Conştiinţa şi mustrarea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Trebuie să simtă veşnic usturimea conştiinţei chinuite şi chinuitoare veşnic, acela care n-a vrut s-o asculte cât a trăit. Deşi l-a înştiinţat sau l-a mustrat în viaţa sa pământească.
Fiecare păcătos trebuie să propăşească prin felul în care a trăit.
2 - Sufletul vrăjmaş lui Dumnezeu trebuie să ardă, în focul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare. Îl va vărsa spre ispăşire.
Trebuie să sufere în focul unei singurătăţi chinuite fiindcă a dispreţuit-o pe cea a meditaţiei şi rugăciunii.
Trebuie să îndure veşnic pedeapsa Adevărului pe care L-a respins şi l-a batjocorit pentru a asculta de minciună (Apoc. 14:10,11).
Trebuie ca privind în sus să vadă fericirea acelora care au crezut în Isus. Să vadă pe fraţii şi pe cunoscuţii lui, pe care şi el i-a batjocorit şi înjurat pe pământ.
Trebuie măcar odată să vadă şi el cerul şi fericirea din el unde şi lui îi era păstrat un loc, dar pe care el l-a pierdut pe vecie fiindcă a lepădat pe Dumnezeu şi a urât pe Hristos.
3 - Vrăjmaşul lui Dumnezeu trebuie să-L vadă pe Hristos Cel Slăvit, Cel pe care şi el L-a străpuns, pentru că şi el L-a străpuns.
Trebuie să vadă fericirea, ca să ştie cu adevărat cât de nefericit este şi va fi fără ea pe vecii vecilor.
Trebuie să vadă cât a pierdut, fiindcă n-a vrut să creadă.
Trebuie să vadă frumuseţea adevărului, pe care n-a vrut să-l primească şi să-l urmeze, - pentru a-şi da cu adevărat seama de blestemul şi osânda în care l-a adus minciuna pe care a iubit-o.
Şi diavolul pe care l-a ascultat.
Căci fiecare trebuie neapărat să vadă odată Adevărul.
Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci.
4 - Şi pe urmă în această îngrozitoare stare se vor scurge peste cel pierdut veacurile veşniciei în Uitare, în singurătatea sa, în ultima sa moarte.
Nimeni apoi, nu-şi va mai aminti de el nici din ceruri, căci numele lui a fost şters din Cartea Vieţii (Apoc. 3, 5; Ps. 6, 9-28).
Nici de pe pământul celor vii nimeni nu va mai pomeni numele lui căci el nu va mai avea parte între ei (Ps. 27, 13; 116, 9; 142-5).
Moartea va închide în urma lui toate cele patru porţi îngrozitoare ale ei.
Şi va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină,
ca şi cum nici n-ar fi fost.
5 - Dar ferice de tine suflet credincios.
Tu nu vei mai vedea moartea niciodată de nici un fel! Pentru tine a văzut-o pe moarte Domnul tău Hristos.
Pentru tine Isus Biruitorul a biruit moartea şi a omorât-o.
Pentru tine moartea a fost înghiţită de viaţă, cum ziua înghite noaptea, şi lumina întunericul (1 Cor. 15, 24).
Ca şi cum nici n-ar fi fost.
6 - Tu suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos, vei trece dintr-o viaţă la o altă viaţă, fără a simţi nici măcar zguduirea cea mai mică a acesteia.
Domnul Isus ţi Se va arăta într-un nimb al luminii veşnice.
Şi în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, umplându-ţi inima ta cu un har negrăit.
Te va chema la Sine şi te va cuprinde la Sânul Său.
7 - Corabia ta se va desprinde de la ţărmul acesta lin, nesimţit de uşor... În cântări negrăit de frumoase, în îmbrăţişări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoasă şi liniştită.
Trecerea senină, plăcută şi luminoasă.
Însoţitorii iubitori, drăgăstoşi şi luminaţi.
Iar primirea sărbătorească pe celălalt ţărm va fi fericită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite, lucrurile şi fiinţele pe care le vei vedea te vor uimi şi te vor ferici
pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi putut crede, înainte şi mult mai mult de atât.
8 - Acolo în ceruri fiind scris în Cartea Vieţii, vei fi pomenit mereu înaintea Tatălui şi a Îngerilor Lui, pentru că neuitate vor fi şi mărturiile date de tine pentru Domnul înaintea oamenilor (Matei 10, 32).
Pe pământ în mijlocul acelora care te-au cunoscut şi care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta, de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci şi tu le-ai pomenit lor de ale Domnului tău şi de ale înaintaşilor tăi...
Tot ce ai făcut frumos pe pământ pentru Domnul tău şi pentru semenii tăi, se va întoarce nespus mai frumos asupra ta însuţi.
9 - Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă şi neuitată, pentru că şi tu le-ai amintit tuturor despre Domnul Isus şi despre ai Lui.
Prin alţii credinţa ta va trăi mereu,
pilda ta frumoasă va fi înmulţită,
rugăciunile tale pomenite,
cântările tale cântate,
numele tău amintit cu dragoste şi cu respect între toţi care Îl vor iubi pe Hristos,
până în Ziua Veşniciei.
10 - Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe Domnul Hristos, acestea te vor iubi şi pe tine.
Nu te vor uita, vor veni mereu cu drag şi cu rugăciune la mormântul tău şi pe urmele tale.
Şi astfel niciodată şi nici într-un fel, tu nu vei mai vedea moartea.
Ce curând şi ce frumos se vor petrece toate acestea.
Dar ce fel de om trebuie să fii tu aşteptându-le pe toate acestea!
Ferice de acum încolo de cei care mor în Domnul, căci faptele lor îi urmează!
Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi cu toţi.
11 - Câtă vreme iudeii erau frământaţi de întrebarea: Cine este Omul Acesta Isus?
Câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte pentru a se putea lămuri cine este Isus Hristos,
truda lor este totuşi frumoasă.
Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănătoasă şi un grăunte de credinţă, - uşor ar fi putut ajunge şi la încredinţarea la care ajunseseră ucenicii Săi, că El este într-adevăr Hristosul,
12 - Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această încheiere fericită din pricină că n-au vrut să creadă.
Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos fără nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El le aducea mereu în faţa lor, în sprijinul mărturiei Sale cereşti.
Minunile Lui le batjocoreau... Şi pentru că nu le puteau explica le atribuiau diavolului.
Adevărurile Lui pentru că nu voiau să le primească le nesocoteau şi scoteau din ele cu totul altceva...
Cele mai înalte dovezi: - Sfinţenia desăvârşită a vieţii Sale fără păcat n-a răspuns decât cu o insultă.
Şi pentru că nu mai puteau sta în felul acesta faţă de Hristos au ales mai bine să nu creadă, decât să se schimbe.
Au ales mai degrabă ca să-L insulte pe Hristos decât să I se închine.
Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să se lepede de Hristos.
13 - Pentru că nu puteau spune: vedem bine că eşti Hristosul lui Dumnezeu, fiindcă aceasta le-ar fi cerut prea mult,
- au spus: vedem bine că ai drac.
Cu aceasta credeau că scapă uşor de orice obligaţii grele faţă de Adevăr.
Credeau că scapă templul de prăbuşire.
Legea de un călcător.
Sabatul de un primejdios necinstitor al lui
şi poporul de un eliberator.
14 - Nu-i fiară mai vicleană şi mai crudă ca omul care apără un sistem, sau o rătăcire, la adăpostul căreia el poate profita liniştit, dacă vede că paravanul acesta îi este ameninţat, de nimicirea lui Hristos şi de mustrarea Lui.
Atunci omul nu mai cruţă nici pe Dumnezeu, nici pe fraţii săi, nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, nici Cuvântul Sfânt, nici Biserica Sfântă.
15 - Cât de mulţi oameni s-au înşelat în tot cursul veacurilor că - numai după o scurtă stare cu Isus, - au spus: Aha, acuma ştim bine cine eşti Tu!
Cei care, după o scurtă şi repezită citire a câtorva versete din Biblie au spus: acum cunoaştem bine Biblia
şi după o scurtă şi fugară cunoaştere a adunării Domnului şi a Lucrării Lui, au spus: acum vedem bine ce este.
Se înşală şi acei oameni care, cred că văd ceva şi ştiu bine totul.
Această îngâmfată încredere, i-a dus pe mulţi la cădere, şi la rătăciri din credinţă. La nefericire şi la pierzare (1 Tim. 3, 6; 5, 22).
Căci mulţi întorşi de curând, nu pot înţelege că în lucrurile mântuirii se cere să ai o îndelungă răbdare şi sinceră ascultare de Dumnezeu şi de fraţi.
Şi o lungă osteneală de a învăţa mai mult decât în toate celelalte lucruri de pe pământ.
16 - Sunt unele suflete care doresc să predice, deşi au venit numai de puţină vreme la Hristos.
Şi aceasta nu atât de mult din pricina unei arzătoare râvne pentru Domnul - ci adesea numai din deşartă amăgire a unei lipse de smerenie, de bun simţ şi de ascultare.
Astfel de suflete, trebuie să înţeleagă fără a li se spune că ele au nevoie întâi să tacă mult, să asculte mult şi să înveţe mult,
pentru ca atunci când va fi nevoie să vorbească, să şi poată spune mult.
17 - Nu siliţi pe nimeni să vorbească îndată ce vine la Domnul - ci numai după multă ascultare.
Căci dacă vor începe să vorbească prea curând, nu numai că nu vor şti ce spun adesea, dar vor vorbi într-un chip păgubitor pentru Hristos şi pentru Lucrarea Sa pierzându-se singuri
şi mai târând şi pe alţii spre pierzare, - fiindcă încep să se îngâmfe.
Şi îngâmfarea merge totdeauna numai cu un pas înaintea pierzării.
Uneori chiar nici cu atât.
18 - Alţii vor ajunge nişte palavragii care vor crede că Împărăţia lui Dumnezeu stă numai în vorbe (1 Cor. 4, 20).
Vor crede că pot să spună altora orice, - ei înşişi nefiind obligaţi, ca să se ţină de ceea ce spun.
Îşi va face o meserie din a spune şi a predica altora ceea ce ei înşişi nici nu cred şi nici nu fac, cu toată temerea, smerenia şi evlavia.
Şi vor vedea în evlavie numai un mijloc de câştig uşor şi ieftin, spre osânda lor - şi a celor ce i-a învăţat aşa.
19 - Dintre aceştia se nasc totdeauna fiii lui Diotref, care umblă numai după întâietate şi care nu se feresc de nici o nelegiuire pentru a-şi dobândi şi a-şi păstra întâietatea (3 Ioan 9-10).
Ei mereu vor lovi în fraţi, în binefăcătorii lor şi în unitatea frăţietăţii, fără nici o teamă de Dumnezeu şi respect de voia Lui.
20 - Dintre aceştia se nasc fiii lui Dima, care iubesc lumea şi umblă numai după foloasele lumeşti.
Aceştia părăsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricând li se cere o ascultare deplină la înfrânarea Cuvântului Sfânt.
Şi când li se pare că în altă parte este mai convenabil
Dumnezeul nostru Te rugăm nu lăsa pe nimeni să ajungă astfel.
Amin.