O mângâiere a Domnului: Fata, Sora, Nora
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Mai stăruie încă, în multe familii, o teamă de nașterea unei fetițe.
Și o puternică dorință a multor părinți de a avea un băiat.
Dar după cum am mai spus, în familia unor părinți credincioși nu numai că alegerea este lăsată din toată inima în voia dragostei lui Dumnezeu,
dar și primirea darului pe care voia iubitoare a lui Dumnezeu l-a ales, este plină de bucurie. Fiindcă Dumnezeu ne alege și ne dă tocmai ceea ce ne este nouă spre cea mai mare binecuvântare.
Ce binecuvântare este de la Dumnezeu darul unei fetițe!
Ea va crește fiind ca un înger ajutător al părinților ei.
Ca un înger păzitor al fraților ei.
Ca un înger mângâietor al familiei sale.
1 - Fata
De atâtea ori se întâmplă ca mama să moară devreme.
Cine rămâne atunci ca o mamă pentru frățiorii ei mai mici?
Cine rămâne mângâierea bătrânețelor și durerii tatălui rămas singur?
Cine rămâne căldura și bucuria familiei?
- Fata harnică, iubitoare, înțeleaptă și grijulie. Care caută s-o înlocuiască pe scumpa ei mamă, în viața acelora care au rămas cu inimile zdrobite, lipsiți de lumina ei.
Ce mângâietor este să privești într-o seară sau într-o dimineață înăuntrul unei astfel de familii.
Iată-i în jurul mesei de cină...
Fata harnică stă la rugăciune cu fața luminată de oboseala muncii iubitoare și de curăția frumuseții ei evlavioase.
Alături de ea, într-o parte, capul obosit și albit al tatălui, aplecat sub povara răbdării liniștite și a durerii singuratice.
Iar lângă ei, micii frățiori, îmbrăcați îngrijit și vegheați iubitor de dragostea surorii lor, care, dacă nu poate fi atât de dulce și caldă cum a fost a mamei lor pierdute, totuși nu este cu mult mai prejos ca a ei.
În grija pentru cei dragi ai ei, fata își va mângâia durerea pierderii mamei, care cel mai greu, poate, a zdrobit inima fetei și a umbrit viitorul ei.
Mângâindu-i pe ai ei - își va mângâia propria ei durere.
Ce dar ceresc este pentru un tată bătrân rămas văduv, o fată bună și credincioasă.
Sau pentru o mamă bolnavă o astfel de fiică bună.
Sau pentru bunicii ei slabi, nepoata lor credincioasă și harnică.
E adevărat că pentru singurătatea tatălui, nimeni nu mai poate fi ceea ce a fost căldura inimii, ajutorul mâinilor și adăpostul sprijinului soției sale.
Dar oricât de mic e un gard și oricât de slabă e o creangă, tot opresc puțin vântul și zăpada, ferind firicelul de iarbă, ori slaba păsărică.
Tot așa ține și un mic adăpost, pentru sufletul singur.
Cumpătarea fetei bune, învățată de la mama sa, va păstra ceea ce a mai rămas și ceea ce se mai poate strânge în casa lor.
Grija ei va veghea ca urmașii mamei ei să nu-i simtă prea dureros lipsa.
Iar dragostea lui Hristos din inima ei o va face ca toate ostenelile care i se cer acum numai ei, să le împlinească cu o hărnicie evlavioasă și cu o înțelegere iubitoare.
Scumpa noastră surioară, tu ești în această casă, peste care mereu va stărui durerea celui mai iubit loc gol - mângâiere și sprijin.
Caută să acoperi cu florile dragostei tale crucile aspre și grele ale tatălui și ale frățiorilor tăi.
Fericirea ta se va țese numai când tu o urzești pe a lor.
2 - Sora
Acum aș dori să privim puțin înăuntrul casei mângâierii din Betania.
Iat-o pe Marta, sora mai mare, rămasă singură de părinți, cu grija celor doi mai mici: frățiorul Lazăr și surioara Maria.
Casa era a ei (Luca 10, 38). A ei, pentru că rămânând singură cu toate grijile și răspunderile... cu toată munca și datoria, părea că totul este numai al ei.
Dar ce minunată soră era Marta. Cât de iubitoare de Domnul și de frați era inima ei.
Mântuitorul devenise un Învățător și Prieten Nedespărțit în familia ei, unde sora Marta le învârtea cu hărnicie și cu dragoste pe toate.
Am mai vorbit și altă dată despre hărnicia și despre dragostea ei înțeleaptă.
Care știa bine câtă nevoie avea Domnul și ai Lui, venind de pe drumuri fierbinți și prăfuite să se spele și să se primenească cu schimburi noi și curate.
După atâta foame îndurată, neprimiți și săraci - câtă nevoie aveau numai de o masă caldă și îndestulătoare...
Câtă nevoie aveau- obosiți- de un așternut moale și pdihnitor, în răcoarea dulce a casei primitoare.
