pun oricând și în slujba ucigașilor pentru a ajunge scopul lor vinovat.
Lucrarea lor este așa ca ei, iar ucenicii lor ajung și ei la fel.
2 - Când veți observa în cineva duhul lui Diotref, fiți uniți și împotriviți-vă lui.
Dacă bietul suflet dornic de laudă și de întâietate, se va căi de păcatul său și se va smeri - ați scăpat pe un frate de la moarte și pe o adunare de la robie.
Dacă nu vrea, va trebui să vă scuturați cât mai grabnic de lanțurile lui căci voi trebuie să fiți slobozi de oameni, ca să puteți fi robi numai ai lui Hristos.
3 - Când veți băga de seamă că cineva are duhul lui Dima, iarăși căutați să-l treziți prin înștiințări.
Dacă va asculta și va căuta să-și câștige pâinea muncind în liniște
și va da dovadă de înfrânare și evlavie
- sufletul primejduit va fi salvat de prăbușire.
Dacă nu, cu cât veți scăpa mai repede de el, cu atât va fi mai bine și de voi și de el.
Dragostea de lumea aceasta, tot îl va despărți de voi, căci dragostea lui Hristos nu-l poate despărți de lume.
4 - Dar când veți băga de seamă că cineva are duhul lui Alexandru Căldăraru, atunci trebuie să fiți și mai cu grijă,
căci acesta este duhul cel mai primejdios și mai păgubitor în Lucrarea lui Dumnezeu.
Diotref e rău, desigur, dar el e singur și caută să rămână singur. Dacă se nimicește el, se nimicește numai un singur suflet.
Dima, la fel; nici el nu pleacă cu multe.
Dar Alexandru e mai rău decât toți, pentru că el nu se mulțumește să stea, sau să plece, sau să lucreze numai singur,
- ci va umbla, va alerga și va căuta numai după câți mai mulți partizani,
după câți mai mulți aderenți,
- spre a-și face partidă și a lupta cu vrăjmășie, cu ură și cu răutate împotriva Lucrării curate din care nici nu vrea să plece și nici nu vrea să se îndrepte.
5 - Oricând se va ivi un astfel de duh, un astfel de om al dezbinării și împotrivirii printre voi, fiți cu grijă frați lucrători - și voi toți copiii lui Dumnezeu.
Nu-l încurajați în nici un fel și nu-l urmați nici unul,
nu-l chemați la voi și nu vă duceți la el.
Rupeți orice legătură cu el.
Și oricine ar fi fost el înainte, orice mare dar să fi avut, - nu-l mai ascultați și nu-l mai încurajați în lucrarea lui de dezbinare și nimicire,
spre a nu vă face părtași cu el la uciderea Lucrării lui Dumnezeu și la pedeapsa lui.
6 - Un astfel de om numai dacă se va căi apoi și în fața tuturor celor care i-au cunoscut abaterea, își va recunoaște sincer și cu durere că a păcătuit,
și dacă își va cere iertare Lucrării întregi,
și dacă va face înnoirea legământului în fața tuturor,
- atunci să fie iertat. Abia atunci întoarcerea lui va fi adevărată.
Însă de când mă știu eu, nici unul din aceștia nu s-a mai întors așa la Dumnezeu și la frați.
Dar chiar dacă ar fi vreunul să se întoarcă astfel,
- încrederea și prețuirea trebuie să i se mai dea numai în măsura în care se va dovedi prin felul cum se întoarce, că este sincer
și după dovezile pe care le va da, că poate fi smerit
după trecerea unui timp destul de lung.
7 - Numai astfel se va face din nou vrednic de încredere și prețuire în Lucrarea Domnului, printr-o sinceră smerenie și ascultare, adică prin aceste însușiri din lipsa cărora s-a prăbușit în ispite și păcat.
Lucrarea în care suntem este a lui Dumnezeu, și nici unii dintre noi nu avem dreptul să o facem fără băgare de seamă și fără grijă, dacă nu vrem să avem parte de blestem (Ier. 48, 10).
8 - Lucrarea lui Hristos este răscumpărată cu Prețul Cel Mare al Sângelui Său.
Și este păstrată prin jertfele și suferințele marilor Săi slujitori
și prin lacrimile și ostenelile celor ce și-au dat pentru ea viața și inima lor.
Ea este Lucrarea Duhului Sfânt, care prin ea aduce la mântuire sufletele alese.
Și de aceea ea trebuie să rămână curată și în urma noastră, după cum curată a fost înainte, când noi am aflat-o, și când am primit-o de la înaintașii noștri.
