O, lacrimile-acestea...
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
O, lacrimile-acestea vărsate pentru voi
ce ard şi azi scăldându-mi obrajii trişti şi goi.
Ce ard în rugăciunea temută în ascuns
ca-n voi să se trezească a-ntoarcerii răspuns.
Şi ard în blânde-ndemnuri mai dese şi fierbinţi
să nu călcaţi solia rămasă din părinţi.
Şi ard purtând mustrarea cu-ndurerat cuvânt
că v-aţi călcat iubirea şi primul legământ.
Şi ard în stăruinţa să nu vă dezbinaţi
să nu-nlesniţi credinţe străine printre fraţi.
Să nu slăbiţi din râvnă, din post şi rugăciuni
nici lumea să v-atragă spre vechile-i minciuni.
Nici să nu fiţi ocară Lucrării lui Hristos
nici Sfintei Lui Biserici povară şi ponos.
Nici fraţilor iscoade, nici nimănui vrăjmaş
ci sinceri şi statornici şi-adevăraţi ostaşi...
- O, lacrimile-acestea spre voi şi pentru voi
ce cheamă şi aşteaptă întoarcerea napoi!
De nu vă ard tot răul din sufletele reci
vor arde conştiinţa din voi în veci şi veci!
+
Fiul meu, rămâi statornic pe-a credinţei tale stâncă
ca să nu te poată smulge marea largă şi adâncă
nici să nu te fure vântul cu-amăgirea-n mii de feţe
nu schimba pe-un blid de linte, raiul veşnic de frumseţe.