O mare bucurie pentru aflarea unei cărţi (2 Regi 22, 8-13)

„Şi tot poporul a intrat în legământ” pentru păzirea celor scrise în cartea asta - Legământul Oastei

În Biblie nu ni se spune numai despre un fiu pierdut şi aflat, ci şi despre o Carte ce se pierduse şi s-a aflat.

Pe timpul Regelui Iosia, se pierduse Cartea Legii - Cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume, nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în „Casa Domnului”, pierdută în lada de bani. Se făcuse, bag-seamă, un fel de bilanţ, o socoată generală cu banii din lada bisericii, şi, la fund, acoperită de bani şi protocoale, a fost aflată Cartea Legii, Cuvântul lui Dumnezeu.

S-a făcut atunci o mare bucurie pentru această aflare. A fost înştiinţat împăratul. În faţa lui s-a citit Cartea Legii. „Şi, când a auzit împăratul cuvintele din Cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele şi se întreba îngrozit despre «mânia Domnului», pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele Cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea” (2 Regi 22, 8-13).

„Atunci împăratul Iosia a strâns la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-au suit la Casa Domnului preoţii, proorocii şi tot poporul, de la cel mai mic, până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Legământului pe care o găsiseră în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul său împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându -se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ” (2 Regi 23, 1-3).

Mie îmi place atât de mult această întâmplare din Biblie, căci văd în ea o parte din istoria Oastei şi din istoria poporului meu.

Şi poporul meu pierduse Cartea Legii, pierduse Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Respectiv, nu o pierduse, ci n-a fost ajutat să o afle. Veacuri întregi poporul nostru a fost un popor fără Cartea Legii, fără Cartea lui Dumnezeu, fără Biblie.

Şi, când, din îndurarea lui Dumnezeu, noi ostaşii Domnului am aflat această Carte, mare ne-a fost bucuria. Mare bucurie s-a făcut în toată ţara. Dar şi mare durere. Căci, citind noi cu luare-aminte această Carte, văzut-am cât de departe a stat viaţa noastră şi viaţa părinţilor noştri de calea Domnului, de calea vieţii. Cartea cea aflată a aruncat asupra noastră o lumină mare şi în lumina aceasta văzut-am deodată cât de departe sunt căile noastre de calea vieţii. Şi ne-am întristat, şi am plâns, pentru că nici noi, nici părinţii noştri n-am ascultat de cuvintele Cărţii acesteia şi n-am împlinit tot ce ne este poruncit în ea.

Sub durerea aceasta ne-am strâns şi noi, preoţi şi popor, într-o mare frăţie, într-o mare ostăşie şi am început să citim din Cartea „cea aflată”. Şi, plângând, am citit toată „Cartea Legii” şi ne-am sculat cu toţii, preoţi şi popor, şi am făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-ne să urmăm pe Domnul şi să păzim poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul nostru, ca să se împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta: „Şi tot poporul a intrat în legământ”.

Adevărat că n-a intrat încă întreg poporul în acest legământ şi nu va intra niciodată, pentru că Domnul Iisus a avut totdeauna „turma cea mică”. Dar totuşi „un popor întreg”, peste 100 de mii de suflete, se bucură azi de aflarea acestei Cărţi şi au pus legământ să ţină tot ce scrie în ea.

Fraţii mei! Să nu uităm. Legământul nostru, legământul Oastei este şi legământul aflării Bibliei. Este şi legământul nostru cel sfânt că vom păzi „din tot sufletul şi din toată inima noastră” toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu.

Căci Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci să fie „aflată” de orice suflet care caută mântuirea. Şi nu numai să fie aflată, ci să fie şi citită. Şi nu numai să fie citită, ci să fie şi împlinită, şi trăită. Dumnezeu n-are o carte ce trebuie numai citită, ci are o Carte ce trebuie şi trăită, şi împlinită.

Domnul Iisus să ne ajute ca, văzând oamenii Cartea lui Dumnezeu în casa noastră, în mâna noastră, în viaţa noastră şi-n purtările noastre, să „afle” şi ei această Carte sfântă şi să facă legământ pentru păzirea şi trăirea ei.

Slăvit să fie Domnul! „A aflat” şi poporul nostru „Cartea Legii” şi face legământ pentru păzirea ei. Este şi aceasta una din biruinţele Oastei.

Şi încă ceva: „Cartea Legii” se pierduse tocmai... „în lada de bani”. Ciudat lucru! Tocmai în lada de bani se pierduse Cuvântul lui Dumnezeu. El se pierde şi azi tot cam acolo: în alergările şi grijile bogăţiilor trecătoare. Găseşti şi azi jurnale de casă, protocoale, „intrări” şi „ieşiri” acolo unde ar trebui să găseşti „Cartea Legii”, vestirea cea vie şi puternică a Cuvântului lui Dumnezeu.

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, e acoperită şi azi de alergările şi daraverile, şi grijile noastre cele trecătoare.

Dragă cititorule! Poate şi pentru tine e pierdută „Cartea Legii”. Caută şi tu pe acolo, pe undeva prin lada de bani, prin şura ta, prin negustoria ta, prin alergările şi grijile tale cele trecătoare! Desigur, pe acolo ai pierdut-o!

Dragă cititorule! Eu te întreb: „Cartea Legii”, Biblia, este pentru tine o Carte „pierdută”, sau „aflată”?

Fă-ţi tu singur socoata!

«Isus Biruitorul» nr. 4 / 19 ian. 1936, p. 4

Unde purtam [cuţitul], port acum Biblia

„Cu lacrimi mă rog neîncetat Domnului pentru Sfinţia Ta, Părinte, care m-ai adus la Domnul, scăpându-mă din moartea cea veşnică. Căci până a nu cunoaşte pe Domnul, trăiam ca un nemernic. Mă îmbătam, cădeam prin noroi ca animalele, suduiam şi pe Dumnezeu, ca un nebun.

Dar astăzi? Astăzi cum să mulţumesc Domnului că am scăpat de aceasta? Domnul mi-a scos înainte pe fratele Mihai Prioteasa, de aici, din Severin, care mi-a făcut cunoscute cărţile şi foaia «Isus Biruitorul», de păr. Trifa. Iar astăzi, în loc să mă duc la beţie şi la jocuri, mă duc la biserică. În locul unde purtam [cuţitul], cu care vroiam să înţep, acum port Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, şi citesc în ea.

Alexandru Potânc, ostaş, Tr.-Severin”

«Isus Biruitorul» nr. 6 / 2 febr. 1936, p. 1