Conștiința și mustrarea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Trebuie să simtă veșnic usturimea conștiinței chinuite și chinuitoare veșnic, acela care n-a vrut s-o asculte cât a trăit. Deși l-a înștiințat sau l-a mustrat în viața sa pământească.
Fiecare păcătos trebuie să propășească prin felul în care a trăit.
2 - Sufletul vrăjmaș lui Dumnezeu trebuie să ardă, în focul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare. Îl va vărsa spre ispășire.
Trebuie să sufere în focul unei singurătăți chinuite fiindcă a disprețuit-o pe cea a meditației și rugăciunii.
Trebuie să îndure veșnic pedeapsa Adevărului pe care L-a respins și l-a batjocorit pentru a asculta de minciună (Apoc. 14:10,11).
Trebuie ca privind în sus să vadă fericirea acelora care au crezut în Isus. Să vadă pe frații și pe cunoscuții lui, pe care și el i-a batjocorit și înjurat pe pământ.
Trebuie măcar odată să vadă și el cerul și fericirea din el unde și lui îi era păstrat un loc, dar pe care el l-a pierdut pe vecie fiindcă a lepădat pe Dumnezeu și a urât pe Hristos.
3 - Vrăjmașul lui Dumnezeu trebuie să-L vadă pe Hristos Cel Slăvit, Cel pe care și el L-a străpuns, pentru că și el L-a străpuns.
Trebuie să vadă fericirea, ca să știe cu adevărat cât de nefericit este și va fi fără ea pe vecii vecilor.
Trebuie să vadă cât a pierdut, fiindcă n-a vrut să creadă.
Trebuie să vadă frumusețea adevărului, pe care n-a vrut să-l primească și să-l urmeze, - pentru a-și da cu adevărat seama de blestemul și osânda în care l-a adus minciuna pe care a iubit-o.
Și diavolul pe care l-a ascultat.
Căci fiecare trebuie neapărat să vadă odată Adevărul.
Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci.
4 - Și pe urmă în această îngrozitoare stare se vor scurge peste cel pierdut veacurile veșniciei în Uitare, în singurătatea sa, în ultima sa moarte.
Nimeni apoi, nu-și va mai aminti de el nici din ceruri, căci numele lui a fost șters din Cartea Vieții (Apoc. 3, 5; Ps. 6, 9-28).
Nici de pe pământul celor vii nimeni nu va mai pomeni numele lui căci el nu va mai avea parte între ei (Ps. 27, 13; 116, 9; 142-5).
Moartea va închide în urma lui toate cele patru porți îngrozitoare ale ei.
Și va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină,
ca și cum nici n-ar fi fost.
5 - Dar ferice de tine suflet credincios.
Tu nu vei mai vedea moartea niciodată de nici un fel! Pentru tine a văzut-o pe moarte Domnul tău Hristos.
Pentru tine Isus Biruitorul a biruit moartea și a omorât-o.
Pentru tine moartea a fost înghițită de viață, cum ziua înghite noaptea, și lumina întunericul (1 Cor. 15, 24).
Ca și cum nici n-ar fi fost.
6 - Tu suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos, vei trece dintr-o viață la o altă viață, fără a simți nici măcar zguduirea cea mai mică a acesteia.
Domnul Isus ți Se va arăta într-un nimb al luminii veșnice.
Și în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, umplându-ți inima ta cu un har negrăit.
Te va chema la Sine și te va cuprinde la Sânul Său.
7 - Corabia ta se va desprinde de la țărmul acesta lin, nesimțit de ușor... În cântări negrăit de frumoase, în îmbrățișări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoasă și liniștită.
Trecerea senină, plăcută și luminoasă.
Însoțitorii iubitori, drăgăstoși și luminați.
Iar primirea sărbătorească pe celălalt țărm va fi fericită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite, lucrurile și ființele pe care le vei vedea te vor uimi și te vor ferici
pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi putut crede, înainte și mult mai mult de atât.
8 - Acolo în ceruri fiind scris în Cartea Vieții, vei fi pomenit mereu înaintea Tatălui și a Îngerilor Lui, pentru că neuitate vor fi și mărturiile date de tine pentru Domnul înaintea oamenilor (Matei 10, 32).
Pe pământ în mijlocul acelora care te-au cunoscut și care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta, de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci și tu le-ai pomenit lor de ale Domnului tău și de ale înaintașilor tăi...
Tot ce ai făcut frumos pe pământ pentru Domnul tău și pentru semenii tăi, se va întoarce nespus mai frumos asupra ta însuți.
9 - Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă și neuitată, pentru că și tu le-ai amintit tuturor despre Domnul Isus și despre ai Lui.
Prin alții credința ta va trăi mereu,
pilda ta frumoasă va fi înmulțită,
rugăciunile tale pomenite,
cântările tale cântate,
numele tău amintit cu dragoste și cu respect între toți care Îl vor iubi pe Hristos,
până în Ziua Veșniciei.
10 - Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe Domnul Hristos, acestea te vor iubi și pe tine.
Nu te vor uita, vor veni mereu cu drag și cu rugăciune la mormântul tău și pe urmele tale.
Și astfel niciodată și nici într-un fel, tu nu vei mai vedea moartea.
Ce curând și ce frumos se vor petrece toate acestea.
Dar ce fel de om trebuie să fii tu așteptându-le pe toate acestea!
Ferice de acum încolo de cei care mor în Domnul, căci faptele lor îi urmează!
Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi cu toți.
11 - Câtă vreme iudeii erau frământați de întrebarea: Cine este Omul Acesta Isus?
Câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte pentru a se putea lămuri cine este Isus Hristos,
truda lor este totuși frumoasă.
Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănătoasă și un grăunte de credință, - ușor ar fi putut ajunge și la încredințarea la care ajunseseră ucenicii Săi, că El este într-adevăr Hristosul,
12 - Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această încheiere fericită din pricină că n-au vrut să creadă.
Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos fără nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El le aducea mereu în fața lor, în sprijinul mărturiei Sale cerești.
Minunile Lui le batjocoreau... Și pentru că nu le puteau explica le atribuiau diavolului.
Adevărurile Lui pentru că nu voiau să le primească le nesocoteau și scoteau din ele cu totul altceva...
Cele mai înalte dovezi: - Sfințenia desăvârșită a vieții Sale fără păcat n-a răspuns decât cu o insultă.
Și pentru că nu mai puteau sta în felul acesta față de Hristos au ales mai bine să nu creadă, decât să se schimbe.
Au ales mai degrabă ca să-L insulte pe Hristos decât să I se închine.
Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să se lepede de Hristos.
13 - Pentru că nu puteau spune: vedem bine că ești Hristosul lui Dumnezeu, fiindcă aceasta le-ar fi cerut prea mult,
- au spus: vedem bine că ai drac.
Cu aceasta credeau că scapă ușor de orice obligații grele față de Adevăr.
Credeau că scapă templul de prăbușire.
Legea de un călcător.
Sabatul de un primejdios necinstitor al lui
și poporul de un eliberator.
14 - Nu-i fiară mai vicleană și mai crudă ca omul care apără un sistem, sau o rătăcire, la adăpostul căreia el poate profita liniștit, dacă vede că paravanul acesta îi este amenințat, de nimicirea lui Hristos și de mustrarea Lui.
Atunci omul nu mai cruță nici pe Dumnezeu, nici pe frații săi, nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, nici Cuvântul Sfânt, nici Biserica Sfântă.
15 - Cât de mulți oameni s-au înșelat în tot cursul veacurilor că - numai după o scurtă stare cu Isus, - au spus: Aha, acuma știm bine cine ești Tu!
Cei care, după o scurtă și repezită citire a câtorva versete din Biblie au spus: acum cunoaștem bine Biblia
și după o scurtă și fugară cunoaștere a adunării Domnului și a Lucrării Lui, au spus: acum vedem bine ce este.
Se înșală și acei oameni care, cred că văd ceva și știu bine totul.
Această îngâmfată încredere, i-a dus pe mulți la cădere, și la rătăciri din credință. La nefericire și la pierzare (1 Tim. 3, 6; 5, 22).
Căci mulți întorși de curând, nu pot înțelege că în lucrurile mântuirii se cere să ai o îndelungă răbdare și sinceră ascultare de Dumnezeu și de frați.
Și o lungă osteneală de a învăța mai mult decât în toate celelalte lucruri de pe pământ.
16 - Sunt unele suflete care doresc să predice, deși au venit numai de puțină vreme la Hristos.
Și aceasta nu atât de mult din pricina unei arzătoare râvne pentru Domnul - ci adesea numai din deșartă amăgire a unei lipse de smerenie, de bun simț și de ascultare.
Astfel de suflete, trebuie să înțeleagă fără a li se spune că ele au nevoie întâi să tacă mult, să asculte mult și să învețe mult,
pentru ca atunci când va fi nevoie să vorbească, să și poată spune mult.
17 - Nu siliți pe nimeni să vorbească îndată ce vine la Domnul - ci numai după multă ascultare.
Căci dacă vor începe să vorbească prea curând, nu numai că nu vor ști ce spun adesea, dar vor vorbi într-un chip păgubitor pentru Hristos și pentru Lucrarea Sa pierzându-se singuri
și mai târând și pe alții spre pierzare, - fiindcă încep să se îngâmfe.
Și îngâmfarea merge totdeauna numai cu un pas înaintea pierzării.
Uneori chiar nici cu atât.
18 - Alții vor ajunge niște palavragii care vor crede că Împărăția lui Dumnezeu stă numai în vorbe (1 Cor. 4, 20).
Vor crede că pot să spună altora orice, - ei înșiși nefiind obligați, ca să se țină de ceea ce spun.
Își va face o meserie din a spune și a predica altora ceea ce ei înșiși nici nu cred și nici nu fac, cu toată temerea, smerenia și evlavia.
Și vor vedea în evlavie numai un mijloc de câștig ușor și ieftin, spre osânda lor - și a celor ce i-a învățat așa.
19 - Dintre aceștia se nasc totdeauna fiii lui Diotref, care umblă numai după întâietate și care nu se feresc de nici o nelegiuire pentru a-și dobândi și a-și păstra întâietatea (3 Ioan 9-10).
Ei mereu vor lovi în frați, în binefăcătorii lor și în unitatea frățietății, fără nici o teamă de Dumnezeu și respect de voia Lui.
20 - Dintre aceștia se nasc fiii lui Dima, care iubesc lumea și umblă numai după foloasele lumești.
Aceștia părăsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricând li se cere o ascultare deplină la înfrânarea Cuvântului Sfânt.
Și când li se pare că în altă parte este mai convenabil
Dumnezeul nostru Te rugăm nu lăsa pe nimeni să ajungă astfel.
Amin.