9 - Oricine se va face vinovat de întristarea Lucrării Domnului
sau de întinarea ei,
sau de dezbinarea și de abaterea ei de la învățătura și de la credința dintâi, - acela păcătuiește împotriva Viului Dumnezeu Veșnic.
Și Viul Dumnezeu Veșnic să-l judece, dacă nu se va pocăi la timp, oricine ar fi el.
Și să judece tot așa și pe cei care îl vor sprijini pe cel vinovat.
10 - Ferice de voi care vă străduiți ca să fiți găsiți credincioși în lucrul încredințat vouă, făcând Lucrarea Domnului cu mâini curate, cu cuget curat și cu o viață curată...
Voi niciodată nu veți ajunge să-i faceți rău.
Ferice de Lucrarea care vă are.
11 - În adâncul inimii noastre fiecare putem avea și chiar avem măsura cunoașterii și încredințarea valorii noastre adevărate.
Oamenii pot să spună despre noi ce cred, sau ce li se pare, bine sau rău.
- Dar numai noi înșine cunoaștem clar adevărul despre noi înșine
și știm dacă ei au dreptate.
Sau în ce măsură nu au.
12 - Când cineva dorește să fie sincer înaintea lui Dumnezeu
și chiar înaintea credinței sale,
nu va umbla să pară ceea ce nu este
și nu va primi să pară mai mult decât știe el că valorează cu adevărat.
O, pe cât de mulți importanța lor i-a depășit. Și au început să se creadă ceea ce nu erau. Astfel s-au nimicit pe totdeauna în îngâmfare.
13 - Fiecare om nu este nici atât de bun, nici atât de rău, cât îl cred alții. Ci atât cât îl știe Dumnezeu.
Și atât cât se știe el singur. După ce s-a cercetat pe sine însuși înaintea conștiinței sale și înaintea lui Dumnezeu, - prin Cuvântul și prin Duhul Sfânt.
Numai cei pe care i-a depășit importanța ce li s-a dat de către alții, și-au pierdut controlul sănătos - și își fac despre ei înșiși o părere mult mai înaltă decât se cuvine.
Astfel de oameni sunt pierduți. Nici unul dintre ei nu se mai pot smeri și întoarce.
14 - O, suflete fățarnic, nu te înșela singur și nu umbla să înșeli pe alții, înfățișându-te cum nu ești, închipuindu-te păun, - când nu ești decât o biată cioară,
și arătându-te pe dinafară altfel decât ești pe dinăuntru.
Teme-te de Dumnezeu, ai Cărui Ochi înflăcărați, văd intenția ta și ți-o vor da pe față.
Mai curând sau mai târziu, - tu vei avea soarta mincinoșilor înșelători de suflete și stricători de învățătură și de adevăr.
15 - Ferice de voi suflete smerite, care vă credeți și vreți să vă arătați altora și mai puțin decât sunteți în adevăr. Anume pentru a nu fi lăudați și înălțați de oameni, în lumea aceasta.
Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înălța, arătând El marea valoare a mărgăritarului vostru necunoscut și ascuns.
16 - Vrăjmașii lui Dumnezeu se înfurie, spumegă, înjură și strigă, iar Hristos stă nemișcat în fața lor răspunzându-le fiecăruia senin și liniștit, dar hotărât și categoric.
Răspunsul Lui totdeauna lămurește o problemă,
dezleagă un nod,
și zugrăvește o stare.
- Căci Adevărul totdeauna luminează astfel.
17 - Ce luminoase sunt cuvintele care ies din gura lui Hristos.
Fiecare vorbă este ca o lumină care întregește un soare,
ca un mărgăritar frumos ce întregește o cunună,
ca o piatră scumpă ce întregește o clădire cerească,
și ca un bloc minunat ce întregește o coloană...
18 - Fiecare răspuns al Domnului este ca un sunet al unui clopot de argint, la o lovitură,
chiar și lovitura dură care a primit-o și care a provocat acel răspuns, apare înconjurată de frumusețea și limpezimea răspunsului Său.
- Mult mai puțin aspră.
19 - Fiecărui om îi place să se mândrească cu înaintașii săi, cu părinții și cu strămoșii lui cei mari.
Nu este om pe care faptele mari ale părinților săi, să nu-l facă a se lăuda și el către alții cu ele și cu ei.
20 - Noi înșine ne mândrim mereu cu credința înaintașilor noștri, cu faptele lor mari și sfinte, ale căror mărturii ne-au rămas până astăzi nu numai în istorie ci și în lăcașurile de închinare, ori în zidurile și mormintele neuitate,
în învățături sănătoase,
în obiceiuri creștinești și evlavioase
și în moștenirea duhovnicească atât de valoroasă și scumpă.
Dumnezeul nostru ajută-ne să fim vrednici de ele.
Amin.