O, lacrimile-acestea...

O, lacrimile-acestea vărsate pentru voi

ce ard și azi scăldându-mi obrajii triști și goi.

Ce ard în rugăciunea temută în ascuns

ca-n voi să se trezească a-ntoarcerii răspuns.

Și ard în blânde-ndemnuri mai dese și fierbinți

să nu călcați solia rămasă din părinți.

Și ard purtând mustrarea cu-ndurerat cuvânt

că v-ați călcat iubirea și primul legământ.

Și ard în stăruința să nu vă dezbinați

să nu-nlesniți credințe străine printre frați.

Să nu slăbiți din râvnă, din post și rugăciuni

nici lumea să v-atragă spre vechile-i minciuni.

Nici să nu fiți ocară Lucrării lui Hristos

nici Sfintei Lui Biserici povară și ponos.

Nici fraților iscoade, nici nimănui vrăjmaș

ci sinceri și statornici și-adevărați ostași...

- O, lacrimile-acestea spre voi și pentru voi

ce cheamă și așteaptă întoarcerea napoi!

De nu vă ard tot răul din sufletele reci

vor arde conștiința din voi în veci și veci!

Fiul meu, rămâi statornic pe-a credinței tale stâncă

ca să nu te poată smulge marea largă și adâncă

nici să nu te fure vântul cu-amăgirea-n mii de fețe

nu schimba pe-un blid de linte, raiul veșnic de frumsețe.