O făptură nouă

O vorbire a fratelui David Bălăuță la o adunare

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

„Am fost răstignit împreună cu Hristos. Și trăiesc... (...) Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.”

Această mărturisire de credință a marelui Apostol Pavel o pot spune și eu, o poți spune și dumneata, și orice credincios adevărat. Odată ce crezi în Hristos din toată inima, tu ai murit odată cu El.

Mântuitorul știm că a murit pentru păcate... să curme păcatul; să piară păcatul. [Cel ce trăiește în] Hristos a sfârșit-o cu păcatul. Și eu trebuie s-o sfârșesc cu păcatul. Trăirea în Hristos nu se înțelege altfel, decât să fii fierbinte pentru Dumnezeu. Să trăiești așa cum a trăit El. „Cine zice că rămâne în Iisus trebuie să trăiască și el cum a trăit Iisus” (1 In 2, 6).

Frate și soră, sunt ani de zile de când cunoaștem acest lucru; cunoaștem Cuvântul Lui. Pe El însă nu-L cunoaștem cât trebuie.

Mai este ceva: noi vorbim și ne gândim la multe lucruri, dar nu ne gândim la neputința noastră. Domnul ne-a iertat. Ne-a izbăvit de păcate. Această izbăvire, această putere trebuie s-o purtăm noi, să fie asupra noastră. „Hristos în voi, nădejdea slavei”, spune la Coloseni. El S-a înălțat la ceruri cu mare biruință. Prin învierea Lui, și noi am înviat, că eram morți în păcatele noastre. Aceasta e credința care mărturisește cu lucrul.

Cum putem să ajungem la rezultatul acesta, să trăim ca Iisus? Așa spune El: „Primind puterea, primind voința și înfăptuirea” pe care ni le dă El. Așa spune la Filipeni: „Dumnezeu lucrează în voi” (în noi, în credincioși). Cum lucrează Dumnezeu? Trebuie să știm acest lucru, trebuie să înțelegem din Sfintele Scripturi și din cele ce ni s-au spus de Părintele nostru scump, mare profet al lui Dumnezeu și apostol al neamului nostru, care ne-a vorbit despre Jertfa Crucii. Mântuitorul a [luat asupra Sa] păcatele noastre și ne-a dat în schimb iertarea, neprihănirea Lui. Ca să trăim așa cum a trăit Iisus. (...) La Crucea de pe Golgota, acolo este taina cea mare a mântuirii noastre. Dacă Hristos Mântuitorul S-a răstignit, nouă ne-a lăsat puterea și acolo la cruce, acolo s-o cauți.

Zicea Părintele Iosif [de-atâtea ori], am auzit acest lucru cu insistență în casa lui: „Lasă-te, dragă suflete, dragă cititorule, dragă ostașule, lasă-te atras cu totul și pe de-a-ntregul la picioarele Crucii, la picioarele Domnului Iisus. Acolo este puterea noastră; puterea Oastei; putere de biruință. Acolo se biruie păcatul. Acolo nu se face păcat. Acolo te naști din nou. Acolo a fost Hristos răstignit. Fără de El nu poți face nimic. „Fără Mine nu puteți face nimic”, spune El. Și este foarte adevărat acest lucru. Hristos a venit ca să ne dea viață și să trăim, că El este viața. Viață de credință. Se face om nou, om duhovnicesc, om sfânt din păcătos.

Aceasta, fraților și surorilor, aceasta am vrut să vă spun. Numai atâta. La picioarele Crucii gândiți-vă și căutați-L pe Domnul. Acolo e puterea. N-o iei din alt loc. O iei prin rugăciune. Prin rugăciune o iei, stând la Cruce. Uită-te la Crucea lui Hristos de pe Golgota. Și acolo [să stai] îngenuncheat. De acolo să te rogi, de acolo să cânți, de acolo să vorbești, de acolo să te pocăiești. Acolo să-ți deschizi ochii ca să vezi cum te-a iubit Dumnezeu. Acolo să plângi cu lacrimi de căință și de pocăință. Acolo se cunoaște cine e cu adevărat în smerenie adâncă și adevărată. Acolo se cunoaște păcatul cât este de scârbos și de urâcios... „Fie-vă groază de rău” acolo se cunoaște... Acolo este puterea pentru trăirea în neprihănire, pentru trăirea în omul cel nou. Că „dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă”.

Slăvit să fie Domnul.