O, cum să pot departe?...
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
O, cum să pot departe de lupta Ta să stau
când numai ea-mi dă vieţii un rost înalt pe lume
de fiecare dată când sabia-mi reiau
vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.
Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat
în faţa vrăjmăşiei cumplit dezlănţuite
ci-n liniştea răbdării crezând am aşteptat
să dobândesc cununa învingerii dorite.
N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici
n-am folosit săgeata minciunii şi-a bârfelii
oricât mi-au fost vrăjmaşii de răi, nedrepţi şi mici
i-am înfruntat cu arma dreptăţii şi-a iubirii.
... Azi lupta-i tot aceeaşi, dar parcă mai în toi
în rânduri primenite mai noi vin luptătorii
vrăjmaşii dau atacuri mai crâncene şi noi
dar Marea Biruinţă măreţ şi-anunţă zorii.
În locul meu vin alţii mai tineri şi mai tari
ce-n braţ şi mai puternic ştiu sabia s-o poarte
eu merg cum pot în urmă cu primii voluntari
dar tot nu-mi leapăd spada şi scutul pân-la moarte.
Tot ce e lut în mine odată va pieri
dar va rămâne veşnic armura mea-ncercată
şi Spada şi Solia - care-au putut greşi
dar n-am trădat pe Domnul şi Fraţii - niciodată!