O mare bucurie pentru aflarea unei cărți (2 Regi 22, 8-13)

„Și tot poporul a intrat în legământ” pentru păzirea celor scrise în cartea asta - Legământul Oastei

În Biblie nu ni se spune numai despre un fiu pierdut și aflat, ci și despre o Carte ce se pierduse și s-a aflat.

Pe timpul Regelui Iosia, se pierduse Cartea Legii - Cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume, nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în „Casa Domnului”, pierdută în lada de bani. Se făcuse, bag-seamă, un fel de bilanț, o socoată generală cu banii din lada bisericii, și, la fund, acoperită de bani și protocoale, a fost aflată Cartea Legii, Cuvântul lui Dumnezeu.

S-a făcut atunci o mare bucurie pentru această aflare. A fost înștiințat împăratul. În fața lui s-a citit Cartea Legii. „Și, când a auzit împăratul cuvintele din Cartea Legii, și-a sfâșiat hainele și se întreba îngrozit despre «mânia Domnului», pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele Cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea” (2 Regi 22, 8-13).

„Atunci împăratul Iosia a strâns la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. Apoi s-au suit la Casa Domnului preoții, proorocii și tot poporul, de la cel mai mic, până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Legământului pe care o găsiseră în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul său împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându -se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ” (2 Regi 23, 1-3).

Mie îmi place atât de mult această întâmplare din Biblie, căci văd în ea o parte din istoria Oastei și din istoria poporului meu.

Și poporul meu pierduse Cartea Legii, pierduse Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Respectiv, nu o pierduse, ci n-a fost ajutat să o afle. Veacuri întregi poporul nostru a fost un popor fără Cartea Legii, fără Cartea lui Dumnezeu, fără Biblie.

Și, când, din îndurarea lui Dumnezeu, noi ostașii Domnului am aflat această Carte, mare ne-a fost bucuria. Mare bucurie s-a făcut în toată țara. Dar și mare durere. Căci, citind noi cu luare-aminte această Carte, văzut-am cât de departe a stat viața noastră și viața părinților noștri de calea Domnului, de calea vieții. Cartea cea aflată a aruncat asupra noastră o lumină mare și în lumina aceasta văzut-am deodată cât de departe sunt căile noastre de calea vieții. Și ne-am întristat, și am plâns, pentru că nici noi, nici părinții noștri n-am ascultat de cuvintele Cărții acesteia și n-am împlinit tot ce ne este poruncit în ea.

Sub durerea aceasta ne-am strâns și noi, preoți și popor, într-o mare frăție, într-o mare ostășie și am început să citim din Cartea „cea aflată”. Și, plângând, am citit toată „Cartea Legii” și ne-am sculat cu toții, preoți și popor, și am făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-ne să urmăm pe Domnul și să păzim poruncile, învățăturile și legile Lui, din toată inima și din tot sufletul nostru, ca să se împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta: „Și tot poporul a intrat în legământ”.

Adevărat că n-a intrat încă întreg poporul în acest legământ și nu va intra niciodată, pentru că Domnul Iisus a avut totdeauna „turma cea mică”. Dar totuși „un popor întreg”, peste 100 de mii de suflete, se bucură azi de aflarea acestei Cărți și au pus legământ să țină tot ce scrie în ea.

Frații mei! Să nu uităm. Legământul nostru, legământul Oastei este și legământul aflării Bibliei. Este și legământul nostru cel sfânt că vom păzi „din tot sufletul și din toată inima noastră” toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu.

Căci Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci să fie „aflată” de orice suflet care caută mântuirea. Și nu numai să fie aflată, ci să fie și citită. Și nu numai să fie citită, ci să fie și împlinită, și trăită. Dumnezeu n-are o carte ce trebuie numai citită, ci are o Carte ce trebuie și trăită, și împlinită.

Domnul Iisus să ne ajute ca, văzând oamenii Cartea lui Dumnezeu în casa noastră, în mâna noastră, în viața noastră și-n purtările noastre, să „afle” și ei această Carte sfântă și să facă legământ pentru păzirea și trăirea ei.

Slăvit să fie Domnul! „A aflat” și poporul nostru „Cartea Legii” și face legământ pentru păzirea ei. Este și aceasta una din biruințele Oastei.

Și încă ceva: „Cartea Legii” se pierduse tocmai... „în lada de bani”. Ciudat lucru! Tocmai în lada de bani se pierduse Cuvântul lui Dumnezeu. El se pierde și azi tot cam acolo: în alergările și grijile bogățiilor trecătoare. Găsești și azi jurnale de casă, protocoale, „intrări” și „ieșiri” acolo unde ar trebui să găsești „Cartea Legii”, vestirea cea vie și puternică a Cuvântului lui Dumnezeu.

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, e acoperită și azi de alergările și daraverile, și grijile noastre cele trecătoare.

Dragă cititorule! Poate și pentru tine e pierdută „Cartea Legii”. Caută și tu pe acolo, pe undeva prin lada de bani, prin șura ta, prin negustoria ta, prin alergările și grijile tale cele trecătoare! Desigur, pe acolo ai pierdut-o!

Dragă cititorule! Eu te întreb: „Cartea Legii”, Biblia, este pentru tine o Carte „pierdută”, sau „aflată”?

Fă-ți tu singur socoata!

«Isus Biruitorul» nr. 4 / 19 ian. 1936, p. 4

Unde purtam [cuțitul], port acum Biblia

„Cu lacrimi mă rog neîncetat Domnului pentru Sfinția Ta, Părinte, care m-ai adus la Domnul, scăpându-mă din moartea cea veșnică. Căci până a nu cunoaște pe Domnul, trăiam ca un nemernic. Mă îmbătam, cădeam prin noroi ca animalele, suduiam și pe Dumnezeu, ca un nebun.

Dar astăzi? Astăzi cum să mulțumesc Domnului că am scăpat de aceasta? Domnul mi-a scos înainte pe fratele Mihai Prioteasa, de aici, din Severin, care mi-a făcut cunoscute cărțile și foaia «Isus Biruitorul», de păr. Trifa. Iar astăzi, în loc să mă duc la beție și la jocuri, mă duc la biserică. În locul unde purtam [cuțitul], cu care vroiam să înțep, acum port Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și citesc în ea.

Alexandru Potânc, ostaș, Tr.-Severin”

«Isus Biruitorul» nr. 6 / 2 febr. 1936, p. 1