De aceea buna soră Marta era împărțită cu multă slujire. Și nu știa ce să mai facă de griji.
Pe Marta, mai întâi.
Și de aceea sora Marta merita să fie iubită pentru că ea și-a pus toată casa și dragostea ei în slujba Domnului Iisus.
Merită Marta să fie iubită și respectată până în veci pentru că și-a crescut frații în dragostea lui Hristos.
Și i-a ajutat să devină preaiubiții Domnului.
Merita Marta să fie iubită, pentru că dovedea cu hărnicie și înțelepciune că în slujba Domnului se cer nu numai vorbe iubitoare,
- ci că se cer mai ales și mai întâi, fapte de iubire.
Scumpa noastră soră, rămasă și tu de părinți singură, cu toată grija casei și frățiorilor tăi, ia pildă de la sora Marta.
Și caută și tu să faci din casa ta o casă a lui Hristos, Domnul și Mântuitorul tău,
din frățiorii tăi, niște ființe preaiubite de El,
și din ostenelile tale o binecuvântare pentru însoțitorii Domnului tău Iisus.
În felul acesta crucea singurătății tale, a oboselilor și a grijii tale, se va acoperi tot mai bogat cu florile dragostei și ale recunoștinței fraților tăi.
Iar în veșnicie ți-o vei privi acoperită de cununile strălucitoare ale răsplătirilor pe care le vei afla la Hristos.
3 - Nora
Acum vă rog să privim puțin înăuntrul unei alte case de jale...
Casa bietei Naomi, rămasă în țară străină, fără soț și fără cei doi fii ai ei.
Numai cu cele două nurori, rămase și ele de tinere văduve.
Istorisirea vieții lor cuprinde părți atât de sfâșietoare încât nu le poți asculta decât cu lacrimi.
Scumpe surori, citiți mai des și citiți mai adânc cele scrise în Cartea lui Rut, în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.
Citiți mai ales voi, mame soacre, și voi, fiice-nurori.
Să vedeți și să învățați cum se trăiește cu adevărat în slujba lui Dumnezeu fiecare pentru cealaltă.
Priviți în casa și în viața lor.
Ce mamă adevărată devenise pentru nurorile ei Naomi!
Că nu numai în timpul cât le trăiau soții lor, dar nici după moartea soților lor, ele nu voiau să se despartă de ea.
Țineau la ea mai mult ca la mama lor.
Erau gata să meargă cu ea departe de casa părinților, fără să se gândească la singurătate, la primejdie, la viitorul lor, la nimic.
Era în inimile lor dragostea cea adevărată care nu se mai gândea la sine, pentru nedespărțirea de ființa pe care o iubeau.
Priviți, priviți, scumpe surori, priviți în casa Naomei și a lui Rut.
Să vedeți și înțelegeți fiecare partea voastră de răspundere...
partea voastră de vină...
și partea voastră de pierdere - dacă voi nu trăiți așa.
Scumpe surori care ați ajuns în casa unei alte mame, ca nurori, ca fiice ale mamei soțului vostru.
Nu uitați marea, foarte marea voastră datorie de a-i fi mereu acestei mame, adevărate fiice.
Uitați acum pe mama care v-a născut pentru dragostea acestei mame noi
Revărsați-vă spre ea toată căldura și voioșia dragostei din inimile voastre.
Să simtă ea că nu a pierdut dragostea unui fiu, ci a câștigat dragostea a lor doi.
Atunci va începe adevărata fericire pentru voi amândouă.
Și mai ales pentru acela pe care amândouă îl iubiți.
Fie aceste îndemnuri de la Hristos, pentru nenumăratele case și suflete de felul acesta, aducătoare de lumină și pace.
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul nostru și pacea noastră, care din cei doi faci unul (Efeseni 2, 14) - surpând orice zid despărțitor...
Te rugăm fă în bunătatea Ta ca toate surorile noastre să devină mângâiere, binecuvântare și pace în orice case și familii le-ai așeza Tu.
Ajut-o pe surioara rămasă bucuria familiei fără mamă, să fie o bucurie și o mângâiere pentru tata și frații ei.
Ajut-o pe sora rămasă singură în casă, să-și pună totul cu bucurie în slujba Ta, Domnul ei și în slujba mântuirii altora.
Ajut-o pe sora ajunsă noră la altă mamă, să o poată iubi cu adevărat pe aceasta pentru a trăi în pace și în părtășie fericită, cu toții.
Ajută-le pe toate să înțeleagă că asta e voia Ta.
Căci împodobind crucea altora, va deveni cu atât mai frumoasă și mai ușoară crucea lor. Amin.
+
Toate plăcerile trupești aduc suferință și moarte. Nu le căutați pe acestea niciodată.
Toate plăcerile duhovnicești aduc mângâiere și viață.
- Pe acestea să le căutați întotdeauna.