O datorie uitată

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

„ ...Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui. ”

Iată ce grăiește Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu și răsună la urechile fiecăruia dintre noi ca o datorie sfântă. Căci poate unii dintre noi am zice: Ce mi s-a încredințat mie, ca să fiu credincios lucrului acestuia? Ce încredințare mi-a făcut Dumnezeu mie?

Să nu uităm datoriile pe care Dumnezeu ni le-a încredințat fiecăruia dintre noi, căci ni se cere să fim găsiți credincioși lucrului încredințat nouă.

Fiindcă suntem aici cu ocazia unui nou-născut, a unui botez al unui copil nou-născut, am vrea să legăm puțin fiecare dintre noi acest lucru de această Taină mare și importantă a Botezului. Deși sunt mulți cei care spun că pe noi nu ne interesează botezul copiilor mici... Noi însă spunem cu tărie: Ba da, ne interesează, fraților dragi!

Căci după cum spune Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, prin Sfântul Apostol Pavel, care zice așa: „Noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu” și nu dăm prilej nimănui să facă lucrul acesta.

Și acum, ca și înainte, Cuvântul lui Dumnezeu ne atrage o mare atenție: „Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui”.

Nu știu dacă ați fost atenți la un botez, când se botează un copil mic, și nu știu dacă ați luat seama la un botez cum se face, ce se petrece acolo și ce cuvinte se spun... Adică, cu un cuvânt, cum se face, de fapt, un botez...

Și, ca să înțelegem, prima dată aș vrea ca să citim împreună Cuvântul lui Dumnezeu spus de Domnul Iisus chiar în clipele din urmă și în starea din urmă, când a stat de vorbă cu ucenicii. Domnul le atrage atenția cu mare luare aminte asupra acestui lucru. Spune în Matei capitolul 28, începând cu versetul 16 - și am vrea să-l citim împreună. Dar pentru aceasta vă rog pe fiecare să vă deschideți inimile, că avem fiecare o datorie aici, mai ales mamele și tații - și fiecare dintre noi.

Este vorba despre o datorie de care nu ne achităm în nici un fel, căci nici nu vrem să știm de ea. Ascultați-o:

„Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Iisus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Iisus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: ’Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.’ Amin”.

Dacă stăm în loc și ne uităm cu băgare de seamă la acest cuvânt, fiecare ori se îndoiește, ori se închină Domnului. Fiecare om își pune mâna la cap și se întreabă ori îndoindu-se, ori închinându-se: „Eu ce am de făcut aici?. ” și se închină. Sau: „Asta nu-i treaba mea. Preoții sunt cu botezurile și alții... Noi nu suntem cu botezurile...” - și se îndoiește.

Fraților! Unui copil, când se botează, i se ung picioarele și se spune așa: ,Picioarele tale să umble în căile Domnului!”.

Și apoi i se ung mâinile și i se spune așa: „Mâinile tale să lucreze în Via Domnului !”.

I se ung ochii și se spune așa: „Ochii tăi să găsească plăcere în căile Domnului!”.

I se ung urechile și se spune așa: „Urechile tale să asculte Cuvântul lui Dumnezeu!”.

Fraților! Dacă se face așa, noi ce facem în urmă, când copilul crește? Noi suntem datori să-i arătăm și să-i spunem să păzească tot ce a poruncit Domnul când l-a pecetluit cu Duhul Sfânt la Botezul lui de mic. Haideți acum să ne punem o întrebare, ca mame și ca tați: când i-am explicat noi copilului nostru lucrul acesta de la botez? Când i-am explicat, ca să știe ce are de făcut cu mâinile lui? Când i-am explicat, ca să știe ce are de făcut cu picioarele lui? Când i-am explicat, ca să știe ce are de făcut cu ochii lui? Când i-am explicat, ca să știe ce are de făcut cu urechile lui? Când am făcut noi acestea?...

Oare nu-i o datorie aici?... Întrebați-vă fiecare!...

Și acum iată ce ne spune Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu: „Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui”.

Dacă Dumnezeu ți-a dat un copil și l-ai trecut prin Taina aceasta mare de tot, prin Botez, cum ai trăit tu? Cum ai trăit tu, cum ai înțeles tu Botezul, trăindu-l în fața copilului tău, ca să-l vadă în viața ta? Cum i-ai explicat lui? Sau nici nu i-ai mai reamintit niciodată cum a fost botezat? Și atunci nici nu e de mirare că vine cineva străin și spune unui copil: Păi bine, dar tu nici nu știi că ai fost botezat. Ție nu ți-a explicat nimeni, niciodată nimic. Nici nu știi cum e botezul; ție îți trebuie un alt botez...

Ce datorie mare și sfântă ne revine nouă, fraților, ca creștini și ca ostași luptători împotriva păcatului! Ce mare datorie avem fiecare dintre noi față de cei tineri, față de copiii noștri - ca să le mărturisim și să le spunem despre Botez, cum au fost ei botezați și cum li s-a spus apoi să umble după ungerea și pecetluirea cu Duhul Sfânt.

Dar marele rău este că noi nu ne facem datoria aceasta - și mai ales mamele. Eu vă rog pe fiecare: cercetați-vă și vedeți când v-ați luat copilul în brațe, copilul pe care vi l-a dăruit Dumnezeu, să-l udați cu lacrimi și să-i spuneți cum a fost botezat? Când îi săruți mânuțele mici, spune-i: Copile scump, când ai fost mic, eu te-am dus la biserică și mâinile tale au fost unse și pecetluite de Duhul Sfânt, ca să lucrezi cu ele în Via Domnului.

Când îi săruți cu lacrimi și-i uzi picioarele lui cu lacrimile tale, mamă, să-i spui atunci: Copilul meu scump, picioarele tale au fost unse să umble în căile Domnului.

Vedeți ce datorii mari avem noi în fața Cuvântului lui Dumnezeu? Așa cum am auzit când am intrat aici, că orice lucru, fraților și surorilor, trebuie să îl facem la timp potrivit. Că apoi, orice lucru ce se face la timp nepotrivit își pierde valoarea, pentru că nu a fost făcut la vremea lui.

Dar orice lucru făcut la timpul potrivit, fără să strice Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne un lucru de valoare. Și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne de valoare și sfânt, și curat, așa cum este el. Iar noi să ne împlinim datoriile în viață și cu viața trăită, și cu vorba împlinită. Pentru că degeaba ai vrea să spui tu, frate sau soră, copilului tău: „Mâinile tale, copile, să lucreze în Via Domnului!...” - dacă mâinile tale, părinte al lui, nu mai lucrează de mult acolo.

Degeaba vrei să-i spui copilului tău: „Urechile tale să asculte Cuvântul lui Dumnezeu! - când tu, părinte, nu-L mai asculți de multă vreme.

Trebuie să înțelegem, fraților, că noi mai întâi trebuie să fim niște modele de viață și de ascultare. Trebuie să fim pilde vii în fața copiilor și a tinerilor noștri, pentru ca ei să aibă de la cine să învețe împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Și apoi în fața tuturor oamenilor, așa după cum scrie Sfântul Pavel: „Voi sunteți o epistolă vie!”.

Astăzi oamenii sunt sătui să tot audă. Se uită oamenii să vadă ceva în viața celor ce știu să spună. De vorbit, mulți sunt cei care știu vorbi, fraților, căci, slavă Domnului, toți știu citi, toți pot vorbi, căci toți au învățat aceasta. Dacă nu știe cineva, poate învăța la școli, unde se învață să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu prea sunt școli unde să învețe să trăiască cu Dumnezeu.

Poate că v-am mai spus - și vă mai spun și acuma, cu sufletul durut grozav: într-o seară, după ce citisem și mă rugasem Domnului, m-am dus și m-am culcat. N-adormisem încă, dar nici nu mă puteam trezi bine, eram ca într-un vis, dar și ca într-o realitate, când mi-a fost pusă o întrebare:

- Dormi?

- Nu!... parcă am răspuns.

- Vezi că am venit să te întreb ceva... Și atunci așa m-am înfiorat.

- Nu te înfiora, liniștește-te, că am venit numai să te întreb: De câți ani de zile slujești tu pe Dumnezeu? Spune-mi!

- De patru ani... am apucat să-i răspund.

- Foarte frumos! mi-a răspuns. Dar ce ai învățat din Dumnezeu în acești patru ani de slujire?

Pentru că eu nu puteam răspunde nimic, mi-a explicat și mi-a spus așa:

- Vezi că un servitor, dacă are un stăpân bun și-l slujește cu credință pe stăpânul lui, nu se poate să nu învețe ceva bun de la stăpânul lui. Dacă și tu zici că Îl slujești pe Dumnezeu, trebuie să înveți din Dumnezeu ceva!

Fraților și surorilor, nu numai Cuvântul Lui te învață umblarea cu Dumnezeu pe pământ, trăirea cu Dumnezeu pe pământ, ci te mai învață și El Însuși din El ceva tainic. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă și m-a îndemnat să aduc din toată inima fraților mei aminte de datoriile ce le avem noi față de copii, de datoriile ce le avem față de Botez.

Fraților, explicați-le copiilor voștri, vă rugăm din toată inima, explicați-le Botezul care se face, ungerea care se face. Mai ales mamele. Mai ales mamele, căci totdeauna copiii sunt mai legați de mama... mai tare sunt legați. Explicați-le când vor începe să înțeleagă... Să înțeleagă primul lucru, primul lucru... Nu vă bucurați că gânguresc, nu vă bucurați că ei înțeleg, orice să spună numai să spună. Ci bucurați-vă că prima dată ați reușit să le sădiți în inimă și în suflet să știe că sunt botezați. Ca, atunci când va veni vremea să vină cineva să le spună: „Botezul vostru nu e bun”, ei să știe să răspundă: „Ba da. Botezul meu a fost în Numele Tatălui, în Numele Fiului și în Numele Sfântului Duh. Și mâinile acestea, uitați cum au fost unse; și picioarele mele, și ochii mei, și urechile mele, și toate”...

Deci Botezul te pune într-o situație și stare... Dar să nu uităm ce datorie nu ne facem noi. „Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu”. Acesta-i lucrul de căpetenie ce nu prea se face. Așa e, nu prea se face, lucrul acesta însemnat nu se învață.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne împlinim datoriile noastre sfinte și binecuvântate pe care le avem din partea lui Dumnezeu. Voi, ca mame, ca surori, [și noi], ca tați, ca părinți, când va veni vremea să fim întrebați ce am făcut cu ele, cu ceea ce ne-a încredințat, să putem fi găsiți credincioși fiecare lucrului încredințat nouă. Fiindcă, dacă ne uităm cu băgare de seamă când Mântuitorul spune pilda aceea frumoasă cu cei găsiți în piață fără lucru și trimiși în vie, vedem că nu li s-a spus: „Duceți-vă în vie și stați acolo la umbră”... Ci li s-a spus: „Duceți-vă și lucrați în via Mea”... La fiecare i s-a spus așa: și celor care s-au învoit cu cât să fie plătiți, și celor care nu s-au tocmit cât să li se plătească, la toți li s-a spus limpede: „De ce stați aici fără lucru? (...) Duceți-vă și voi în via Mea”... Fiecare, când Dumnezeu ne-a trezit și ne-a adus în via Lui, în Lucrarea Lui, tânăr, bătrân, femeie, bărbat, orice, poate că spunem așa: „Dar noi n-avem darul vorbirii”.

Scumpii mei, nu numai cei ce vorbesc, nu numai cei ce scriu, nu numai cei ce cântă, nu numai cei ce au daruri speciale au de lucru în via Domnului. Ci toți câți am fost chemați avem de lucru aici, în vie. Ai de lucru în familia ta, între copiii tăi, între vecinii tăi, ai de lucru în tine personal. Ai de lucru. Este de lucru, veșnic este de lucru.

Domnul să ne ajute să fim credincioși lucrului încredințat nouă, la fiecare. Amin.

Slăvit să fie Domnul!